Ultima redută ...

Tu, viaţă, nu mă poţi înfrânge,
Nici dacă-ntregul trup se frânge!
În piept e-o pasăre ce cântă
O partitură ce mă-ncântă.
Voi răni, ce carnea-mi sfâşiarăţi
Şi peste chin venin turnarăţi,
Să ştiţi că lupta nu-i pierdută,
Rezistă ultima redută
În pieptu-mi, ca un stei de munte,
Spada durerii s-o înfrunte!
E visul meu ce-n suflet creşte-
Din colb şi lacrimi înfloreşte...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul celei ce iubeşte

În piept suflarea mi se frânge
Când treci, ades, la braţul ei,
Cu râsu-i ca de clopoţei
Şi inima-mi, de dor, se strânge.

Sunt cea mai tristă-ntre femei.
Sufletul meu în taină plânge,
În piept suflarea mi se frânge
Când treci, ades, la braţul ei.

Iar printre lacrimi, răni de sânge,
Văd în privirea ta scântei
Şi-aud iar vorbele-ţi nătânge,
Pe care tu nu pui temei
Şi-n piept suflarea mi se frânge.

rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş lua în piept ...

Aş lua în piept talazul mării
Cu trupul ars de-o cruntă sete.
Frumoasa nimfă să mă-mbete
Să cad în braţele uitării.

Aş lua în piept şi stei de munte
C-un suflet chinuit de furii,
Căci mintea mi-ai sucit cu nurii
Şi m-ai făcut din om, grăunte.

Aş lua în piept şi depărtarea
Şi vânturile zbuciumate,
Cerşind pentru-o eternitate,
Să-mi umpli cu iubire zarea

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea stâncii

Povestea ei, povestea stâncii sumbre
ce plânge-adesea în pădure, sus,
în munte, când, venind prin ceaţă, umbre
coboară spre poiană, în apus,

e-atât de veche şi atât de tristă,
încât se spune rar, la focuri vii,
de către cei ce-n munte mai rezistă,
uitaţi de timp, de ceruri şi de fii:

Era odată-n munte veselie
la stâna c-o băciţă şi-un cioban,
în grija lor, aproape cu o mie
de oi crescute-n raiul dunărean.

Se bucurau, trăiau în libertate
şi se iubeau, munceau, iar viaţa lor
era cum nu credeau că se mai poate
mai bună, mai frumoasă, făr-un nor.

Şi-ar mai fi fost, dar, peste munte rege,
venit din depărtare, de curând,
era un urs ce n-a mai vrut să plece,
şi le lua mioarele, pe rând.

S-a întâmplat ca, într-o-anume noapte,
să îl înfrunte cu-arme ce-au avut
şi ea, şi el, şi câinii – toţi cei şapte –
Au fost învinşi, răniţi şi au pierdut.

Au îndrăznit, au înfruntat un rege
şi au plătit prea mult: durerea ei
de dincolo de ea, de orice lege,
de moartea lui ce-a transformat-o-n stei.

Iubirea ei mai străluceşte, încă,
în inima închisă într-o stâncă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn la luptă

Nu dor nici luptele pierdute,
nici rănile din piept nu dor,
cum dor acele braţe slute
care să lupte nu mai vor.
Cât inima în piept îţi cântă
ce înseamnă-n luptă-un braţ răpus?
Ce-ţi pasă-n colb de-o spadă frântă
când te ridici cu-n steag, mai sus?
Înfrânt nu eşti atunci când sângeri,
nici ochii când în lacrimi ţi-s.
Adevăratele înfrângeri
sunt renunţările la vis.

poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un ochi râde, altul plânge
Inima-mi în piept se frânge
Sufletul la cer se suie
Trupul zace prins în cuie.

catren de Mihaela Banu (28 august 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În afară de mine, pentru visul meu nu va lupta nimeni, iar dacă eu nu-i dau viaţă, el îmi va da frustrări şi regrete.

Mihaela Rădulescu în Despre lucrurile simple
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

În pieptul meu se zbate-un dor - Gazel

În pieptul meu se zbate-un dor
Scâncind cu glasu-i temător.

S-a strecurat în carnea-mi vie
Cu iscusinţi de vechi trişor.

S-a înfruptat din plinu-mi suflet
Ca un voinic gladiator.

Lăsând durere-n a mea rană
Şi-un asprul chin sfredelitor.

Am încercat s-alung pustiul
Ce mă apasă sfidător,

Dar înţeles-am că-i destinul
Ce-i dat oricărui muritor.

Ecoul lui se pierde-n zare,
Cu paşi grăbiţi, de dezertor.

Şi nu pricep cum e mai bine:
Să-l dau uitării, ori să mor?!

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună dimineaţa, iarnă

Bună dimineaţa, iarnă,
Ai sosit în viaţa mea...
Mi-este tot mai frig în suflet,
Cum nu am visat cândva.

Părul mi-ai împodobit cu albul
Anii mei i-ai drămuit,
Ai purtat cu tine visul...
Ce-l aveam, spre infinit.

Mi-ai dat frig, mi-ai dat tristeţe,
Mi-ai dat lacrimi pe obraji.
Mi-ai luat în grabă totul
Şi puţinul ce-l aveam.

Ninge azi la mine-n suflet
Visul meu e tot pustiu,
Tot ce am pierdut în viaţa...
Ingropat-am, nici nu ştiu...

Tu, de mine stai departe,
Lasă-mi doar un colţisor.
Viaţă dă-mi un strop de soare,
Nu vreau astăzi nici un nor.

Îmi las lacrima să cadă,
Peste iernile trecute...
Port în suflet doruri multe
Peste amintiri, mai plâng.

Viaţa un calvar îmi este
Visul îngropat în noapte.
Amintirea, mi-e pustie,
Doar în piept, inima bate.

poezie de Maria Nedelcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

loc părăginit-
doar plasa de păianjen
ca o redută

haiku de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi în ochi

Lacrimi în ochi, în suflet, în trup
Se revarsă ca frica de lup
Ce atacă în haite stâna, poporul
Orbit de durere, pătruns de fiorul
Că ţara-i săracă şi tinerii ei
Se vând la străini ca turma de miei.

Nu-i viziune gândită de bine şi nu-i
Doină sau odă pe placul oricui,
Politica noastră e mută pe şahu-i restrâns,
Piesele lor pe noi ne-au învins,
Ne-au adus coloana în sapă de lemn,
Pământul absoarbe lacrima semn,
Europa-şi măreşte şi PIB-ul şuvoi,
Pofta fericirii îi creşte iar noi
Suntem dezgustaţi de viaţă, de progres
Când ţară se-nchină la icoane-n regres.

Lacrimi în suflet, lacrimi în trup
Se desprind din ochi şi se rup,
Se fac sare pe obraz şi pe piept,
Românul acceptă supus şi discret
În virtutea că oase la rând
Au albit bunătatea acestui pământ.

E-o miză ascunsă, nimic nu se face,
Ne sprijinim aiurea de foc şi de ace,
Strângem din dinţi pătrunşi de durere,
Ura din noi râde, cu nesfârşită plăcere!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi din visul de-o viaţă

... nu se puteau ascunde cuvintele
nici pomii de-o viaţă ai mărmuritei poteci
unde
gândul sub măgura vremilor creşte
unde
nostalgii rivalizau cu Luna
ce trece
jucând tenis de câmp cu pământul
într-un dialect revolut
sub semnul
gurii ce învaţă s-aprindă
cerul sub inima
ce se frânge
se frânge
şi din visul de-o viaţă
doar
gânduri ce-năbuşi
în mâini...

poezie de Maria Pirlogea din Prin labirintul nemărginirilor (2015)
Adăugat de mariada
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul e ca firul ierbii,-
Sub copite-l calcă cerbii.
După ei, vin zvelte ciute.
Peste răni să îl sărute.

catren de Mihaela Banu (3 august 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici un bărbat nu rezistă durerii aşa cum rezistă o femeie care naşte.

Cristian Andrei în Cine m-a făcut femeie?
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diamant

Voi nu ştiţi ce este un diamant.
Poate că ştiţi, dar nu simţiţi.
Poate că simţiţi, dar nu-l iubiţi.
Ba-l iubiţi, se comit crime pentru bietul diamant.
Cărbune strivit în beznă, căldură, ca inima
De prea multă suferinţă, nici un strop de sânge,
Nici un oftat, dar nu răni propria-ţi mână.
În gândire – un glas înăbuşit,
O dezordine a ochilor, lacrimi prosteşti.
Mai bine trup, decât suflet.
Conturul omului cu fruntea în palme nu place.
Ne despărţim precum ramurile,
Apoi cădem în gol. Vom arde domol
În următoarea iarnă, vom fi simple surcele.
Sunt mistuit de propria naştere.
Bătrânii fumegă pe lângă uşi, apoi pe altare.
Cerul se sprijină oricum pe Femeie.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă-amăgesc precum poeţii...

Mă-amăgesc precum poetii,-
Dulcele sărut al vieţii
Sorb.
Pe al tău trup luciferic,
Rătăcesc prin întuneric
Orb.
Sărutări redeşteptate,
De pe buzele-ţi uscate,
Sorb.
Gura mea pe al tău sân,
Nu te-mbună şi dau în
Morb.
Chiar în clipa învierii,
Cupa plină a durerii
Sorb.
Zburând lin, peste himere,
Se strecoară în tăcere
Corb.

poezie de Mihaela Banu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ale toamnei...

Nicio Toamnă nu e Toamnă,
Dacă nu-i darnică doamnă.

Nici frunza nu-i ruginie,
Dacă Toamna nu-i în vie.

Nici vântul nu-I arătos,
De nu mătură stufos.

Nici cerul n-are suspin,
Fără al păsărilor chin.

Nici omul nu-i bucuros,
Fără roade cu folos.

Nici dragostea nu-i romanţă,
Când se cântă la distanţă
Şi-i lipsită de roşeaţă.

poezie de Valeria Mahok (6 noiembrie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă versul barzilor
Semeţia brazilor,
Trecerea cocorilor
Peste piscul norilor.

catren de Mihaela Banu (28 iulie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmar

E noapte, mi-e frică şi gem îndelung,
iar inima pieptu-mi apasă,
în visul în care sunt gata s-ajung
în lumea de nimeni aleasă.

E lumea în care cei mici sunt jertfiţi,
e lumea în lacrimi scăldată,
e lumea cea rea, cu eroi biciuiţi,
e lumea de umbre călcată.

Nu pot să mă apăr, sunt singur în vis,
nu pot nici să fug să-mi scap viaţa,
aş vrea, dinspre cer, să coboare-n abis
lumina, să spulbere ceaţa.

În lumea de monştri, de lacrimi şi chin,
coboară, pe-o rază de soare
un sunet de harpă, trimis de destin,
iar lumea lui Goya dispare.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geme Pământul...

Geme Pământul din nepăsarea,
Ce urcă în vogă, fudulă, trădarea.
Se umple visul cu urlet câinesc,
Din trupu-i bolnav de chin ostăşesc.

Gem omoplaţii sub răni de-arătură,
Ura îi umple plămânii cu zgură,
Cratere-i sapă pe trup suferinţa,
Mâini de-ntuneric îi surpă credinţa.

Culoarea, gătită de Paştele florii,
Luptă cu plumbul, ce-l macină norii,
Mierea-n cireşele coapte se plânge,
Învinsă de-otrava, hulpavă de sânge.

Zarea, tivindu-i albastru văratic,
Acoperă trupu-i cu norul zănatic,
Zdrenţe de soare îi muşcă din tina,
Ce-n sufletul verde orbeşte lumina...

Fără rezerve ne-acceptă lacrima cerii,
Cu nepăsarea-i lungim clipa durerii...
Potopul din noi, amână, grea, vindecarea,
Pământul îşi geme, cronic bolnavă, răbdarea...

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe-o margine de curcubeu

Pe-o margine de curcubeu
Păşeam doar eu cu dorul meu.
O pasăre ce trece-n zbor,
Îngână-al îngerilor cor.
Aripi n-aveam să-mi iau avânt,
Tu, nerostind niciun cuvânt,
Să mă abaţi din drumul meu
Cum în durerea lui Orfeu,
N-a mai răbdat cumplitul chin
Privind la chipul ei divin
Şi soaţa-i s-a pierdut etern
Pe calea-ntoarsă spre infern.
Doar m-ai privit cu ochi străini,
Umplându-mi sufletul de spini
Şi-atunci m-am prăvălit în hău,
Strivind în piept numele tău.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!