Sonetul 129

Spiritul scurs în lumea decadentă
E poftă-n faptă, dar până la faptă,
Pofta sperjură, hoaţă, indecentă,
Sălbatică şi crudă şi nedreaptă
Pe care n-o iubeşti, că-i ipocrită,
De cuget e vânată voiniceşte,
Dar cugetul momeala o vomită,
Căci cel ce-o înghite brusc înnebuneşte;
Şi-apoi nebunul vrea ca să posede
El are, a avut şi mai doreşte
Şi e nefericit, deşi nu vede,
Căci a visat şi-acum plăceri pofteşte.

Asta ştiu toţi, dar nu au ştiinţa adâncă
S-alunge răul care-n iad ne-aruncă.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 129

Spiritul irosit în lumea decadentă
E poftă-n faptă, dar până la faptă,
Pofta sperjură, sângeroasă, indecentă,
Sălbatică şi crudă şi nedreaptă
Pe care n-o iubeşti, că-i ipocrită,
De cuget e vânată voiniceşte,
Dar cugetul momeala o vomită
Căci cel ce-o înghite, brusc înnebuneşte;
Şi-apoi nebunul se îmbogăţeşte
El are, a avut şi vrea mai mult
Şi pare fericit, deşi jeleşte,
Că bucuria a respins demult.

Asta văd toţi, dar nu au ştiinţa-adâncă
Să ocolească raiul ce în iad ne-aruncă.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 147

Iubirea mea-i ca febra care ţine,
Făcând ca boala să se prelungească;
Înghite numai răul ce-o menţine,
Stricata poftă vrând s-o mulţumească.
Vraciul iubirii, dreapta judecată,
Văzând că nu-i ascult recomandarea,
M-a părăsit şi-am înţeles pe dată,
Dorinţa-i moarte, leac e evitarea.
Cum să mă vindec fără Raţiune?
Sunt mai nebun, căci trupul meu vibrează;
Sunt răvăşit, vorbesc cu pasiune,
Ca un smintit ce întruna delirează.

Căci jur că tu eşti albă, luminoasă,
Când neagră eşti ca noaptea întunecoasă.

sonet de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 46

Sunt inimă şi ochi încăieraţi,
Izbânda de-a te fi avut s-o-mpart;
Ochiul nu vrea şi ei să te arăţi,
Ea se râvneşte volnic de-al său hart.

Pledează inima că-i eşti în sine,
Un scrin în care ochiul nu răzbeşte,
Dar acuzatul neagă-aceste vine,
A ta splendoare–n el se oglindeşte.

Pentru dreptate, se convoacă
Juriul de cuget, inimii dijmaş;
Iar prin verdicte, inima o-mpacă
Şi ostoieşte ochiul pătimaş:

Căci lui, făptura ta i se cuvine,
Iar ei, iubirea tăinuită-n tine.

sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Laurean Mihai Gherman
Adăugat de Laurean Mihai Gherman
Comentează! | Votează! | Copiază!

O faptă bună nu spală răul, nicio faptă rea binele.

citat din George R.R. Martin
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărata dragoste

Îl iubeşti deşi dansează groaznic,
Îl iubeşti deşi e cam stângaci,
Îl iubeşti deşi e chiar obraznic,
Pentru că-i sensibil tu mai mult îl placi.

Îl iubeşti deşi toţi râd de tine,
Că e urât iţi spun prietenii tăi,
Îl iubeşti şi-l vrei doar pentru tine,
Să nu-i asculţi pe ei, că sunt aşa de răi.

Îl iubeşti deşi-i un leneş mare,
Îl iubeşti deşi nu ştii de ce,
Toti ţi-au şoptit că dragostea-i o floare,
Se-nşeală, asta e adevarăta dragoste...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 40

Ia-mi tot ce am, iubitele, iubirea,
Vei fi mai mulţumit decât ai fost?
Nu, dragul meu, căci toată fericirea
Ţi-am dat-o eu şi ai avut un rost.
Dar dacă-mi vrei iubita, nu iubirea
Nu te condamn fiindcă profiţi de ea,
Dar ai greşit lăsând ca amăgirea
Să facă azi din tine tot ce vrea.
Hoţ blând, m-ai jefuit, dar iert greşeala,
Deşi îmi furi din sărăcia mare,
Însă iubirea ştie că sminteala
De la cel drag te doare cel mai tare.

Malefice plăceri de oameni pătimaşi...
Dar eu mai bine mor, decât să fim vrăjmaşi.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cumpăneşte-n gând cuvântul şi în faptă gândul.

citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea-i prunc iubirea cuget să-i mai ceri! Dar cugetul e pruncul ei, se ştie.

citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de Andra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 138

Când draga mea se jură că-i cinstită,
O cred, deşi ştiu bine că trădează;
Ea zice că am mintea mărginită,
Că nu ştiu că în viaţă toţi trişează.
Eu m-amăgesc că tinerel mă vede,
Cu toate că spicat îmi este părul,
Iar mintea gura-i prefăcută o crede;
Şi eu şi ea ascundem adevărul.
De ce nu-mi spune drept că-i neserioasă?
Eu că-s bătrân de ce nu-i spun de-îndată?
O! Ce iubire aparent frumoasă
Când varsta se ascunde, nu se-arată.

Deci eu o mint pe ea şi ea pe mine;
Doi prefăcuţi ce astfel se simt bine.

poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 140

Nu fi doar crudă, ci şi înţeleaptă
Şi nu-mi dispreţui răbdarea mută;
Fiindcă tristeţea mea abia aşteaptă
Să spună-n vorbe jalea ei cea cruntă.
Aş vrea să te învăţ să fii deşteaptă
Şi să mă minţi, chiar de nu simţi iubire,
Că cei bolnavi, ce moartea o aşteaptă
Vor să audă doar de lecuire.
Căci te-aş putea bârfi, Doamne fereşte,
Înnebunit de-atâta disperare;
În lumea asta care se-nrăieşte
Smintiţii cred în gurile flecare.

De-aceea, ca să nu fii terfelită,
Priveşte drept când inima-ţi palpită.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Polonius: Gândirii tale nu da glas
Şi nici pripit în faptă să nu fii.

replică celebră din piesa de teatru Hamlet, Actul I, Scena 3, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

A ierta este o faptă mai nobilă şi mai rară decât aceea de a te răzbuna.

citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de Costeluta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 72

Când o să întrebe lumea, cum socot,
Ce merite-am avut să mă iubeşti
Chiar de-am murit - ai grijă să negi tot,
Cu mine n-ai de ce să te făleşti.
Şi n-are rost să minţi aşa frumos
Şi-n mod nepotrivit să mă slăveşti
Când eu sunt mort şi zac acolo jos
Şi adevărul tu îl terfeleşti.
Dar ca să nu ajungi să minţi sfruntat,
Din dragostea ta mare, fă cum poţi
Şi al meu nume lasă-l îngropat,
Ca să nu fim batjocoriţi de toţi,

Căci mi-e ruşine viaţa să-ţi complic,
Iar tu te faci de râs pentru nimic.

poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurământ de parlamentar

Să fure n-au emoţii
Că-i faptă interzisă:
Căci au jurat, cu toţii,
Cu Biblia închisă.

epigramă de Valentin David (19 februarie 2013)
Adăugat de Valentin David
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeii cu inima curată

Darul e înţelepciune
Alinare şi speranţă.

Oriunde poţi fi de faţă
Totul e trecut cu bine.
Iubeşti ştiinţa şi natura,
Libertatea şi măsura.
Inimii îndurerate
Ai să-i dai plante minunate!

Crezul cel trecut în faptă
Răgaz ai să-l împlineşti.
Ai o inimă curată,
Curaj ştii să dăruieşti
Iar şi iar din darul sfânt
Univers trăind în plantă
Necontenit treci în faptă.

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nepoţică şi bunel...

tu existai în lumea paralelă
la care n-am avut nicicând acces
o lume ba supusă ba rebelă
ba vie ba pe cale de deces

eu existam în lumea racordată
la alte referinţe de idei
o lume-n care să iubeşti o fată
era echivalent cu: fă ce vrei...

şi între noi realitatea trancendentă
mereu punea o pavăză de foc
un şanţ pavat cu apă decadentă
adâncă ca bătăile de joc

m-am zbuciumat aşa o veşnicie
în care nu era nici linişti şi nici loc
numai un vis în prag de nebunie
şi pripe ce se neagă reciproc

m-am alintat şi cu iluzii mai reale
decât amarul cel mai dulce din poveşti
am rupt cu dinţii din plăceri carnale
dar n-am ştiut nici că nici cine eşti

şi ca să n- am cumva vre-o indoială
că tot ce-a fost sortit s-a împlinit
tu mă întrebi in pripă cu sfială
-bunele, tu pe mine m-ai iubit?!!

poezie de Iurie Osoianu (8 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 50

Ce-mpovărat călătoresc pe cale
Drumul e greu, dar trebuie să-l bat
Răgaz şi somn sunt doar cuvinte goale
Când un amic în urmă ai lăsat.
Stau pe un cal sătul de vaicăreală
Ce-abia se mişcă, chiar dacă mă plâng,
Căci ştie din instinct, fără-ndoială,
Că nu-s grăbit deloc pe drumul lung.
Afurisitul pinten nu-l îndeamnă,
Deşi i-l bag în piele mânios
El geme, parcă nu ştie ce-nseamnă,
Şi sunetul mă doare, că-i tăios.

Căci geamătul ar vrea să-mi spună poate
C-am jalea-n faţă, bucuria-n spate.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

E vinovată luna! Când se apropie prea tare de pământ ne înnebuneşte de dragoste pe toţi.

citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti visul...

Eşti visul meu din zori de zi
Ce se destramă în plăceri,
Eşti fericirea din priviri
A infinitelor tăceri...

Doar tu mă faci ca să iubesc,
Făptură dragă efemeră
Şi tot mai mult te îndrăgesc
În lumea asta austeră...

Te rog rămâi o vis ceresc
O viaţă doar, căci nu e mult,
Să pot să-nvăţ să te iubesc
Şi-apoi destinul am s-ascult!

Căci tu eşti dragostea dintâi
Care s-aprinde iar şi iar,
Iubirea mea în veci ramâi
Zălog lăsată pe altar!

poezie de Gabi Costin (15 februarie 2014)
Adăugat de Gabi Costin
Comentează! | Votează! | Copiază!

faptă

Faptă: vorbă care se ţine de cuvânt.

definiţie aforistică de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!