Sonetul 129
Spiritul scurs în lumea decadentă
E poftă-n faptă, dar până la faptă,
Pofta sperjură, hoață, indecentă,
Sălbatică și crudă și nedreaptă
Pe care n-o iubești, că-i ipocrită,
De cuget e vânată voinicește,
Dar cugetul momeala o vomită,
Căci cel ce-o înghite brusc înnebunește;
Și-apoi nebunul vrea ca să posede
El are, a avut și mai dorește
Și e nefericit, deși nu vede,
Căci a visat și-acum plăceri poftește.
Asta știu toți, dar nu au știința adâncă
S-alunge răul care-n iad ne-aruncă.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.