Sonetul 50
Ce-mpovărat călătoresc pe cale
Drumul e greu, dar trebuie să-l bat
Răgaz și somn sunt doar cuvinte goale
Când un amic în urmă ai lăsat.
Stau pe un cal sătul de vaicăreală
Ce-abia se mișcă, chiar dacă mă plâng,
Căci știe din instinct, fără-ndoială,
Că nu-s grăbit deloc pe drumul lung.
Afurisitul pinten nu-l îndeamnă,
Deși i-l bag în piele mânios
El geme, parcă nu știe ce-nseamnă,
Și sunetul mă doare, că-i tăios.
Căci geamătul ar vrea să-mi spună poate
C-am jalea-n față, bucuria-n spate.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.