Vecina

Foaie verde şi-o sulfină
Am o tânără vecină
Subţirică, înăltuţă,
Mlădioasă şi drăguţă.

Dar ca s-o invit în casă
Codul etic nu mă lasă
Şi la bloc, precum se ştie,
E şi-o deontologie...

Şi privesc cu încântare
Ca albinele la floare,
Dar deşi poftesc la miere
Îmi refuz acea plăcere.

Văd că este singurică
Şi nu pare că-i e frică,
Însă eu cu mult temei
Mă gândesc la anii mei.

De aceea n-am curaj
Să cobor doar un etaj
Şi regret, că-n deplasare
Etica n-are valoare.

poezie de Octavian Cocoş (25 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foaie verde de Sulfină,
Cu duşmanii sunt vecină,
Ce-mi pândesc viaţa frumos...
Că-i modernism neplicticos.

catren de Valeria Mahok (3 aprilie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Troleibuzul

Conectat la două fire,
Consumând curent constant,
Circuli zilnic în neştire
Şi-ai motor nepoluant.

Când te văd mă trec fiorii,
Eşti semeţ precum un leu,
De aceea călătorii
Cu respect îţi spun "troleu".

Te asemeni cu tramvaiul
Fiindcă chiar şi cu temei
N-o poţi lua, şi ăsta-i baiul,
Peste tot pe unde vrei.

Totuşi, bag acum de seamă
Că e şi-o deosebire,
Tu eşti liber, fără teamă,
Să intri şi-n depăşire.

Dar când eşti în deplasare
Pe traseul stabilit
Tremuri de îngrijorare
Să nu faci scurtcircuit.

poezie de Octavian Cocoş (23 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăr şi minciună

Demult, în Antichitate,
Circula o vorbă dragă,
"În vin este adevărul",
Fiindcă limba ţi-o dezleagă.

Totuşi, mie mi se pare
Că-i o chestie ciudată,
Că un adevăr te doare,
Dar minciuna, niciodată.

Oare cum o fi mai bine,
Cine ar putea să spună,
Să rostim doar adevărul
Sau mai merge şi-o minciună?

Însă cred că nu e cazul
De-aşa mare tevatură,
Rezolvarea este simplă,
Să bem vin, dar... cu măsură.

poezie de Octavian Cocoş (24 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Refuz

S-o înduplec pe vecină -
Subţirică şi înaltă -
I-am promis că-i fac piscină...
Mi-a trântit un "las-o baltă!"

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plec şi te las

O să plec şi-o să te las,
Deşi inima mi-e grea;
Vreau să-mi iau doar bun rămas
Şi să merg pe calea mea.

Nu-mi cere să mă opresc
Ăsta e destinul meu,
Nu e chip să-l ocolesc,
Că mi-e dat de Dumnezeu.

La ce bun să mă mai cerţi,
Să mai plângi, să mai suspini?
Ştiu că nu o să mă ierţi
Şi-o să fim ca doi străini.

Însă până când vom fi
Tu bătrână, eu bătrân,
Chiar de nu ne vom vorbi
Amintirile rămân.

Şi poate într-o altă viaţă
Ce cu mine-ai s-o petreci
Îmi vei spune verde-n faţă
Că e rândul tău să pleci.

poezie de Octavian Cocoş (8 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bocet în stil popular

Foaie verde salbă moale,
freamătă Piteştiu-n vale,
plângând după-o fată mare,
cum e luna când răsare.
Zorii zilei când priveşte,
lacrimi varsă şi-o topeşte
şi-ncet moartea o răpeşte.
Foaie verde iarbă mare,
lumânare, lumânare...
a-nchis ochii fata mare.
E frumoasă, logodită,
nunta fetii pregătită
şi-a închis ochii negătită.
Toată lumea lăcrimează,
plânge mirele şi-oftează,
că mireasa nu e trează.
O, pământ, pământ mănos,
te blestem, făceate-ai os,
că răpeşti un chip frumos.
De-l primeşti, opreşte-ţi apa,
nu-mi uda rogu-te fata,
că te mărunţesc cu sapa.
Drag flăcău cu ochii pară,
trage dricul mai la scară,
să scoatem mireasa afară,
ca s-o ducem cu alai,
dincolo de acest plai
ce-anghiţit mult of şi vai.
Foaie verde măr mustos,
s-a stins chipul luminos
şi-a căzut cu steaua jos.
Verde foaie de cătină,
mult ascunzi în tine tină,
lume tânără, bătrână
şi copii de-un an şi-o lună!

poezie de Constantin Păun din Rime primare (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foaie verde foi de nuc

Foaie verde foi de nuc
Timpule, unde mă duc?
Că multe m-au părăsit,
De când am îmbătrânit
Şi m-am lăsat de iubit,
Obrajii mi sau lăsat,
Mă privesc doar cu oftat.

Că dragostea-i floare sfântă,
Când o ai nu-i preţuită,
Iar când ea te părăseşte
Vezi cum viaţa se ofileşte
Şi urâtul te-nveleşte,
Dragostea nepreţuită
Este o viaţă pierdută.

Dă Doamne, la om mult bine,
Suferinţe mai puţine,
Dă-i minte şi sănătate,
Dragoste şi bunătate,
Averea cei bună în toate,
Că viaţa este prea scurtă
Fă, să nu-i fie urâtă.

Foaie verde foi de nuc,
Toate vin şi-aşa se duc,
Dar omul ce are minte
Preţuieşte dinainte
Şi nu lasă la întâmplare
Dragostea cei lucru mare,
Căci viaţa fără ea
Îi urâtă ca moartea.

poezie de Valeria Mahok (11 februarie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sandviş cu iubire

Sub faldul nepăsării tale, mai prind o iarnă în infern
Şi mă cuprind istericale, şi-aş vrea sub mine să te-aştern.
Şi ca un sandviş cum se vede, să ne mai punem şi muştar
Şi-o foaie de salată verde, un castravete şi mărar.

Dulceaţă, deşi ştiu că-ţi place, nu e nevoie să mai pun-
Tu ştii, că-n mine, miere zace, iar tu eşti (nici nu pot să spun):
Aşa un fel de ardei iute, sau praf de usturoi, piper,
Ce simţurile îmi ascute, când eşti sub mine prizonier.

Parcă lipseşte-un pic de ceapă şi-o răzătură de ghimbir,
Chiar dacă nările ne-nţeapă, sunt eu parfum de trandafir.
Şi peste noi, o maioneză, de-aceea fără adjuvanţi-
Ah, ce profundă antiteză şi cât suntem de contrastanţi!

Şi totuşi, noi, ce simfonie suntem aşa îmbrăţişaţi
Şi ce ciudată armonie e-ntre dulceaţă şi cârnaţi!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sandviş cu iubire

Sub faldul nepăsării tale, mai prind o iarnă în infern
Şi mă cuprind istericale şi-aş vrea sub mine să te-aştern.
Şi ca un sandviş cum se vede, să ne mai punem şi muştar
Şi-o foaie de salată verde, un castravete şi mărar.

Dulceaţă, deşi ştiu că-ţi place, nu e nevoie să mai pun-
Tu ştii, că-n mine, miere zace, iar tu eşti (nici nu pot să spun):
Aşa un fel de ardei iute, sau praf de usturoi, piper,
Ce simţurile îmi ascute, când eşti sub mine prizonier.

Parcă lipseşte-un pic de ceapă şi-o răzătură de ghimbir,
Chiar dacă nările ne-nţeapă, sunt eu parfum de trandafir.
Şi peste noi, o maioneză, de-aceea fără adjuvanţi-
Ah, ce profundă antiteză şi cât suntem de contrastanţi!

Şi totuşi, noi, ce simfonie suntem aşa îmbrăţişaţi
Şi ce ciudată armonie e-ntre dulceaţă şi cârnaţi!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire culinară

Ca să fii dulce cum îmi place mie
Îţi dau o jofră şi-o sarailie,
Ceva bomboane, piersici mari, cu frunze,
Să te sărut cu mult nesaţ pe buze.

Dar ca să-mi faci şi mie o plăcere,
Oferă-mi vodcă, cabernet şi bere,
Iar când mă întind în pat cu voluptate,
Nu ezita, dă-mi... pizza cu de toate.

poezie de Octavian Cocoş (11 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am nimic...

N-am nimic cu-americanii,
Însă simt, clar, româneşte
Şi de-aceea mă-ngrozeşte
Că-i tot copiem, cu anii.

N-am nimic cu Valentin,
Însă sunt atâtea fete
Ce-l iubesc pe Dragobete,
Iar în faţa lor mă-nclin.

N-am nimic cu... împrumutul,
Însă vă declar, deschis,
Că decât faimosul "kiss"
Parcă-i mai frumos sărutul.

N-am nimic cu toţi străinii,
Însă să ne lase-n pace
Pentru că noi ştim a face
Să-nflorească gustul pâinii.

Nu-s bolnav, nu am pelagră,
Dar îmi sunt aproape fraţii
Şi iubesc prea mult Carpaţii,
Dunărea şi Marea Neagră.

Şi pentru că... n-am nimic
Vă invit, păstrând mândria
De stăpâni în România,
Ca să medităm un pic!

poezie de Constantin Moldovan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunză verde foi şi-o fragă

Frunză verde foi şi-o fragă
Răsai lună, răsai dragă,
Să se vadă prin livadă,
Să cosim pelin şi iarbă,
Să-i dăm calului să roadă...
Calul roade şi nechează,
Mândra plânge şi oftează.
Taci mândro nu mai ofta,
Că-oi veni şi mi te-oi lua:
Când o creşte nalba-n casă
Şi-o bătea cu floarea-n masă:
Când o creştr grâu-n tindă
Şi-o bătea cu spicu-n grindă.

folclor românesc, din satul Pinu, comuna Brăeşti, judeţul Buzău
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar aventura

E-atât de tânără,
fără sfârşit se pare,
căci tinereţea i-a-nceput copilă;
de la-nceput de şcoală,
c-o idilă
la-ngrămădeală,
c-unu' mult mai mare...
Doar o aventură.

Tinereţea pură
şi-o crede-obişnuinţă,
oglindă-n multe ipostaze;
tăcând, zâmbind, rostindu-şi fraze
goale, doar pentru rotunjimi de buze
şi multe duşuri suedeze
şi multe nopţi pierdute treze
cu alte minţi la fel, obtuze,
sex chiar şi fără cunoştinţă...
Doar aventură.

N-are nevoie de cultură
şi face din aspect un cult;
se-mbracă des
şi zi şi noapte,
este-o mondenă-n gând, eternă,
nu ştie despre trup-regres,
nu ştie dialog în şoapte...
e exuberantă, nu vrea... ternă,
vrea sex să facă tot mai mult...
Din aventură-n aventură!...
19.08.2011

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 1

Când omul va distruge poezia,
Când nu va şti să mai admire-o floare,
Când va uita ce este bucuria
Trăind anost printre calculatoare.
Când trupul lui vigoarea şi-o va pierde
Necunoscând plăcerea senzuală,
Când va uita de pajiştea cea verde,
Tânjind doar după lumea virtuală.
Când totul va fi goană după ştiinţă
Şi luată-n râs va fi teologia,
Când omul va uita de-a lui fiinţă,
Iubind fierbinte doar tehnologia,

Atunci eu sper să fiu în altă lume,
Să beau, să cânt şi să mă ţin de glume.

poezie de Octavian Cocoş (30 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri de manele

Aoleu, mânca-ţi-aş gura,
Recunosc cinstit,
Ochii tăi negri ca mura
M-au înnebunit.

Şi să mor în puşcărie
Dacă te minţesc,
Vreau să închei căsătorie
Fiindcă te doresc.

Îţi iau ţoale şi inele
Şi casă la bloc
Şi te umplu de lovele,
Zău, să n-am noroc!

Şi în lumea asta mare
Peste tot te scot,
În Paris şi-n Baleare,
Că-i mişto de tot.

Dar să n-am parte de tine,
Ah, prinţesa mea,
Că fac moarte dacă vine,
Tac-tu să te ia.

Să m-aştepţi nu fi nasoală,
Că-s iubitul tău,
Ca să nu mă bagi în boală
Cât stau la bulău.

poezie de Octavian Cocoş (18 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara în capitală

Au plecat bucureştenii toţi la băi
Şi cu Vara n-au rămas în capitală
Decât morţii şi gardiştii...
Iar pe străzile pustii şi prin odăi -
Praful ce se-ngroaşă zilnic,
Şi-n covoare -
Moliile cu prezenţa lor fatală
Şi cu veşnica lor poftă de mâncare...
De urât că n-are ce să vadă
În monumentala noastră capitală,
Vara umblă toată ziua-n pielea goală
Prin apartamente-nchise

Şi pe stradă -
De la Parcul Carol la Şosea
Şi de la Şosea la Cotroceni,
Însoţită de o droaie de ţigani
Şi de olteni,
Care vând cireşi, rahat şi limonadă
Şi-o poftesc să cumpere şi ea...
Vara însă-i fata de la ţară -
Bleagă şi prostuţă ca o oaie -
Nu ştie că-n capitală
Este şi-o "Baie centrală",
Şi când simte că-i zăduf din cale-afară
Se răsfaţă-n Dâmboviţa cât îi place,
Ca Suzana clasică, la baie...

Iar pe mal, gardiştii - cască-gură -
O mănâncă cu privirea lor şireată,
Ca bătrânii poftitori de trup de fată,
Şi se-ntreabă:
Ce să-i facă?...
Să-i dea pace,
Sau s-o vâre-n beci la prefectură?...

poezie celebră de Ion Minulescu din Strofe pentru cele patru anotimpuri (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mireasă verde

Te voi săruta pe frunze,
Pădure, mireasă verde
Şi pe toate numai buze
De fecioară le voi crede.

Şi te voi fura deseară
Şi te voi ascunde-n tine,
Ca să vină să te ceară
Pădurarul de la mine.

El are şi-o puşcă
Mereu încărcată
Şi-un câine ce muşcă
Şi-un câine ce latră
Şi masă şi casă,
Dar n-are mireasă.

Eu n-am nicio puşcă
Şi n-am nicio cuşcă
Şi n-am nicio masă la care să stau,
Dar am o iubire
Cu frunza-n privire,
Pe care n-o dau.

poezie de Marius Robu din Drumul robilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atenţie la şef!

Foaie verde, floare, floare,
Şeful nostru cap nu are.
Nu-i un lucru de mirare
Ce dă semne de-ntrebare!
Constatăm, e clar, corect...
Păi la ce să mă aştept?!
Şi ca el atâţia sunt,
Doamne, pe acest pământ!
Şi de-l au e tot un drac,
Că nu au nimic în cap,
Deci e lipsă sub căciulă,
Dar pe ei îi doare-n... gură.
La şefii cei mai de soi,
De-ăia, cam ca pe la noi,
Iei un ban şi îţi cer rest,
Că-i prea mult... Aţi înţeles?!
Fiindcă după mintea lor,
Tragi – un bou de rând, în gol.
Şi ei boi sunt, dar de viţă,
La petreceri se fac criţă...
Să-i vedeţi pe cei stilaţi!
De ei să nu vă miraţi!
Îmbrăcaţi la patru ace,
Dau din cap, mai bine-ar tace.
Li-i sărac vocabularul,
Ştiu doar lira şi dolarul.
Euro şi leul greu.
Îi visează tot mereu.
Puşi la teste de cultură,
Dumnealor o iau în... mână,
O freacă şi-o încălzesc,
Dar nimic nu dovedesc.
Măi, eu zic de testu-n sine,
Nu gândiţi şi voi ca mine!
De hârtie zic, fireşte,
De-altele, Doamne fereşte!
Mergeţi voi şi socotiţi,
Altfel, liberi o să fiţi,
Fără jobb, fără parale...
Vă trimite la plimbare.
Au abacul pe birou...
...........................................
Dovedind că este bou,
Bou cu facultăţi de soi,
Trece iute pe la noi.
Rage, dar nu pe imaş,
Că e bou... de la oraş.
Petrece la greci sejurul,
La noi se uită cu...
Ce mai! Una peste alta,
Boul nostru-i şef... Şi gata!
Prost să fii, noroc că eşti!
Şefule, să ne trăieşti!
.....................................
Să facă economie,
Sunt ca umbra – o hârtie.
Cad în cur precum bobocul
Şi alt şef le ţine locul.
Foaie verde de dudău,
Doamne, bine-i să fi bou!
Leafa vine, timpul trece,
Cum să-i vină să mai plece?!
Are scaun cu spătar
Şi e-un bou fenomenal.
Lasă prostul să muncească!
El e şef... să lenevească...

pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Telescaunul

Cât este ziua de lungă,
Că e soare, nor sau vânt,
Peste pârtii, peste strungă
Urci, cobori, plin de avânt.

Brazii fruntea şi-o ridică
Să privească al tău zbor
Uluiţi că nu ţi-e frică
Şi nu eşti şovăitor.

Nu îţi pasă dacă lumea
Plânge, ţipă sau suspină,
Fiindcă valea, codrul, culmea
Ştiu că nu ai nicio vină.

Şi-uite aşa îţi trece timpul,
Urci, cobori, şi-apoi urci iară,
Şi se schimbă anotimpul
Toamnă, iarnă, primăvară...

Însă noaptea când se lasă
Rămâi singur, necăjit,
Că drumeţii pleacă acasă
Şi tu stai înţepenit.

poezie de Octavian Cocoş (11 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua mea

Pe firmament sunt mii şi mii de stele,
Ce strălucesc din noapte până-n zori,
Dar tu eşti mult mai mândră decât ele
Că îmi aprinzi iubiri şi-mi dai fiori.

Şi te privesc cu-atâta încântare,
Cum pâlpâi şi luceşti pe cerul meu
M-atingi cu raza ta seducătoare,
Aş vrea acolo să rămâi mereu.

Dar când se-arată norii de furtună,
Te-acoperă de tot, ca o perdea,
Şi-n minte gânduri negre se adună,
Că nu te mai zăresc deasupra mea.

Însă tu stai acolo temerară
Până când norii iar se risipesc
Şi mă veghezi precum Steaua Polară
Ca-n dragoste să nu mă rătăcesc.

poezie de Octavian Cocoş (9 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!