Foaie verde foi de nuc
Foaie verde foi de nuc
Timpule, unde mă duc?
Că multe m-au părăsit,
De când am îmbătrânit
Și m-am lăsat de iubit,
Obrajii mi sau lăsat,
Mă privesc doar cu oftat.
Că dragostea-i floare sfântă,
Când o ai nu-i prețuită,
Iar când ea te părăsește
Vezi cum viața se ofilește
Și urâtul te-nvelește,
Dragostea neprețuită
Este o viață pierdută.
Dă Doamne, la om mult bine,
Suferințe mai puține,
Dă-i minte și sănătate,
Dragoste și bunătate,
Averea cei bună în toate,
Că viața este prea scurtă
Fă, să nu-i fie urâtă.
Foaie verde foi de nuc,
Toate vin și-așa se duc,
Dar omul ce are minte
Prețuiește dinainte
Și nu lasă la întâmplare
Dragostea cei lucru mare,
Căci viața fără ea
Îi urâtă ca moartea.
poezie de Valeria Mahok (11 februarie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre urâțenie
- poezii despre sănătate
- poezii despre suferință
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre moarte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Despre viață
Despre viață-am scris în proză
Că nu-i gri și nici nu-i roză.
În versuri, precum se vede,
Am să scriu că este verde.
Viața atunci este bună,
Când o trăiești cu măsură.
Traiul bun să nu-ți lipsească,
Dar nici să îți prisosească.
Viața este mai frumoasă
Când ai mintea sănătoasă.
Când pui ordine în toate,
Când în viață curge lapte.
Ca s-o trăiești cu plăcere,
Trudește, să ai și miere.
Atunci toată lumea vede
Că viața ta este verde.
Verdele-ți dă sănătate
Și multă prosperitate.
poezie de Dumitru Delcă (1 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre versuri, poezii despre trandafiri, poezii despre roz, poezii despre proză, poezii despre poezie sau poezii despre plăcere

Foaie verde, foaie rară
Foaie verde, foaie rară,
Am plecat străin prin țară,
De pe malul Jiului,
Să-mi cânt jalea dorului...
Doamne, Doamne, ce destin!
Cânt cu slovele de foc,
C-am muncit și n-am un strop,
Dar am prunci înalți ca bradul,
Mândru sunt cum nu e altul.
Doamne, Doamne, dă-mi cuvânt!
Am muncit Doamne, din greu,
Vai de suflețelul meu!
Traiul nu mi-a fost ușor
Și am suferit de dor,
De părinții mei, de sat...
Doamne, nu mi-a fost ușor!
Lacrimi, valea satelor,
Leagăn lin, de vânt, legănat.
Prin țărână alergam
Și în sat ne întorceam... iar, în sat.
Mamă, când m-am ridicat
Și-am ajuns și eu bărbat,
Am venit din nou, acasă,
Mamă și m-ai pus la masă
Și copil, ți-am lăcrimat.
Tată, tu ai fost mereu
Paza sufletului meu...
mi-ai spus: taică, ești bărbat,
viața azi ți-a demonstrat.
Fii mereu!
Poți cu greul a lupta...
De căsuță nu uita! De pământ...
Nu uita nici de pridvor,
Căci de tine-i locul gol
Și flămând...
Azi, în amintirea voastră,
Tată, am plecat de-acasă,-n cimitir.
Vin să pun o lumânare,
Căci acel ce părinți n-are,
Nu-i copil!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre copilărie, poezii despre înălțime, poezii despre văi, poezii despre vânt, poezii despre tată, poezii despre suflet sau poezii despre sat
* * *
Foaie verde siminoc,
Cântă omule cu foc,
Dacă vrei să ai noroc.
Foaie verde de trifoi,
Folclor sfânt ca pe la noi
Nu găsești unde-ai umbla,
Omule, pui de străbuni,
Fii român, în Țara ta!
poezie de Valeria Mahok (20 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre noroc, poezii despre muzică, poezii despre folclor sau poezii despre România
Dă-mi, Doamne...
Dă-mi, Doamne, dragoste de viață,
Să nunțeleg greșit adevăratu-i scop,
Că sunt așa confuză câteaodată,
Și gânduri pesimiste îmi dau foc.
Dă-mi, Doamne, dragoste de oameni,
Că printre ei destinul mi-l petrec,
Nu mă lăsa să mă dezamăgesc,
Privind la ai mei semeni,
Cum de viață lor și-a noastră își bat joc.
Dă-mi, Doamne, dragostea naturii mândre,
Care oferă atâta frumusețe pe pământ,
Și nu lăsa ca muzica ei verde,
Să nu o înțeleg, să n-o dezmied.
Dă-mi, Doamne, spirit creator, ca să te bucuri,
Că-ți pot cânta în versuri mărețul altruism,
Cu care ai împodobit viața și atâtea lucruri,
Și dragostea, ce o râvnește orice muritor.
Dă-mi, Doamne, pace în suflet și recunoștință,
Să-ți mulțumesc în fiecare clipă, că trăiesc,
Și să-ți transmit mesajul de iubire mai departe,
Căci calitatea vieții are mare preț.
poezie de Valeria Mahok (februarie 2011)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre recunoștință sau poezii despre pesimism

Haiducul lui Pește
Foaie verde sălcioară
m-am născut colea la țară
într-o joi de primăvară
Și-am zis verde de năut
de ce naiba m-am născut
plânge-un clopot surdomut
Dau să mă ridic din pat
facebooku-însă-i blocat
cum dracu să fiu bărbat
Foaie verde foaie lată
mândra mea însă-i bărbată
cum Doamne să fie fată
Și-am pus mâna pe topor
îmi spuneam așa de zor
că sunt copil din popor
Restu-i dragă cum se știe
pretutindeni bucurie
dar-ar boala-n ea de vie
poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la rană (2016)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre draci, poezii despre primăvară, poezii despre pești, poezii despre naștere, poezii despre mândrie, poezii despre mâini sau poezii despre haiducie
Foaie verde de Sulfină,
Cu dușmanii sunt vecină,
Ce-mi pândesc viața frumos...
Că-i modernism neplicticos.
catren de Valeria Mahok (3 aprilie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre frumusețe sau poezii despre dușmănie
Prețuiește secunda, trăiește viața!
Prețuiește secunda, trăiește-ți viața,
Mai mult decât orice pe pământ!
Căci mâine, tu nu vei ști de vei mai fi,
Prețuiește secunda, și vei trăi!
Prețuiește secunda, trăiește-ți viața,
De ziua de mâine se leagă speranța!
Dar astăzi este ziua ta,
Trăiește-ți clipa, nu uita!
Prețuiește secunda, trăiește-ți viața,
Și alege azi, moartea ori nemurirea ta!
Căci ziua de mâine nu este a ta,
Trăiește-ți secunda, nu uita!
Prețuiește secunda, trăiește-ți viața,
Iar astăzi dacă auzi cuvântul,
Vino! La Isus și fă legământul!
Și fericirea o vei avea!
Prețuiește secunda, trăiește-ți viața,
Și laudă pe Dumnezeu!
Căci viața de la El o ai,
Și pace, tot de la El primesti!
Prețuiește-ți aproapele, cât timp este în viață,
Și fi fericit, alături de el!
Căci voia Domnului, este în aceasta,
Și atunci împlinit, tu vei fi mereu!
poezie de Ovidiu Kerekes (20 mai 2006)
Adăugat de Ovidiu Kerekes

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre fericire, poezii despre viitor, poezii despre secunde, poezii despre religie, poezii despre prezent sau poezii despre pace
Toate îmi par minunate
Toate îmi par minunate
Și cu Domnu-s împăcat,
Simt un iz de libertate
Și simt că sunt mai curat
Totul I-am mărturisit
Domnului, mă simt mai bine,
Despre toate I-am vorbit
Chiar, dacă mi-a fost rușine
Minciuna și lăcomia
În care eu am trăit,
Îngâmfarea și mândria
Ce odată m-au robit,
Răutatea, răzbunarea,
Patimi, ce m-au măcinat,
Intriga și desfrânarea
Eu cu totul le-am lăsat.
Nu mai vreau să știu de ele
Eu de tot le-am părăsit
Toate păcatele grele
Le-am lăsat, și-s liniștit.
Un exemplu vreau să fiu
Cei din jur să vadă-n mine
Că sunt credincios și viu
Viața mea îmi aparține.
Doamne, viața mi-ai schimbat
Sunt atât de fericit,
De ce-a fost rău, m-ai scăpat
Salvatorul meu iubit!
Amin
poezie de Florența Sărmășan (23 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre schimbare, poezii despre salvare, poezii despre răutate, poezii despre rușine, poezii despre minciună sau poezii despre libertate
Viața
Ce este viața pentru cel sărac?
Ce este viața pentru cel bogat?
Oare, împreunându-le credința,
Aflăm cu certitudine biruința?
Ce este viața pentru cel aflat în suferință?
Dar pentru cel lipsit de credință?
Oare, privindu-i cu miluință,
Aflăm că provin din aceeași credință?
Ce este viața pentru cel nepăsător?
Dar pentru cel ce speranța își pierdu?
Oare, gândindu-ne la amândoi,
Aflăm cu certitudine ce scop avem noi?
Când vezi, că oamenii împraștie ură,
Este pentru că, iubirea e impură.
Când vezi că, sărăcia crește,
E pentru că, dragostea lipsește.
Când vezi o frunză zburând,
E pentru că, se lasă împinsă de vânt.
Când vezi o floare cum înflorește,
E pentru că, de sus primește, ceea ce toți primim.
Când poți să miști, să vezi, să auzi,
Când poți să simți, să rabzi, să crezi,
Când poți să duci, pâna în mormânt,
Al tău țel, în timp parcurs;Asta e viața!
poezie de Ovidiu Kerekes (12 noiembrie 2007)
Adăugat de Ovidiu Kerekes

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie, poezii despre flori, poezii despre frunze sau poezii despre creștere

Bocet
Pe câmpul cu florile,
Merg să îmi cânt doinele,
Bocitoarele-s cu mine,
Să plângă pe oricine.
Că țara-i îndurerată,
De morții ce îi îngroapă.
Foaie verde foaie lată
Oprește-te moarte-o dată,
Nu te-ai săturat, măi fată?
Țara e înlăcrimată,
De covid e măcinată
Și nimănui nu îi pasă...
Guvernanți se ceartă-n plenuri,
Au ambiți fără scopuri
Scaunele să nu le piardă,
De popor nici că le pasă.
Foaie verde mătrăgună
Poporul e ros de boală,
Plânge Ana prin spitale
Că tăicuțul Gheorghe moare,
Până când Doamne ne lași
Pradă lupilor hulpavi?
Nu sunt bani, medicamente
Țărișoară, toți te pierde,
De te urci pe munți de trepte
Frumusețea ți se vede,
Ca o floare veștejită
Crescută într-o grădină
Fără apă și lumină.
Ai rămas fără avere
Nimeni nu știe pe unde
Dar mă rog să-ți fie bine
Să-ți ajute Dumnezeu
Zilele tot mai senine
Să le dai și-acelor minte,
Care te-au vândut prin lume
Că tu ești și vei rămâne
Țara cu miros de grâne!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre medicină sau poezii despre zile
Viața
"Viața-i darul unic
Scurt și trecător
Dar cu care-ți cumperi
Veșnic viitor."
Traian Dorz
Ființa-i singura avere
Ce-o are omul pe pământ
Deci nu-ți disprețuii viața
Căci moartea vine ca un vânt.
Viața ea descrie curbe
Zigzaguri în nenumărat
Cât e viața? Niciodată,
Omul nu este informat.
Sunt sfinte lucrurile vieții
Ori care ar fi, pe orice fețe
Zidită este-n întregime
Și învelită-n frumusețe.
O lupta-i viața deci te luptă
Deci nu îți da răgaz tu ție
Căci scopul nostru de-a trăi
Sensul vieți-i bucurie.
Să ști și a trăii este o arta
Frumoasă între arte
Viața pentru fiecare ființă
Are ceva ce împarte.
Noi nu trăim cum vrem
Ci cum putem
Și viața nu numai pentru noi
E dată s-o avem.
Cu nimeni nu o compara
Vița căci ca a ta ea nu-i
Trăiește deci viața
Și lasă-i trăirea orișicui.
Când pleci, când pleci din viață
Când moartea te apucă
Mulțumește-i gazdei
Și pregătește-te de ducă.
Cine nu prețuiește viața
N-o merită nicicând
Te bucură tu astăzi
Căci trecem rând pe rând.
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bucurie sau poezii despre artă

Foaie verde de stejar (Doină românească)
Foaie verde de stejar!
Bade-al meu s-a dus pe vale.
Mult am râs de-al său amar,
C-a plecat de dor și jale.
Foc și pară mă-ndrăgea
De iubire-i spunea cântul.
Să-l asculte cine-mi sta?
Că ofta parcă și vântul.
De durerea-i nu-mi păsa,
Și când el cu jale-adâncă
Dragostea își blestema,
Eu rupeam la flori în luncă.
Focu-i însă nu s-a stins.
Să mă uite calea-mparte!
Și-acum doru-i m-a cuprins,
Văleu mie! că-i departe.
Biata inimă nătângă!
La picioare poa' să-ți moară
Sufletul fără să-ți frângă:
Drag ți-e cel departe doară!
Foaie verde de stejar!
De se-ntoarce bade-al meu,
Am să râd de-al său amar.
De-o pleca, mi-e plânsul greu!
poezie celebră de Iulia Hasdeu, traducere de Monica Pillat
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stejari, poezii despre picioare sau poezii despre inimă

Oamenii planetei
Suntem mult prea mici
În astă lume mare...
Sunt valuri prea înalte,
Când noi suntem prea scunzi...
Sunt mult prea multe lacrimi
Închise-n vieți amare,
Suntem mult prea mici
Când ne-arătăm rotunzi...
Suntem mult prea răi
Pe o planetă bună...
Sunt oameni care mor,
Când trupul le trăiește...
Sunt mult prea multe crime
Iar viața prea nebună,
Suntem mult prea reci
Când viața ne-ncălzește...
Suntem mult prea mici
Ca oameni, noi cu noi...
Sunt răni ce am uitat,
Când ele nu te uită...
Sunt mult prea multe sarcini
Și nu-s purtate-n doi,
Suntem mult prea orbi
Când viața este mută...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Adina-Cristinela Ghinescu despre viață, poezii despre planete sau citate de Adina-Cristinela Ghinescu despre înălțime
Darurile vieții
De unde era sa stiu
Ca viața n-are meniu
Și ca nu poti comanda
Altceva decât vrea ea?
Ca n-as sta la masa milei
Să aștept meniul zilei,
Ci aș fi ales din toate
Numai lucruri rafinate.
N-as fi stat ca la pomană
Sa-mi dea un colac si-o zeama...,
De-mi dădea ce mi-am dorit,
Toate mi le-as fi plătit.
Știu că i-as fi comandat
Mai multe decât mi-a dat!
Nu mi-aș fi dorit belele,
Nicicând n-am poftit la ele.
Imi doream, de pofta bună
Soare ziua, noaptea-lună,
Si plimbari pe-un car de stele,
Eu și visurile mele.
Așadar, ca de-nceput
Niște minte de-am cerut,
Ea mi-o dete la antreu...,
(Multumesc lui Dumnezeu!)
Dupa ce i-am cerut minte
Am vrut niste simțăminte,
Dar sa nu îmi fac păcat,
Că și dintr-alea mi-a dat.
Iar după ce m-a servit
Zic: atâta am primit?
M-a-ntrebat: "nu ți-e de-ajuns?
Uite ce mult ți-am adus!"
M-a-ntrebat cum de cutez,
Ca nu-i bufet suedez?!
Mă uitam tristă la alții,
Că-i vedeam p-ăia bogații
Cum luau fără rușine
Chiar de nu li se cuvine.
Luau tot ce apucau
Și în traistă-și indesau,
Numai eu stăteam timidă,
La un colț, într-o firida.
Așteptam ospătărița
Ca să vină cu tăvița
Și pe ea cu toate cele
Care erau ale mele.
În restaurantul vieții
Ii priveam pe indrăzneții
Ce luau fără rușine
Și nu așteptau ca mine.
Dac-aș fi avut tupeu
M-aș fi dus să-mi iau și eu,
Dar am zis că nu-i frumos
Să fiu omul pofticios,
Fiindcă-i rău și e păcat...,
Și-am tot stat și-am așteptat.
Din bun simț și cu rușine
Așteptat-am mult și bine,
C-alții-n față s-au băgat
Și-au luat pe apucat.
Viață, nu m-am lăcomit,
As fi vrut să fi primit
Dragoste și sănătate
Lângă niște bunătate.
Aș fi vrut să am norocul
Sa imi pot alege locul
Unde sa traiesc in pace
Dar nu m-ai lasat..., nu-mi place!
Vrut-am omul meu sortit
Care să mă fi iubit,
Cu care să-mi fac eu casă,
Dar mi-ai zis: nu fi scârboasă.
Că daca nu ești cuminte
O să-ți iau nițel din minte
Și-atunci o să vad ce faci,
Că-n prostie o sa zaci!
Eu m-am ridicat plângând
C-aveam sufletul flămând
Și mi-aș fi dorit mai multe,
Dar n-a vrut să mai asculte.
Mi-a zis ca așa e-n viață,
Nu ne targuim, nu-i piață!
Și mi-a zis că ce mi-a dat
Este pentr-un om bogat
Dacă știu să-mi folosesc
Harul meu dumnezeiesc.
Când mi-a zis că o insult
De-ndrăznesc să cer mai mult,
Tare fost-am rușinată
Căci mi-a zis că sunt ingrată
Că nu-s recunoscătoare
C-o jignesc și că o doare.
După ce m-a gâlcevit
Ah, cum m-am mai înroșit,
Fiindcă știu c-avea dreptate:
De am minte, am de toate!
Mi-a dat ce-i mai important
Fără sa-i dau vreun talant
Si-apoi după ce m-am mai gandit,
Am plecat si-am mulțumit!
poezie de Florentina Mitrică (29 iunie 2018)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre bogăție, poezii despre visare, poezii despre vinovăție sau poezii despre tristețe
Căntec
foaie verde trei lămâi,
de ce, mândro, nu rămâi,
să-ți pun zarea căpătâi,
cu iubirea cea dintâi,
să te sărut, să te mângâi.
să-ți sorb din ochi culoarea lor
si merele obrajilor
și vraja dulce-a buzelor
și rodiile țâțelor,
să fur pe veci savoarea lor...
să joc norocul tău pe cer
și-apoi frumos în iad să pier.
și foaie verde măr rotat,
de ce, mândro, m-ai blestemat
să tot te caut în zadar
ca să te joc din nou la zar?
să fii ispită și noroc
într-un șăgalnic tragic joc.
și foaie verde de-un dudău,
nu mă vorbi, mândro, de rău,
că ți-am fost dor când tu plângeai
și-ți voi fi pavăză în rai
și ți-am mai fost si altceva
când nimeni nu te mai iubea.
și foaie verde de stejar,
te caut, mândro, în zadar,
tu te-ai ascuns pe veci în flori,
ca să-mi dai mie iar fiori
și te-ai ascuns, mândro, -ntr-o stea
să fii pe veci averea mea.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (5 august 2007)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tragedie, poezii despre sărut, poezii despre sâni, poezii despre prima iubire sau poezii despre mere
Decaloguri comparative
Nicio floare nu e floare, dacă n-are admiratoare.
Nicio pasăre nu-i rară, fără cântecul de vară.
Nici vântul nu este vânt, dacă bate doar în gând.
Nici izvorul nu-i izvor, de nu e dorit de dor.
Nici o mare nu e mare, fără valuri vorbitoare.
Nicio noapte nu-i frumoasă, dacă luna nu-i mireasă.
Nici omul nu este om, dacă n-a sădit un pom.
Nicio zi nu e aleasă, fără iubire în casă.
Nici o casă nu-i frumoasă, fără de copii la masă.
Nicio vorbă nu e vorbă, fără tâlcul scos din tolbă.
Nicio prietenie mare, nu e fără cumpătare.
Niciun gând nu-i măreție, fără a lui împărăție.
Nici un drum cu ocoliș, nu e fără ascunziș.
Nicio fală nu e fală, dacă n-ajunge de-ocară.
Nicio iubire nu-i mare, de nu trece de hotare.
Nici durerea nu-i durere, de nu cere mângâiere.
Nici o dărnicie în lume, nu rămâne fără nume.
Nici credința nu-i credință, dacă n-are străduință.
Nicio soartă nu e soartă, când bate din poartă în poartă.
Nici viața nu e viață, de nu îți zâmbește în față.
poezie de Valeria Mahok (august 2014)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre zâmbet, poezii despre păsări, poezii despre prietenie, poezii despre nuntă sau poezii despre noapte
Dragostea Divină
Dragostea Divină
Doamne Tată Sfânt din Cerurile Preaânalte
Ai lăsat Cuvântul Tău Cel Sfânt să ne arate
Că ne iubești, și că Puterea Dragostei Divine
Și pe noi cei ce te căutăm în Harul Tău ne ține.
Dragostea Ta este puterea noastră pe pământ
Turnată în inimile noastre prin Duhul Tău Sfânt
Ea ne umple viața de haruri și bucurii cerești
Ne întărește când trecem prin încercări pământești.
Dragostea Divină ne face puternici și autoritari
Dumnezeu a turnat-o în inimile noastre să fim tari
Dragostea Divină este îndelung răbdătoare,
Să putem înainta cu bucurie în ziua următoare.
Dragostea este plină de bunătate și de armonie
Ea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se umflă de mândrie
Nu se poartă necuviincios nu caută folosul său
Nu se mânie, Dragostea nu se gîndește la rău.
Nu se bucură de nelegiuire, ci de adevăr se bucură
Acopere totul, suferă totul ea este Divina legătură
Ce ne ține lângă D-zeu atât omul de rând cât și preotul
Dragostea acopere totul, Dragostea crede totul,
Dragostea nădăjduiește totul, suferere totul,
Și când este ferbinte îi simți în inimă clocotul
Ea este Eternă toate vor trece Ea rămâne mereu
Cuvântul Sfânt ne spune că Dragostea este Dumnezeu.
06.02 2020
poezie de Constantin Sferciuc (6 februarie 2020)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre laudă

Mijloc de locomoție
Foaie verde foaie lată
ce-aș începe înc-o dată
Să-mi iau viața în răspăr
poate dau de adevăr
Și să fac un compromis
doar cu mine-așa în vis
Să n-o iau către frumos
decât dragoste pe jos
Către iarba de acasă
eu și doina cea duioasă
poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la rană (2013)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre adevăr sau poezii despre acasă
Doină
Foaie verde de stejar
Pădure codru secular
Seva-ți plânge de prin cioate
Tulpini multe fiind tăiate
Trupu-ți este sfârtecat
Te-ai cam împuținat
Arbori falnici ți-au tăiat
Unde-i codrul de altădat′?
Foaie verde de gorun
Plânge ursul nostru brun
Plâng și cerbi și căprioare
Plâng și cele răpitoare
Nu-și mai găsesc adăpost
Tu le-ai fost de avanpost
Însă acum te-ai împuținat
Unde-i codrul de altădat′?
Foaie verde de castan
Inundații, an de an
Se pogoare peste sate
Producând calamitate
Când pădure, erai deasă
Opreai puhoiul din fașă
Pădure mult s-a defrișat
Unde-i codrul de-altădat′?
Foaie verde de gârniță
Vara-i tot mai mult arșiță
La câmpie îi ca-n deșert
Viitoru-i mai incert
Climatul s-a aridizat
Extremele s-au accentuat
De când pădure, te-au tăiat....
Unde-i codrul de-altădat′?
Foaie verde de frasin
Omul, de n-ar fi hapsân
Pădurea ar iubi mai mult
Și-ar face din asta un cult
Pădurea dacă-i măreață
Înseamnă mai multă viață
Iar pădurea-i pentru toți
Și nepoți și strănepoți
Foaie verde de arțar
În pădure-i vai și-amar
Jefuită-i zi și noapte
Mai nou, se fură cu acte
Și-i tăiată, și-i vândută
La străini ce dau valută
Dacă-i mai lăsăm pe hoți
Ce-om lăsa la strănepoți?
poezie de Ionel Popa (1 decembrie 2013)
Adăugat de Ionel Popa

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri sau poezii despre urși
Decaloguri comparative...
Nici o floare nu e floare, dacă n-are admiratoare.
Nici o pasăre nu-i rară, fără de cuvântul vară.
Nici vântul nu este vânt, dacă bate doar în gând.
Nici izvorul nu-i izvor, dacă nu-i dorit de dor...
Nici o mare nu e mare, fără valuri vorbitoare.
Nici o noapte nu-i frumoasă, dacă luna nu-i mireasă.
Nici un om nu este om, dacă n-a sădit un pom.
Nici o zi nu e aleasă, fără de iubire în casă.
Nici o casă nu-i frumoasă, fără de copii la masă.
Nici o vorbă nu e vorbă, fără tâlcul scos din tolbă.
Nici o prietenie mare, nu e fără cumpătare.
Nici un gând nu-i măreție, fără a lui împărăție.
Nici un drum cu ocoliș, nu e fără ascunziș...
Nici o fală nu e fală, dacă n-ajunge de-ocară.
Nici o iubire nu-i mare, de nu trece de hotare.
Nici durerea nu-i durere, de nu cere mângâiere.
Nici o dărnicie în lume, nu rămâne fără nume.
Nici credința nu-i credință, dacă n-are stăruință.
Nici o soartă nu e soartă, când bate din poartă în poartă.
Nici viața nu e viață, de nu, îți zâmbește în față.
poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre perseverență