Rodica Nicoleta Ion

Atenție la șef!

Foaie verde, floare, floare,
Șeful nostru cap nu are.
Nu-i un lucru de mirare
Ce dă semne de-ntrebare!
Constatăm, e clar, corect...
Păi la ce să mă aștept?!
Și ca el atâția sunt,
Doamne, pe acest pământ!
Și de-l au e tot un drac,
Că nu au nimic în cap,
Deci e lipsă sub căciulă,
Dar pe ei îi doare-n... gură.
La șefii cei mai de soi,
De-ăia, cam ca pe la noi,
Iei un ban și îți cer rest,
Că-i prea mult... Ați înțeles?!
Fiindcă după mintea lor,
Tragi – un bou de rând, în gol.
Și ei boi sunt, dar de viță,
La petreceri se fac criță...
Să-i vedeți pe cei stilați!
De ei să nu vă mirați!
Îmbrăcați la patru ace,
Dau din cap, mai bine-ar tace.
Li-i sărac vocabularul,
Știu doar lira și dolarul.
Euro și leul greu.
Îi visează tot mereu.
Puși la teste de cultură,
Dumnealor o iau în... mână,
O freacă și-o încălzesc,
Dar nimic nu dovedesc.
Măi, eu zic de testu-n sine,
Nu gândiți și voi ca mine!
De hârtie zic, firește,
De-altele, Doamne ferește!
Mergeți voi și socotiți,
Altfel, liberi o să fiți,
Fără jobb, fără parale...
Vă trimite la plimbare.
Au abacul pe birou...
...........................................
Dovedind că este bou,
Bou cu facultăți de soi,
Trece iute pe la noi.
Rage, dar nu pe imaș,
Că e bou... de la oraș.
Petrece la greci sejurul,
La noi se uită cu...
Ce mai! Una peste alta,
Boul nostru-i șef... Și gata!
Prost să fii, noroc că ești!
Șefule, să ne trăiești!
.....................................
Să facă economie,
Sunt ca umbra – o hârtie.
Cad în cur precum bobocul
Și alt șef le ține locul.
Foaie verde de dudău,
Doamne, bine-i să fi bou!
Leafa vine, timpul trece,
Cum să-i vină să mai plece?!
Are scaun cu spătar
Și e-un bou fenomenal.
Lasă prostul să muncească!
El e șef... să lenevească...

pamflet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Rodica Nicoleta Ion

Foaie verde, foaie rară

Foaie verde, foaie rară,
Am plecat străin prin țară,
De pe malul Jiului,
Să-mi cânt jalea dorului...
Doamne, Doamne, ce destin!

Cânt cu slovele de foc,
C-am muncit și n-am un strop,
Dar am prunci înalți ca bradul,
Mândru sunt cum nu e altul.
Doamne, Doamne, dă-mi cuvânt!

Am muncit Doamne, din greu,
Vai de suflețelul meu!
Traiul nu mi-a fost ușor
Și am suferit de dor,
De părinții mei, de sat...

Doamne, nu mi-a fost ușor!
Lacrimi, valea satelor,
Leagăn lin, de vânt, legănat.
Prin țărână alergam
Și în sat ne întorceam... iar, în sat.

Mamă, când m-am ridicat
Și-am ajuns și eu bărbat,
Am venit din nou, acasă,
Mamă și m-ai pus la masă
Și copil, ți-am lăcrimat.

Tată, tu ai fost mereu
Paza sufletului meu...
mi-ai spus: taică, ești bărbat,
viața azi ți-a demonstrat.
Fii mereu!

Poți cu greul a lupta...
De căsuță nu uita! De pământ...
Nu uita nici de pridvor,
Căci de tine-i locul gol
Și flămând...

Azi, în amintirea voastră,
Tată, am plecat de-acasă,-n cimitir.
Vin să pun o lumânare,
Căci acel ce părinți n-are,
Nu-i copil!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Foaie verde foi de nuc

Foaie verde foi de nuc
Timpule, unde mă duc?
Că multe m-au părăsit,
De când am îmbătrânit
Și m-am lăsat de iubit,
Obrajii mi sau lăsat,
Mă privesc doar cu oftat.

Că dragostea-i floare sfântă,
Când o ai nu-i prețuită,
Iar când ea te părăsește
Vezi cum viața se ofilește
Și urâtul te-nvelește,
Dragostea neprețuită
Este o viață pierdută.

Dă Doamne, la om mult bine,
Suferințe mai puține,
Dă-i minte și sănătate,
Dragoste și bunătate,
Averea cei bună în toate,
Că viața este prea scurtă
Fă, să nu-i fie urâtă.

Foaie verde foi de nuc,
Toate vin și-așa se duc,
Dar omul ce are minte
Prețuiește dinainte
Și nu lasă la întâmplare
Dragostea cei lucru mare,
Căci viața fără ea
Îi urâtă ca moartea.

poezie de (11 februarie 2016)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Reproș

Nu te mai rog, Doamne, nu te rog nimic,
las în voia ta timpul meu strivit,
nu te mai rog, Doamne, prea mult te-am rugat
râd și plâng, visez, cum m-ai depărtat.!

Nu te mai rog Doamne, nu stau în genunchi,
n-aprind lumânarea, nu mă-nchin la cruci,
tu n-ai timp de mine, ești prea important
și ești mult prea mare să vezi din înalt!

Fă Doamne cum vrei, aștept trist în noapte
clipa ta celestă, clipa de dreptate,
o aștept tăcut poate prea gândită,
o aștept să știi până-i plămădită!

Nu te mai rog, Doamne, stau și eu la rând,
poate-mi vine timpul până sunt mormânt,
poate am norocul să auzi ce spun,
poate vezi cu ochii și omul cel bun!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Andreea Văduva

Pamflet în izolare

Foaie verde de cicoare,
De când stau în izolare,
Am ajuns să cred, parol,
(Vă zic franc, fără ocol!)
Nu-i virus pă lumea asta,
Mai al dracu' ca nevasta!
Ziua-ntreagă? Taca-taca,
... De i s-a pocit și moaca!
Mereu calcă, mereu spală,
Mereu mestecă prin oală,
Musai, timpul să-și ocupe,
Îmi ia chiloții... mi-i rupe...
Și-apoi, să vedeți, nebuna,
Râzând, coase, căpcăuna.
Mă trimite... să-i fac piața,
Îmi pune-n primejdie viața,
Fără mască, sau mănuși,
Parc-ar vrea să crăp acuș.
"Tu? Nu iei nici o Corona!",
Zici c-a studiat la Sorbona.
Ea? Nu iese, că-i o doamnă!
Să n-o țină pân' la toamnă,
Că încep să îmi fierb coliva,
De mai face mult pe diva...
Foaie verde de cicoare,
De când stau în izolare,
Am albit și m-am trecut,
Jur! Sunt de necunoscut,
Nu pentru că stau în casă,
Sau tânjesc dup-o terasă,
Că n-am mai făcut grătare,
Sau din lipsă de plimbare.
Traiul... Traiul cu nevasta,
Asta, lume, mi-e năpasta.
Mă usuc precum tulpina,
Nici Covid-u', bată-l vina,
... Nu-mi dă daună ca ea,
Ca ea, ca nevastă-mea...

pamflet de din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

* * *

Foaie verde mărgărit,
Vă anunț că m-am pârlit,
M-am pârlit destul de rău,
S-a dus dracu părul meu.

Pompierii vor veni
Și rapid mă vor stropi,
Ori cu apă, ori cu spumă.
Foaie verde și-o alună,

O să fac o baie bună
Fără șampon ori săpun...
Deci vă-ntreb: Ce fac acum?!

Ori iau foarfeca de coadă,
Și tund părul. Să se vadă,
M-aș simți destul de prost.

Așadar, că-l am, ce rost?!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fericirea leului

*FOAIE VERDE de nai-dam
Omul s-a numit Adam,
FLOARE RARĂ înflorită
*ESTE FRIG ȘI se mărită

GER AFARĂ - iarnă grea
*RAGE LEU-N gura mea
BĂTĂTURA-i de la pix:
*IARBA VERDE fix la fix

ARE-N GURĂ numai om
*CUCU VREA SĂ-I CÂNTE-N POM
*E GONIT și alungat
IUTE DE OM mare-n "stat"

*DUMNEZEU cu mila
S-A DUS acum pila
DE MULT s-a tocit
*ESTE DOAR UN MIT

ÎN "CULT", *VULPEA VINE
LA FURAT, că ține
*OMUL cel pătat
PUTERE I-A DAT

*IARBA REA a înflorit
ÎN VECI, ea s-a ofilit
NU PIERE și-are putere:
*CUCUVEAUA-I FACE MIERE

*ARICIUL, poate-i de vină
ȚIPĂ-NȚEPAT de albina
*RĂUL cai putere are:
PUTERE, din zare-n zare

I-A DAT puterea în mână
*IARBA FIARELOR SFĂRÂMĂ
*SUFLĂ VÂNTUL - iarba-n dungă:
ȘI DĂRÂMĂ leu-n pungă

*URSUL VINE-n euroi
ÎN ORAȘ, leu-i pisoi
*NU ARE nici cap nici coadă:
PE LUME, NAȘ-pa să șadă

*TE PRINDE "ursul" pe stradă
ȘI TE SFÂȘIE ca prada
*ESTE-N UNII VESELIE:
*TIGRUL și leul să-nvie

ESTE mare hărmălaie
IAR avem noroc de ploaie
VÂNĂT leu-i alergat:
*ÎN PĂDURE-I PROTEJAT

*FELINELE se cocoață
MARI ȘI MICI să stea în față
*LE VÂNĂM CA PE PISICI:
*ARE OMUL și lipici

LEGEA LUI - e legea lui
*MOARE LEGEA PUSĂ-N CUI
*AȘA LEGE - așa lei
SĂ TOT FIE dacă-i vrei

*NICIODATĂ SĂ NU-NVIE
*ZACE-N legea lui omie
POARTĂ O PISICĂ mare:
*ÎN CASĂ, O ALTĂ stare

MICĂ-i țara la "lăptic"
*A MURIT AL LOT TĂTIC
*CU lăpticul alăptat:
NUMELE, DE "ron" i-a dat

PISIC, unde mi te-am pus?
ȚEPEȘ DOAMNE, *UND' te-ai dus?
EȘTI în cer? Și ne privești?
*MOARE LEUL, CA-N POVEȘTI?

*PE ZEBRĂ, tu dai trei lei
SAU TROTUAR, dacă n-o vrei
*ESTE TOTUL UN CALVAR:
*N-AVEM LEGE-n "trotuar"

PENTRU HOȚI și pentru hoți:
*TRAGE-i leul dacă-l poți
ȘI TU, DACĂ-L POȚI fura:
*RÂSUL, te va apuca

SARE "râsul" în cărare
ȘI TE-ATACĂ-n ziua mare
*UNUL VINE la noroc:
ALTUL, PLEACĂ glonț cu foc!

*CUCULE cu prada-n saci
PASĂRE RARĂ te faci
*AI MURIT ÎN FRIG PE-AFARĂ:
*VAI DE VIAȚA TA amara

DE atâta cucăit
CUC, avem azi la gătit
*OMORÂT DE GER năprasnic:
TE DUC leii, drept la "praznic"

*IEPURELE FĂRĂ pușcă
FRICĂ mare-l ține-n cușcă
*VULPEA fură fără frică:
LEUL, este o pisică!

ȘI-O PISICĂ... este "câine"
*ESTE scumpa noastră pâine
TOTUL este să nu-ți fie:
UN "pisic" în lei omie

CALVAR, *TOTUL ZACE
LA HOTAR e pace:
*IEPURELE FACE OU
*FUGE LEUL, CA UN BOU!

*ÎNTR-O LUME fără lei
CU MĂGARI în loc de ei
*SCAPI, DACĂ MAI AI suflare:
DOLARI și vile la mare

*ARE TATA, are, are
DOLĂREII duși la mare
*TATA ARE MII DE LEI:
*UNUL este-n dolărei

ESTE LEUL GREU tăticul
*RĂMAS în urmă "pisicul"
ÎN LUME să se distreze:
MEREU "leul" să-i danseze

*ASTEA SUNT, ASTEA LE ZIC
*TOATE SUNT, în leul mic:
ȘI de tac și de vorbesc
TAC, și leul, îl privesc!

CHITIC, tac fără vre-un leu:
*IEPURELE este-al meu!
CEL FRICOS - e sănătos:
*IEPURELE PUTUROS!

poezie de din Carte de poezie religioasă și rugăciuni (10 august 2008)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare plăcută, ton serios

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Doamne, dac-ar fi să-i spun

Doamne, dac-ai vrea să-mi spui
cât de dragă-i sunt eu lui
mintea n-ar mai fi un chin
ci doar rouă-n pat de crin

știu că mi-e sărac cuvântul
când nu palmele-s veșmântul
ce-i îmbracă trupu-n noapte
în strânsori cu voluptate

Doamne, plouă-mi gând decis
peste tâmple-n păru-mi nins
varsă-mi har și-nțelepciune
doar atât, să-nvăț a-i spune

scriu cu fir de dor nebun
țesând șoapte ce nu-i spun
gura lui cum încă-mi este
anotimp, din timp poveste

Doamne, spune-i că nu plâng
lacrimă din ochi curgând
ci mă zbat într-o căință
dezmierdând cu neputință

știu că-n consacrată vină
sorții i-am fost rădăcină
da-n copacul dat în floare
simt tulpina cum se-ndoaie

Doamne, fă-mă doar ce știi
că mi-e dat, să-i pot a fi
nici mai mult și nici puțin
cât din dragoste mă-nclin

fă-mă, Doamne, rază-n zori
să-i strecor lucirea-n pori
și din pielea-i ca mărgeanul
să sorb, Doamne, tot aleanul

Doamne, sunt ce m-ai făcut
cuget viu c-un chip de lut
port lumină-n ochi candoare
doar că-n piept inima moare

și-atunci Doamne, fă-mă glas
scoate-mi șoapta din impas
fă-mă foc, și dor, și ploaie
ia-mi tăcerea ce-nconvoaie

Doamne, dac-ar fi să-i spun
cât aș vrea să-i fiu surghiun
i-aș picta în ochi, poeme,
fără vers! de vers se teme

spune, Doamne-n câte porți
cumpănind astfel de sorți
ai pus lacăt ce n-au cheie
pentr-un suflet de femeie?

Doamne, dezrobește-mi firea
nu-s poet da-mi știu menirea
cât să știu că, prin cuvinte,
îl iubesc! sfințind aminte!

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Of, viata!

Sunt fiu-ți Doamne și nu știu
în viață să petrec.
Merg strâmb și tot privesc șașiu
la alții cum mă-ntrec.

Aș vrea s-ating și să tot mut,
să spun, să strig și să răzbat,
dar glasu-mi este prea limbut
și fața mi-e brăzdată de vărsat.

Același eu, și ieri și azi.
Ochii îmi ard tăciune,
măcar să fie altfel mâine.
Cum poți să mă mai rabzi?

Of, Doamne, știu că nu e drept
să simt așa durere-n piept.
Că viața nedreaptă si rece
cu mine deasupra ea trece.
Și eu tot îngân și mă-mbăt,
mă-npletec și cad în omăt.
Oftez și cânt și iar plâng,
omătu-i în cizme pământ.
Și-n pumni el se înmoaie și lasă,
rănile din toamnă de la coasă.

Lucrez, eu nu zic ba
dar pe nimic așa,
o sticlă iaca - na
Măria Ta!

Sunt fiu-ți Doamne și nu știu
ce-i viața, și când văd
că alții tot mă râd,
m-apucă jalea și repet:
s-a terminat Mitică!

Dar mâine-n zori, promit,
o vilă-n sat o să-mi ridic.
Vor trece ei și vor vorbi,
eu din balcon le voi zâmbi
șașiu.

Of, Doamne, pâna mâine
aș mai mânca o pâine
dar nu-i.
Îmi pun căciula-n cui,
scot sticla și-o golesc,
cu ea pot să vorbesc
limbut.

poezie de
Adăugat de Mara BartisSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Vadim Tudor

Rugăciune

Doamne, dacă nu-i prea greu
Pune ordine în haos
Și învață neamul meu
Să se roage în pronaos.

Doamne, dacă mă iubești
Ia vrăjmașii de pe mine
Știi Tu cum să-i pedepsești
Să-i faci lumii de rușine.

Doamne, dă-le la săraci
Pâine, pace, bucurie
Ouă roșii, vin, colaci
Bani de școală și chirie.

Doamne, vindecă-i, de poți
Pe bolnavii din spitale
Ocrotește-i Tu, pe toți,
Cu suflarea gurii Tale.

Doamne, mergi și la azil
Unde plâng în pumni bătrânii
Naufragiul lor umil
Rupe cumpăna fântânii.

Doamne, sfinte vietăți
Fără milă sunt jertfite
Curge sânge prin cetăți
Îngerii Tu Ți-i trimite.

poezie celebră de (26 august 2014)
Adăugat de AuditusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Ziua trece în mod obișnuit

1.

Citesc din Dostoievski, nu știu de ce
Îmi vine să plâng, nu am plâns niciodată,
Aș merge în oraș, ceva mă ține legat de casă,
Ca pe un câine în lanț,
ziua trece așa, cam într-o doară,
voi ce ați face în locul meu?
Norocul nostru este că iubim,
Dar apreciem noi acest noroc?
Ne gândim la moarte cu indiferență,
Când nu ești în pericol, nu ești puternic,
A fost pe la mine Hoelderlin,
Era nebun, mi-a spus că nimic
Nu are rost, l-am contrazis,
El s-a enervat, a trebuit să chem
Infirmierii, apoi am plecat în oraș,
Magnolia înflorise, locul de joacă
Al copiilor era plin, mi-am ronțăit
Necazurile și am început să râd.

2.

De câte ori mi-am renegat ființa,
mi-am revăzut copilăria-n vis,
executat de propriile cuvinte,
sufletul meu zbura în paradis,
ți-am respectat întotdeauna existența,
Doamne, de ce-ai tăcut mereu?
Păcatele mi le privești cu-ngăduință,
Păgânilor le lași un eu și-un zeu,
Iar versul Tu mi-l pui să spună
Tot ceea ce trece prin perversă mintea mea,
În timp ce buha nopții îmi șoptește,
"Joci pân-la capăt ori nu mai juca".

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Leliana Rădulescu

Scrisoare către Dumnezeu

Doamne, nu vreau nimic să-ți cer;
Totul e, oricum, efemer!
Și doar Tu știi ce merităm,
Cu ce-ncercări ne confruntăm;
Te rog doar, să m-ajuți s-accept
Ce nu e bun, ce nu e drept!

Nu vreau, Doamne, nimic să-mi dai;
Dacă nu vrei, nu mă lua-n Rai!
Ajută-mă numai să lupt
Cu ce-i parșiv, cu ce-i corupt,
Toate câte mi-e dat să-nfrunt,
Aici, unde-i greu, pe Pământ.

Doamne, să nu crezi că cerșesc,
Cer numai dreptul să iubesc,
În rest, tot ce crezi că greșesc,
Sunt pregătit să ispășesc!
Nu cer, fiindcă mi-ai dat mereu
Mai mult decât am cerut eu!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Foaie verde

Foaie verde de mărar,
Fă-mă, Doamne, măcelar,
Pune-mi un cuțit în mâini
Ca să tai... frunză la câini!

epigramă de din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
cumpărăturiCartea "O luna albastra.." de Iulian Dămăcuș este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -16.38- 13.99 lei.
Costel Zăgan

Haiducul lui Pește

Foaie verde sălcioară
m-am născut colea la țară
într-o joi de primăvară

Și-am zis verde de năut
de ce naiba m-am născut
plânge-un clopot surdomut

Dau să mă ridic din pat
facebooku-însă-i blocat
cum dracu să fiu bărbat

Foaie verde foaie lată
mândra mea însă-i bărbată
cum Doamne să fie fată

Și-am pus mâna pe topor
îmi spuneam așa de zor
că sunt copil din popor

Restu-i dragă cum se știe
pretutindeni bucurie
dar-ar boala-n ea de vie

poezie de din Doine de (s)pus la rană (2016)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Doamne, tot ce știu

Doamne, asta-i tot ce știu
Să privesc mereu la Tine
Sunt născută doi să fiu
Eu și Tu ce ești în mine.
Eu sunt Tu și Tu ești eu
Sunt copilul Tău cuminte
Fața Ta de Dumnezeu
Și oglinda dinainte.

Sunt zidire de pământ
Martoră-i și-acum țărâna
Dar mi-ai dat din Duhul Sfânt
Și m-ai legănat cu mâna.

Doamne, asta-i tot ce știu
Să doresc să vin la Tine
Sunt născuta doi să fiu
Eu și Tu ce ești în mine...

poezie de (10 februarie 2004)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Nicoleta Toniță

Purta-voi rugăciune pe-o frunză de măslin

În împietrirea visului cel fără de simțire
duc grelele poveri pe umerii cei doi
ei, anonimii, oamenii străini în lume, goi,
de vise, idealuri sunt fum ce prin lumină trece
iar ceața lumii, deasă, doar umbra o petrece.
Sunt veștejite flori pe cale și catrene
pe foile de ziar zac ude, în zadar, de vreme.

Mustesc azi bălțile de frunzele prea terne
Ce galbene un soare ucis-au în trista lor cădere.
E dezolantă, cenușie, udă,
azi piatra caldarâmului crăpată-n urmă
de pași ce-au vrut lumina să răsară
dar întunericul le-a-nvăluit privirea-n seară.

Mai vino, Doamne, răsai din vise seci
cu Înălțarea Ta la ceruri o lume să salvezi
de pieritoarea viață. Al nemuririi glas
răsună peste inimi și-n veci nu da răgaz
tristețea mea să fie o pildă de urmat.
Tu, Tată, luminează ochii și către sus, ridică-i
iar pânza bucuriei din cer țese-o cu dor
pentru aceia vii care-n pământ așează
sămânța Ta ce-n lume, săditu-le-ai, Tu, lor
în trupuri sau pe brațe, în minte și-al caselor pridvor.
Ascultă-mi, Doamne, ruga și adun-ne în dar
o coală de hârtie, albă și scrie-ne cu jar
că doar Iubirea izbăvește omul de arzătorul Iad.
Eu doar ascut creionul și-o mân-așteaptă... dar...
mă-mpiedic în cuvinte și șchiop alerg, pribeag,
către lumina Ta, Doamne, cu îngerii de mână
și-n palmă doar c-un rest din crezul meu
că pe pământ încă mai sunt... ca om
și simt, O, Doamne, simt ca pe-un blestem
o inimă mai grea ca piatra și-o lacrimă de lemn...

Nu pot să plâng că mulți n-ar înțelege
ce-i dorul către viață, când suferința crește
că oamenii sunt tari ca marmura cea rece
și-atunci doar pana îngerului meu
mai slobozește-un vers din sufletul prea greu
că-n zori de zi speranța încă mai răsare
soarele-l trimit pe cer din inima mea care
și-a scris de mult menirea în pagini de destin
pribeag voi fi în lume și-n locul meu senin
purta-voi rugăciunea pe-o frunză de măslin....

poezie de
Adăugat de Mirela Nicoleta TonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Doamne, iartă-i și ne iartă...

Doamne, tu mă vezi pe mine,
eu te simt în gândul meu,
ești o liniște de bine,
ești în jurul meu mereu

nu sunt snob și nu sunt jalnic,
nu sunt orb să nu te văd,
văd cu ochiul minții magic,
ce-ai creat dintr-un prăpăd

îmi spun unii despre tine,
doar nimicuri, nu le-ascult,
eu văd totul și în mine,
ce complex Tu m-ai făcut

văd nimicul ce e negru,
dar mă-ntreb, oare-i nimic,
cine-a pus culoarea-n cedru,
din nimic de unde mic

spre sfârșitul care vine,
chiar și cei nedumeriți,
se îndreaptă către Tine,
își dau seama, sau mințit

Doamne iartă-i și ne iartă,
noi nu vrem să îți greșim,
doar ai noștri nu ne lasă,
s-avem timp să te slăvim

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Foi de foi

Foaie verde, libelule
Sar în hoarde cu surate
Să te roadă și pătule
Să rămână goale toate,
Fără grâu pentru covrigi
Și porumb de floricele...
Ciocălăi pe foc să frigi
Și pănuș pentru pingele.

Foaie veștedă, înțeleaptă
Dăte-n colți la furci
Ce-adună strâmba dreaptă
Să te încurci,
Să nu-ți mai găsești odihnă.
Pământ să fii, un gunoi,
Să-i îngrași pe-alții în tihnă;
Ruminante vaci și boi!

Foaie albă, răbdătoare
De atâtea inepții
Mâzgălite cu ardoare
De creări, de recenzii,
Scrisături și criticații,
Mână-n mână la prostie,
Odăite-n laudații...
Igienică fi, meserie!

Foaie lungă, foaie lată
Cum te dai tot foaie ești,
Mai stătută sau umblată,
De te-ncânți sau plictisești,
Nu e vina ta de foaie
Din folclor, sau din natură...
E acelei ce se îndoaie
Ori de ban, ori spurcă gură...

Că de-i ban, e de hoție!...
Sau mânjită... e nerozie!

poezie de (8 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Miriam Nadia Dăbău

Bocet

Pe câmpul cu florile,
Merg să îmi cânt doinele,
Bocitoarele-s cu mine,
Să plângă pe oricine.
Că țara-i îndurerată,
De morții ce îi îngroapă.
Foaie verde foaie lată
Oprește-te moarte-o dată,
Nu te-ai săturat, măi fată?
Țara e înlăcrimată,
De covid e măcinată
Și nimănui nu îi pasă...

Guvernanți se ceartă-n plenuri,
Au ambiți fără scopuri
Scaunele să nu le piardă,
De popor nici că le pasă.
Foaie verde mătrăgună
Poporul e ros de boală,
Plânge Ana prin spitale
Că tăicuțul Gheorghe moare,
Până când Doamne ne lași
Pradă lupilor hulpavi?
Nu sunt bani, medicamente
Țărișoară, toți te pierde,
De te urci pe munți de trepte
Frumusețea ți se vede,
Ca o floare veștejită
Crescută într-o grădină
Fără apă și lumină.
Ai rămas fără avere
Nimeni nu știe pe unde
Dar mă rog să-ți fie bine
Să-ți ajute Dumnezeu
Zilele tot mai senine
Să le dai și-acelor minte,
Care te-au vândut prin lume
Că tu ești și vei rămâne
Țara cu miros de grâne!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Constantinescu

Durere de mamă

Ziua pleacă, noaptea vine
Dorul greu tiptil revine,
Mă așez oftând la masă,
Gânduri negre nu mă lasă.
Doamne, cu ce Ți-am greșit,
De-am ajuns un om sfârșit?
De ce pruncii mi-au plecat
Spre un țărm îndepărtat?
Sufletul mă doare-ntr-una
Și-n trăiri bate furtuna.
Nu mai știu de ei nimic,
Doar la cer, ochii-mi ridic,
Rugi șoptesc și mă închin
Să-i ferești de rău și chin.
Puii mamei, dragi feciori,
Când vă strig mă trec fiori,
Cât aș vrea să vă mângâi,
Să vă pup, să vă răzgâi,
Cum făceam odinioară
Fără lacrimi și povară.
Adu-i, Doamne, mai degrabă,
Căci îmi e suflarea slabă,
Fie, Tată, pentru-o clipă
Să-i alint cu-a mea aripă,
Apoi, Doamne, pot să zbor,
Sus pe-o stea fără de dor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Povestea L(l)enii-n pandemie

M-am decis să scriu poemul,
Fiindcă sunt în izolare
Și mi-am pus și eu însemnul
Lenii care știu că doare.
Lenea asta, cum spun unii,
N-ar avea asemănare
Și atins de-a ei secure,
Nu stă nimeni în picioare.
Oh, ce dulce toropeală
Te îmbie... Ai ghicit?!
E doar lenea. Ți se spune
Că n-ai poftă de gătit?
Lasă Leană, timpul trece,
Nimeni nu s-a sinchisit.
Tu mănânci ce-ai în ogradă.
Umbra lenii, c-ai tăiat,
Azi, bucată cu bucată
Și prin unghii ți-a intrat.
Cum?! Nu vrei să duci gunoiul?
Sigur, lenea e de vină
Și se fac munți de gunoaie
Și de ele-i casa plină.
De spălat ar fi zadarnic
Că oricum se murdăresc
Toate hainele, deci bine,
Bine-ar fi să lenevesc.
Nici spălatul nu-mi convine.
În fond, nu e indicat
Și sunt riscuri pentru mine.
Nu mai zic că-i de călcat...
Cu atâtea dungi pe rufe
Toată treaba sună prost.
Ce să le mai calc degeaba?!
Deci le las precum au fost.
Praful nu-l mai șterg. Se pune.
Nici cu mopul nu mai dau -
Sunt alergică, fac spume.
Mai bine lungită stau.
Încins mi-este telefonul
Și-am o lene de mă doare,
Nearat este ogorul
Și am pânze-ntre... picioare.
Astăzi, ce mai tura-vura,
De atâta stres și chin,
Merg, mănânc și trag pe dreapta,
Dar pe net am să revin.
Când mi s-o acri de lene,
Căci e vremea a mura
Chiar și murături și varză...
Dacă nu spăl putina.
Așadar am multă treabă.
Dar acuma zac în pat
Și când mă trezesc, firește,
Mă apuc să fac curat.
Să spăl geamul, mi se pare
O corvoadă, n-o mai fac.
Nici perdeaua nu-i prea neagră
Și spălată-i tot un drac.
Pânzele de pe la colțuri
Poate-ascund ceva. Le las.
Și să mătur, îmi e lene.
Se pune praf pe obraz...
Uite, vezi ce praf sunt toate?!
Și de ce să mai muncesc?!
Fac și altceva... se poate.
Știu și eu... să lenevesc.
Doamne, sufletul îmi iasă
Și n-am vreme de pierdut
Am muncit o viață-ntreagă
Tot filozofând. Mă... mut!
Vine moartea și mi-e lene
Să mă-nham la drum cu ea.
Nici la fund nu m-oi mai șterge,
Plec hai-hui și tra-la-la.
C-a venit o altă lege
Și (ce) miroase a rahat.
La putere e Covidul - un virus neînfricat.
Punem botnița la gură,
Precum ni s-a indicat,
Eu de-acuma îmi las lenea,
Îmi iau moartea și-am plecat.
- Nu te teme, nu te teme!
Moartea cu lene te ia...
- Las Covidul?! Plec în moarte?
Nu ne-am înțeles așa.
Știu că legea nu e lege,
Dar e contraindicat,
Însă nu cred că se poate,
Îmi e lene, este noapte,
Nu mă pot da jos din pat.

pamflet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook