N-am nimic...
N-am nimic cu-americanii,
Însă simt, clar, românește
Și de-aceea mă-ngrozește
Că-i tot copiem, cu anii.
N-am nimic cu Valentin,
Însă sunt atâtea fete
Ce-l iubesc pe Dragobete,
Iar în fața lor mă-nclin.
N-am nimic cu... împrumutul,
Însă vă declar, deschis,
Că decât faimosul "kiss"
Parcă-i mai frumos sărutul.
N-am nimic cu toți străinii,
Însă să ne lase-n pace
Pentru că noi știm a face
Să-nflorească gustul pâinii.
Nu-s bolnav, nu am pelagră,
Dar îmi sunt aproape frații
Și iubesc prea mult Carpații,
Dunărea și Marea Neagră.
Și pentru că... n-am nimic
Vă invit, păstrând mândria
De stăpâni în România,
Ca să medităm un pic!
poezie de Constantin Moldovan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Constantin Moldovan. [Vezi și următoarele:
- poezii despre România
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre pâine
- poezii despre pace
- poezii despre negru
- poezii despre mândrie
- poezii despre iubire
- poezii despre frumusețe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.