Telescaunul
Cât este ziua de lungă,
Că e soare, nor sau vânt,
Peste pârtii, peste strungă
Urci, cobori, plin de avânt.
Brazii fruntea și-o ridică
Să privească al tău zbor
Uluiți că nu ți-e frică
Și nu ești șovăitor.
Nu îți pasă dacă lumea
Plânge, țipă sau suspină,
Fiindcă valea, codrul, culmea
Știu că nu ai nicio vină.
Și-uite așa îți trece timpul,
Urci, cobori, și-apoi urci iară,
Și se schimbă anotimpul
Toamnă, iarnă, primăvară...
Însă noaptea când se lasă
Rămâi singur, necăjit,
Că drumeții pleacă acasă
Și tu stai înțepenit.
poezie de Octavian Cocoș (11 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Octavian Cocoș. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.