Sandviș cu iubire
Sub faldul nepăsării tale, mai prind o iarnă în infern
Și mă cuprind istericale și-aș vrea sub mine să te-aștern.
Și ca un sandviș cum se vede, să ne mai punem și muștar
Și-o foaie de salată verde, un castravete și mărar.
Dulceață, deși știu că-ți place, nu e nevoie să mai pun-
Tu știi, că-n mine, miere zace, iar tu ești (nici nu pot să spun):
Așa un fel de ardei iute, sau praf de usturoi, piper,
Ce simțurile îmi ascute, când ești sub mine prizonier.
Parcă lipsește-un pic de ceapă și-o răzătură de ghimbir,
Chiar dacă nările ne-nțeapă, sunt eu parfum de trandafir.
Și peste noi, o maioneză, de-aceea fără adjuvanți-
Ah, ce profundă antiteză și cât suntem de contrastanți!
Și totuși, noi, ce simfonie suntem așa îmbrățișați
Și ce ciudată armonie e-ntre dulceață și cârnați!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Violetta Petre. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.