Sonetul 1
Când omul va distruge poezia,
Când nu va ști să mai admire-o floare,
Când va uita ce este bucuria
Trăind anost printre calculatoare.
Când trupul lui vigoarea și-o va pierde
Necunoscând plăcerea senzuală,
Când va uita de pajiștea cea verde,
Tânjind doar după lumea virtuală.
Când totul va fi goană după știință
Și luată-n râs va fi teologia,
Când omul va uita de-a lui ființă,
Iubind fierbinte doar tehnologia,
Atunci eu sper să fiu în altă lume,
Să beau, să cânt și să mă țin de glume.
poezie de Octavian Cocoș (30 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre știință
- poezii despre verde
- poezii despre umor
- poezii despre tehnologie
- poezii despre senzualitate
- poezii despre religie
- poezii despre poezie
- poezii despre plăcere
- poezii despre muzică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.