CANDELA S-APRINDE SFIOASĂ
Candela s-aprinde sfioasă
Şi rămâne în noapte ca un străjer,
Prinsă de norii albi ca de dantelă
Până-n zorii roşietici, de mister.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfioasa

Sfioasă, sfioasă,
Sfioasă dorului meu,
Se mişcă la para focului
Cu gândul departe.

Aduce talerele
Şi le aşează la rând –
Într-un ostrov pe ape
Cu ea o să merg,

Aduce lumânările
Şi luminează odaia cu perdele lungi,
Sfioasă pe pragul uşii
Sfioasă în întuneric.

Sfioasă ca un iepure de casă,
Gata de ajutor şi sfioasă –
Într-un ostrov de ape,
Cu ea o să merg.

poezie celebră de William Butler Yeats, traducere de Ion Pillat
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Candela

E ceas tirziu, e noapte
Tacut imi aprind candela
Si vreau s-aud doar soapte
Spuse de vocea ta.

Privesc tacut la ce-i in jur
Privesc si sunt ranit
Imi caut Eul fara de cusur
Si-ti spun ca te-am iubit.

Si flacara iubirii mele
Din candela se stinge
Si lasa-n urma clipe grele
Si-o inima ce plinge

Iubitule in noaptea asta
As vrea sa fi din nou cu mine
Sa alungam din nou napasta
Sa ne iubim, sa fie bine.

Si vintul sufla-n noapte
Si candela se stinge
S-au scurs a vietii soapte
Iubite, nu mai plinge!

poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Ramona Alexandrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia salvatoare

Privesc cu jind, către norii albi pe cer
Învăluit de umeda răcoare,
Dar văd cum umbra lor e trecătoare,
Când vântu-i risipeşte în eter.

Din zori şi până-n apus de soare
Tot ce natura naşte-i efemer;
N-am să pot pricepe aşa mister,
Că totul este apă curgătoare.

Sub ucigaşa arşiţă a verii,
Agonizată câmpia nu moare,
Mai poate ţine viu un fir de floare.

De la "crăpat de zi", în pragul serii,
Vestind cu tunete asurzitoare
Trimite Cerul ploaia salvatoare.

sonet de Ioan Friciu (27 iulie 2016, Sibiu)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când iubesti sufleteşte, Dumnezeu aprinde o candela. Iar când iubeşti trupeşte, aprinde ţigara.. cu candela.

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

D-lui general C. Manolache, autorul piesei "S-a stins candela" - la a cărei premieră am luat parte

Am plecat şi-mi zic pe drum:
Vai, ce-mi fuse să ascult!
Duhul lui s-a stins de mult,
Candela - abia acum.

epigramă de Octav Dessila din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să zicem

Să zicem că la noapte ai să visezi o stea
Să zicem că se poate să fie steaua mea
Şi să mai zicem că doar stelele din cer
Vor lumina ca semne oceanul de mister
Pe care va pluti sfioasă barca ta
La ţărmul de iubire călăuzind o stea.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insomnie

E noapte.
Sub candela tăcerii
târziul obosit scăpă croşeta.

Norii, cu aripile strânse
se-ntorc pe firele de iarbă.
Istovite, razele de lună
au adormit pe marginea ferestrei.

E noapte.
Privesc alături, spre tine
şi văd luna
prăbuşită în oglinzi de cleştar.

Eşti istovită,
speriată, fericită.
Dar nu vrei să dormi.

Zadarnică încercare
de a prelungi viaţa.

poezie de Valeriu Butulescu din revista "Mărturisiri literare" (1971)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Candela durerii

Văd soarele albastru
cu razele verzi,
ce ard pe pământul sângerând
şi florile de tei
uscate, luate de vânt,
iar brazii în munţi
plâng.
Spăl piciorul timpului
rănit
şi rog vindecarea
prin ploile ce au venit.
Intru în bordeiul
mucezit,
ascult strigătul de durere
al codrului cu trupul sfârtecat
din întunericul nevăzut.
La candela aprinsă
mă-nchin şi mă rog.

poezie de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Candela de dor aprinsă

Candela de dor aprinsă
Creşte-n noi şi nu se stinge,
Vremea bate în retrageri,
Anii ninşi cine-i atinge?

Tu mai şlefuieşti în lume
Stele-n cărţi de poezii,
Vorbe dulci, gânduri supreme,
C-un buchet de flori le scrii.

Eu nu-ncap de fericire
Întru-mbrăţişarea ta,
Tu eşti floarea vorbitoare
Pusă-n galaxia mea!

Şi cum eşti aşa departe,
Pe-un arhipelag de vânturi
Scurgi vulcanul amintirii
În doi ochi brodaţi cu gânduri.

Azi e Ziua Poeziei,
Plătim totul c-un sărut
Pus pe-o coală de hârtie,
Suflet drag, să nu te uit!

Doar aşa-n mii de poeme
Inima va fi învinsă,
Purtând pe creasta speranţei
Candela de dor aprinsă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focul în pădure din scânteie mică s-aprinde.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără sfiiciune...

Tu nu mă priveşti sfioasă
Să cred că o faci anume?
Poate ai multe a-mi spune
De aceea nici nu-ţi pasă.

Sigur nu te păzeşti de lume
Se poate asta, însă lasă,
Să vedem ce-o să mai iasă
Din această chestiune.

Nu ai rămas nicicum sfioasă
Să ştiu de ce? Nu îmi vei spune,
Fără a fi răutăcioasă.

Tu ai în suflet gânduri bune
Stând la tine liniştită-n casă
Uitând de clipele comune.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecea sfioasă...

Trecea sfioasă, pe la poarta mea,
Aproape zilnic şi de mă zărea,
Cu-n zâmbet trist, dar cald, mă saluta,
Şi-apoi, încet, încet se-ndepărta...

Şi zilele-n clepsidră se scurgeau,
Dar inimile noastre jinduiau,
Îngemănate, fără ca să ştim,
C-am fost sortiţi, în taină să iubim...

... Şi i-am ieşit în cale,-ntr-un sfârşit,
Şi tremurândă, ea s-a fâstâcit,
I-am prins, cu braţul, mijlocul fragil,
Înfiorat şi eu, ca un copil...

Am invitat-o în ograda mea,
S-o-ntreb ce hramuri poartă şi ce vrea...
Iar ea în suflet mi s-a cuibărit, -
"Să nu mă-alungi...", sfioasă, mi-a şoptit...

... Azi e nevasta mea, de-atâţia ani,
Nu mai zburdăm pe câmp, ca doi cârlani...
Se scurg şi ani şi zile, pas cu pas, -
Tot cuibărită-n suflet mi-a rămas...

Clepsidra vremii-aproape s-a sfârşit,
Ne-a-mbătrânit şi ne-a încărunţit,
Vom adormi curând, îmbrăţişaţi,
De umbra amintirii legănaţi...

poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De furtună rupt-
pomul încărcat cu rod
agonizând.
*
O noapte rece
lasă câmpul cu brumă-
în zorii zilei.
*
Seară de toamnă-
deaspra stoluri de ciori-
două cad moarte.

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Murmurând...

Murmurând în plină noapte
Dorul tău fierbinte-n şoapte;
Tu – iubire depărtată,
Ce aştepţi nemângâiată –

Când lucesc în noapte stele
Te amesteci printre ele,
Iară sufletu-ţi s-aprinde
Tot mai viu şi mai fierbinte.

Şi cu luna-n noapte plină
Îţi zâmbesc şi îţi alină –
Frământările şi dorul –
Stele mii slăvind amorul.

Ca-ntr-un glas cu ele luna
Ne îndemne tot într-una:
– Lasă-amoru-ţi între stele
Ca să ardă printre ele!

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (30 ianuarie 2023)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ţes iubirea ce s-aprinde

Fur timpului furca depărtării,
Caierele lui din veşnicii de ani
Le ţes în secunda fericirii mele,
Painjeniş de frunze sub platani.

Degetele sângerează-a toamnă,
Un surâs s-apropie în taină,
S-a întâmplat s-apari în prag
Doinind într-a iubirii haină.

Ne-am prins în hora ghiduşiei,
Am pus o floare sub genunchi,
Poemele ne-au dat târcoale
Şi tu, ca iedera pe trunchi.

În pârgul vieţii mi-ai adus
Culoare peste umbra mea
Şi multă, multă poeziei
Ce urcă-n cer precum o stea.

Cred în destinul tău fierbinte,
În glasul tău duios de mag,
Te voi iubi în rimă pură
Cu un sărut prelung în prag.

Fur timpului din depărtare
Imagini pure de ani şi ani,
Să ţes iubirea ce s-aprinde
În frunzele de sub platani.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Candela iubirii...

Cândva am cântat inima ta,
Am privit în ochii tăi,
Am luat din cer o stea
S-avem căldura razelor ei.

Acum, parcă-i concediu
În amintirea noastră,
Am avut incendiu
De inimă albastră?

Caut în amintire,
La capete de drum,
Măreaţa mea iubire.
Acum e praf şi scrum!

Aş vrea din depărtarea
Visului pierdut
Să găsim cărarea
Primului sărut.

În suflet să deschidem
Clipa cea târzie,
Din nou să o aprindem,
În candela iubirii,
Numită poezie!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul privitorului spre cer

Era o noapte cu lună
Pe cer cu atâţi luminători,
Nici o stea nu vrea s-apună,
Privită fiind de visători.

Sunt şi luceferi zâmbitori
Ce spre orizont s-adună,
Era o noapte cu lună
Pe cer cu atâţi luminători.

Eram năpădit de reci fiori,
Auzind cum orizontul tună
Şi norii ca vulturi răpitori,
Mantia pe stele pot să pună,

Deşi era noapte cu lună.

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

epigramă

Ce este epigrama?

Că mult de ea s-a tot vorbit,
Pe nimeni astăzi nu surprinde.
Eu spun că e un foc mocnit,
Iar când nu te aştepţi, s-aprinde.

definiţie epigramatică de Mihai Haivas din Restituiri în patru rânduri
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surori de cuvinte

Vrei să zburăm? mă-ntreabă o carte,
Şi file-şi întinde până-n departe,
Şi cuvântu-i mă saltă până-n tării,
Scriindu-mi poveşti pe ale nopţii hârtii...

Vrei să dansăm? Visătoare mă-ntreabă,
Şi filele ei mă coboară în iarbă,
Şi-n tăcerea firavă a sevei ce curge
Ascultăm poezia cum râde, cum plânge...

Vrei să vorbim? Mă întreabă sfioasă,
Iar şoaptele-i dulci mă întoarnă acasă...
Căci inima ei în mine-acum bate
Ca două surori de cuvinte legate...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O ultimă stea-
pe boltă stingându-se
în zorii zilei.

haiku de Ioan Friciu (2023)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!