Sfioasa

Sfioasă, sfioasă,
Sfioasă dorului meu,
Se mişcă la para focului
Cu gândul departe.

Aduce talerele
Şi le aşează la rând –
Într-un ostrov pe ape
Cu ea o să merg,

Aduce lumânările
Şi luminează odaia cu perdele lungi,
Sfioasă pe pragul uşii
Sfioasă în întuneric.

Sfioasă ca un iepure de casă,
Gata de ajutor şi sfioasă –
Într-un ostrov de ape,
Cu ea o să merg.

poezie celebră de William Butler Yeats, traducere de Ion Pillat
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

CANDELA S-APRINDE SFIOASĂ
Candela s-aprinde sfioasă
Şi rămâne în noapte ca un străjer,
Prinsă de norii albi ca de dantelă
Până-n zorii roşietici, de mister.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără sfiiciune...

Tu nu mă priveşti sfioasă
Să cred că o faci anume?
Poate ai multe a-mi spune
De aceea nici nu-ţi pasă.

Sigur nu te păzeşti de lume
Se poate asta, însă lasă,
Să vedem ce-o să mai iasă
Din această chestiune.

Nu ai rămas nicicum sfioasă
Să ştiu de ce? Nu îmi vei spune,
Fără a fi răutăcioasă.

Tu ai în suflet gânduri bune
Stând la tine liniştită-n casă
Uitând de clipele comune.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecea sfioasă...

Trecea sfioasă, pe la poarta mea,
Aproape zilnic şi de mă zărea,
Cu-n zâmbet trist, dar cald, mă saluta,
Şi-apoi, încet, încet se-ndepărta...

Şi zilele-n clepsidră se scurgeau,
Dar inimile noastre jinduiau,
Îngemănate, fără ca să ştim,
C-am fost sortiţi, în taină să iubim...

... Şi i-am ieşit în cale,-ntr-un sfârşit,
Şi tremurândă, ea s-a fâstâcit,
I-am prins, cu braţul, mijlocul fragil,
Înfiorat şi eu, ca un copil...

Am invitat-o în ograda mea,
S-o-ntreb ce hramuri poartă şi ce vrea...
Iar ea în suflet mi s-a cuibărit, -
"Să nu mă-alungi...", sfioasă, mi-a şoptit...

... Azi e nevasta mea, de-atâţia ani,
Nu mai zburdăm pe câmp, ca doi cârlani...
Se scurg şi ani şi zile, pas cu pas, -
Tot cuibărită-n suflet mi-a rămas...

Clepsidra vremii-aproape s-a sfârşit,
Ne-a-mbătrânit şi ne-a încărunţit,
Vom adormi curând, îmbrăţişaţi,
De umbra amintirii legănaţi...

poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia

O-ntrecută ţesătoare
Sau pe ogoare muncitoare,
Aduce auru-n ogoare
Şi chipu-i vesel, ars de soare.

Cu mâna ei oferă pâine,
Părtaş ne e la greu şi bine,
Aşa tăcută şi sfioasă,
Aduce primăvara-n casă.

Iar în al dragostei temei
Aduce vieţi prin viaţa ei.

poezie de Constantin Iordache din Fereastra magică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

paparude
ude de primăvară -
mireasa sfioasă

haiku de Pavel Ilica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

sfioasă şi timidă
ca o Fecioară –
zodia toamnei

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

tăcere

Tăcerea e floarea sfioasă a iubirii.

definiţie celebră de Heinrich Heine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Dezăpezeşte cuvântul
înfrigurat pitit
la picioarele tale
şi dă-i suflul sărutului
cel dintâi
şi cel de pe urmă.

Încălzeşte-l cu sfioasă mâna ta
şi cuibăreşte-l în odaia inimii mele.

Poate nu va mai îgheţa
în orele
când gândul se face căuş
în tâmpla ta...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

întâiul sărut -
sub privirea sfioasă
bujori de iarnă

haiku de Lidia Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

petec de omăt -
sub privirea sfioasă
câţiva ghiocei

haiku de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfioasă o stea
În spatele Lunii vrea
Să se ascundă.

haiku de Mihail Mataringa (13 februarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea este ca o veveriţă: îndrăzneaţă şi sfioasă totodată.

aforism clasic de Carmen Sylva din Cugetări şi impresii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste, te-aştept acasă

Învăţa -tu-mai să caut
Răsăritul, într-un flaut,
Mlădioasă şi înaltă,
Te dai dorului la poartă,
Nevăzută, tu, fantasmă,
Impecabilă mireasmă,
Umedă, precum o boare
Rătăcită de culoare
Şi de frunze pitulată,
În iatacul tău de fată
Cu perdele înstelate,
Cu mătăsuri nepătate,
Parfumate şi discrete,
Umbre albe pe perete,
Tremurândă şi sfioasă,
Fragedă, copilăroasă,
Dragoste! te-aştept acasă.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

primăvara asta
sfioasă şi blândă
s-a îmbrăcat
în verde
sub voaluri de ploaie

gogyohka de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

primăvara asta
sfioasă şi blândă
s-a îmbrăcat
în verde
sub valuri de ploaie

gogyohka de Vasile Culidiuc‎
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Timiditate"

Ea nu-i femeie oarecare!
Sfioasă ca o fată mare,
Se ruşinează din nimica,
Prostituata... Virginica.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Idilic...

O frunză de tei,
în rochiţă aurie,
dansa sfioasă
pe potecile toamnei...

Un ram
a coborât grăbit
şi a prins-o de braţ...

poezie de Ana Iordache (12 septembrie 2021)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Madrigal

Olguţa este nimb şi graţii,
Suavă, blândă şi sfioasă,
Dar în războiul cu bărbaţii,
Ea a ieşit victorioasă.

madrigal de Ion Micuţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

adevăr (vezi şi veridicitate)

Adevărul este o doamnă sfioasă, mult prea binecrescută pentru a te pocni în cap şi a te trage în peştera ei. Ea este acolo, dar oamenii trebuie să o dorească şi să o caute.

definiţie de William F. Buckley Jr.
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

O privesc cât este de sfioasă
Cu tăcerea atât de frumoasă
A unui cer senin făr' fir de vânt
Aşteptându-mă ca un răsărit

catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!