Candela iubirii...

Cândva am cântat inima ta,
Am privit în ochii tăi,
Am luat din cer o stea
S-avem căldura razelor ei.

Acum, parcă-i concediu
În amintirea noastră,
Am avut incendiu
De inimă albastră?

Caut în amintire,
La capete de drum,
Măreaţa mea iubire.
Acum e praf şi scrum!

Aş vrea din depărtarea
Visului pierdut
Să găsim cărarea
Primului sărut.

În suflet să deschidem
Clipa cea târzie,
Din nou să o aprindem,
În candela iubirii,
Numită poezie!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, om, un biet nimic...

A fost, a fost cândva, dar nu acum...
Acum nu e nici ură, nici iubire!
Şi amintirea noastră e un fum...
Fum e şi calea către fericire...

Lumescul s-a topit în ne-lumesc...
Cu ce-am plătit, cine mai poate şti?!
Nici eu, în mine, nu te regăsesc,
Căci te-am pierdut cândva,-ntr-o bună zi.

Ce caut?! Oh, nimic! Doar paşii mei
Ce-au scormonit, stăpâni pe ne-crezare,
Alese urme... Ce caut eu?!
Eu, om, un biet nimic, stea căzătoare...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva... Şi acum...

Am avut cândva o mamă,
Însă a plecat la cer.
Azi zâmbeşte dintr-o ramă,
Sufletului meu stingher.

Am avut cândva speranţe,
Dar s-au dus încetişor.
N-am acum decât restanţe
Şi în inima doar nor.

Am avut cândva iubirea,
Dar am rătăcit-o-n drum,
Mi-a rămas dezamăgirea,
Viselor făcute scrum.

Am avut cândva petale
Peste crângul zorilor,
Dar anii s-au dus agale
Spre albul ninsorilor.

Am avut, dar nu ştiu încă,
Zile, câte-oi mai avea
Şi aş vrea să fiu de stâncă,
Dar în gând port spaimă grea.

Am avut şi am şi-acuma,
Credinţa că Dumnezeu
Îmi va alunga cutuma,
Care arde-n trupul meu...

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi dai de stire

Pornit-am eu pe drum acum
Si drumul mi-e necunoscut
Calc cu piciorul gol in scrum
Aripi la picioare mi-au crescut

Mai am puţin de mers iubire
La tine vreau acum eu să ajung
De mă astepti să mi dai de stire
Căci drumu îi greu si este lung

Până in noapte iubire să ajung
Si Lună mi luminează cale
Din suflet în braţe să te stâng
Luceferi îmi trasează cărarea

Inima jar ochii felinar în noapte
Nu mă las usor pradă învinsă
Te simt mă ncurajezi cu soapte
Dă-i frâu inimii, n-o ţine închisă

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vindecare de boala iubirii

Iubirea-i o boală de primăvară târzie,
Apare spontan, pe nepusă masă,
Te caută în flori şi-n marea poezie,
Se tratează prin ieşirea din casă.

Iubirea-i o vară fierbinte, caniculară
Sau tomnatică, iubirea-i în aburii
Ochilor chemători ce te scot afară
Şi-ţi plantează-n inimă laurii

Învingătorului printr-un prelung sărut.
Iubirea-i un dor care măsoară
Paşii noului, măreţului gest plăcut
Care te-ngenunche, rapid şi te doboară.

Dacă sprijinul vine din inimă târzie,
Învelită în tot ce-i mai frumos,
Apetisantul vis devine poezie
Boala se vindecă statornic şi duios!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericind clipa albastră

Eu sunt şoimul care strânge
Un ocean întins de sânge,
Tu eşti Arca ce-l străbate
Cu-ale lumii doruri, toate.

Ne zâmbesc ochii de prunci
Din stele albind pe stânci,
Fericind clipa albastră,
Val cu val, iubirea noastră!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aprindem universuri, iubirii

Cea mai frumoasă,
Cea mai plăcută,
Cea mai dichisită,
Cea mai superbă
Este...

Streaşina privirii sub care
Îngeri cu pene de soare,
Mângâie vântul
Din cuibul norilor.

Arcuş şi vioară
Ating
Inima împodobită
Cu trecerea amintirii
În frumoasa poveste
În care
Împreună aprindem
Universuri, iubirii!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testamentul Călătorului prin stele

Am privit viaţa prin fereastra sufletului
Către inima imensă a românescului dor,
Însoţit de iubire, Pe lângă plopii fără soţ,
M-am înscris în vecia Luceafărului călător.

L-am dus pe malul mării, l-am urmărit în larg,
I-am înnoit privirea într-o Floare albastră,
A rămas să fie, în vecie, cinstită dumnezeire,
Călătorind prin stele cu iubirea noastră.

În clipa împlinirii-am simbolizat, în Parcul Copou,
Un tei cu miere sfântă de limbă strămoşească,
Unde şi Ceahlăul, la-ndemnul de Poet,
Ar vrea testamentar din cer să ne privească!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi vindec spinii ce m-au omenit

Rătăcit în anotimpuri nesfârşite
Paşii mei tresaltă treptele uitării,
Gândurile plutesc în amintire
Şi munţii se privesc în clarul mării.

Noiane de izvoare curg din cer
Cu dorul veşniciei din tămâie,
Ferestrele iubirii se închid uşor
Şi-n umbra lor sunt doar o poezie.

Fulgerători, albaştri-s ochii care
Mă lasă să mă-nchin la un stejar,
În scoarţa lui stă sângele rodirii,
Mă mai visez vânjos şi temerar?

Acum îmi lămuresc propria clipă,
Îmi vindec spinii ce m-au omenit
Şi-n candela în vânturi cocoţată
Aprind mucu-i mic, nisip desţelenit!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu

Gândesc că-am fost cândva un gănd
răsărit din roşu de asfinţit şi răsărit

Gândesc că-am fost cândva o sclipire
o clipă de timp în trecere prin lume

Gândesc că-am fost creuzet al iubirii
în nopţile cu umbre de paşi, amintire

Cred că undeva cândva prin ceva
am răsărit floare-n piatră în calea ta

Cândva am cântat prin nopţi şi zile
vioară fiind prin razele soarelui şi-ale lunii

Acum gândesc că sunt în mine
eu şi a mea, frumoasă amintire

Acum secundele încep încet să picure
în şiruri ordonate prin razele găndurilor mele

Acum ele se unesc ca stele-n-gemănate
dar a mai rămas o umbră ce ne desparte

poezie de Viorel Muha (septembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima e curvă grea

Inima e curvă grea,
Deşi-s în vârstă ea tot vrea...

Mulţumită-i cu puţin,
Cu ochii tăi plini de senin...

Cu sânii de merişor,
Cu torsul care-mi dă fior...

Pe-o bancă de catifea
Ţi-am spus că inima te vrea...

Râs-ai prin colaci de fum
Şi am împins viaţa în scrum...

Inima, ce curvă grea,
Deşi sunt ars ea tot te vrea!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două porţii...

Mi-am luat două porţii
Din surâsul tău dăruit,
Buchet din lacrima vieţii
În palma iubirii-nflorind.

Mi-am luat două porţii
Din apa sfinţită, aprinsă,
În candela nuferilor albi
De inima noastră cuprinsă.

Mi-am luat două porţii
Şi-aş fi luat puzderie din timp,
De nu mă pierdea singurătatea
În sânii arşi de stele şi nisip.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nud cu metafore

Ploaia de îngeri din inima mea
Se topeşte în cerul ascuns în apus
Unde s-a aprins ca semn câte-o stea
Cu fierbinţeala iubirii sub lacăt ascuns.

Florile îşi ofilesc surâsu-n absenţa
Întâmplărilor cu braţele de fum
Uitând că-n dragoste virtutea şi esenţa
Revin ca phoenix din scântei şi scrum.

Locul tău a rămas înmiresmat în vecie
În inima de flori cu aripi la sandale,
Poţi reveni zburând în miez de poezie
Lipindu-i pe nud metafore petale!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirajul visului meu

În seara lui Moş Crăciun
Cerul se transformă-n lapte,
Stelele îl torn pe drum
În guriţe parfumate.

Toţi copiii lumii sorb
Dulce dar dumnezeiesc,
Chiar şi ţâncul care-i orb
În pământul strămoşesc.

Sar lacătele puse-n porţi,
Ies jivinele în grabă,
Sar şi crucile la morţi,
Morţii s-apucă de treabă.

E-un miraj de Moş Crăciun,
Totul în sufletul meu,
Aş vrea să vină pe drum
Chiar şi bunul Dumnezeu.

Lumea s-ar îmbrăţişa,
Ar uita de cele rele,
Binele ne-ar învăţa
Împăratul dintre stele.

El, Hristos, şi Dumnezeu, –
Miere în credinţa noastră,
Sunt miraj visului meu
Venit din lumea albastră!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu mă înţelegi

Un dor ce sufletul mi-a frânt
Mi-e inima acum rănită
Iubirea mă doare foarte crunt
De tine inima mi-a fost răpită

Fugi prin lumi îndepărtate
Stiu că mă iubesti iubire
De a merge mai departe
Cer clemenţă la Dumnezeire

Inima tu mi-ai luat pe fugă
Locul ei este acum curat
O picătură a-nceput să curgă
Si acum văd sângele-nchegat

Du-te singură iubire unde vrei
Lasă-mi inima mea in loc
O să vină anii mulţi si grei
Dorul arde acum ca-n foc

Frimituri si praf de stele
Adunate dintre cele patru zări
Îngeri să mă lecuie cu ele
Tu mă înţelegi iubire ce-ti cer

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-avem sub tălpi, nu apă, ci pământ

În derivă sufletul naufragiază,
Lumea-i oceanul în care vibrează
Şi când e furtună, şi când e comoară,
Pusă-n palme pentru prima oară.

Un singur loc mă ţine ancorat
La pieptul tău fierbinte şi-ncărcat
Cu stele ce plutesc din cer în ochii tăi:
Cărarea amintirii din ascunse văi.

Poteca cea flămândă a iubirii noastre
Întinde stindardul din iedere albastre,
Ne pune leac în vise pentru trăinicie
Unde heruvimii cer sângelui moşie,

Cu iarbă verde, cu păsări prinse-n zbor,
Cu floarea fericirii ce-aduce vieţii dor,
Cu prinderea de mână şi intrarea-n joc
Să înălţăm derivei altarul de noroc.

S-avem vatră de jar în suflet şi în gând,
S-avem sub tălpi, nu apă, ci pământ,
S-avem sufletul sub candele aprinse
În iubirea scrisă prin fapte şi prin vise!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să-mi fii acum aproape

Aş vrea să-mi fii acum aproape, să-ţi sărut ochii plânşi şi trişti,
Să-mi sprijin fruntea iar de tine să mă conving că mai exişti.
Şi-n taină s-mi ascund tristeţea în zâmbetul ce ţi-a-nflorit
Pe buzele ce-ntrun sărut, trezesc fiori din vremea-n care ne-am iubit.

Aş vrea să vezi că-i primăvară şi iarăşi florile-ţi zâmbesc,
Iar din cenuşa astăzi stinsă renaşte totul şi-i firesc.
Copacii iarăşi au păduri cu tril de păsări în perechi,
Ce consfinţesc metamorfoza acelor ritualuri vechi.

Eu incă te aştept sub luna ce-a tăinuit iubirea noastră,
Lăsând să curgă râuri multe din apa limpede albastră.
Aş vrea să-mi fii acum aproape să-ţi mângâi părul răvăşit
Şi-n taină să strivesc sărutul cel pentru care te-am iubit.

Iubire vino singur, nimic din amintiri tu să nu ei cu tine,
Cu cât vei fi mai blând cu cu-atâta totul e mai bine.
Şi vom chema din largul mării pescarii drumul să ne-arate
Ca să lăsăm în urmă totul iubindu-ne cât mai departe...

Cu drag din drag te voi chema mereu în marea veşnicie
Acolo ca şi-aici, iubire ca a noastră nu poate să mai fie,
Sărut lângă sărut am pus în mantia ce trupul tău îl înfăşoară
Şi aş începe iar şi iar să îţi sărut fiinţa toată ce azi mă înfioară.

Aş vrea să-mi fii acum aproape,
Mi-e dor de tine, pentru a câta oară...!

poezie de Florentina Crăciun Fabyola (martie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desenând clipa iubirii finale

Am primenit timpul în flori şi izvoare,
Am pus luna să viseze cu ochii la soare,
Am pus iezii cu buzele crude-n gurguie,
Am privit la fluturi cum spre îngeri suie.

Am îmbrăţişat întruna dureri şi fericire,
Am săpat profund în univers uimire
Când în mine au picurat lacrimile tale
Desenând dureros clepsidra iubirii finale!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe sunt...

Departe sunt...

Departe sunt de tine-acum
Şi cugetul mă împresoară.
Te văd şi azi pe-acelaşi drum
Când te-ntâlnii întâia oară.

Acele buze sângerii...
Şi ochii tăi de domnişoară,
Frumosu-ţi chip ce oglindi
Un suflet vergur de fecioară!

Cu timpul ce de-atunci s-a scurs
Mi-apari mereu în amintire
Şi parcă-n inimă-s străpuns
De-o searbădă neîmplinire.

Dar nu sunt eu cel vinovat
Că între noi s-a stins iubirea,
Ci tu ai fost că ai lăsat
Ne-ncrederea-ţi câştige firea.

Şi de atunci mă tot gândesc
Cum ar fi fost a nu te pierde,
De-ai fi-nţeles că te iubesc
Lăsând amoru-mi te dezmierde.

În dimineţi alături eu
Seninu-ţi fi găsit aproape
Şi te-aş fi deşteptat mereu
Cu un sărut aprins pe pleoape.

Cât îmi eşti dragă îţi fi spus
Încă din zorii dimineţii
Şi-ţi fi destăinuit conclus
Că tu îmi eşti minunea vieţii.

Şi pe-nserat să fi privit
Cu tine-alături totdeauna
Luceafărul, la asfinţit,
Lucind în unison cu luna.

Sufletul tău îşi fi avut
Împăciuirea mult dorită
Lângă al meu ce te-ar fi vrut
Încrezătoare, fericită.

Departe de-unul suntem noi
Şi-aş vrea gândirea-mi te ajungă
Cu remuşcări transpuse-n ploi
Pe inimă având să-ţi curgă.

Iar dacă vrei cumva acum
Ca a mea inimă te ierte
Întoarce-te puţin din drum
Şi lasă-ţi inima te certe.

Căci în dovadă cu păcat
În solitudine-l simt parcă –
Amorul tău exagerat –
Vrând lacrimile mele-mi stoarcă.

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (15 aprilie 2022)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi plâng

Te-am pierdut, Iubire, te-am pierdut
Pe drumul fără început
Te-aş căuta în maldărul de flori
Cântat în seri târzii la şezători

Nu te găsesc niciunde şi nicicând
Îmi eşti doar amintire într-un gând
Încerc să te găsesc a fi din nou
Iubirea mea în vers şi în ecou

În luminişul vesel dintre fagi
Tu mi-ai cerut din pumn doar fragi
Îmi amintesc odată un sărut
Acum doar plâng şi vreau ca să te uit.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mai am puţin, renunţ la trupul tău de lut,
La inima Ta de piatră, la ultimul... sărut,
La timpul de demult, la când nu ai mai venit
Şi acum adorm cu tine-n gând ca la ceva sfânt!

Mai am puţin, mă duc să mă îmbăt cu vin
Şi cu un gând nebun că te-am pierdut...
Când eram copil ademenit într-un... sărut
Ce l-am primit ca pe ceva prea... sfânt!

Mai am puţin, şi de am să te uit cândva
Îmi voi face din clipa Ta nemurirea mea,
În vieţile ce vor urma Tu călăuza... mea
Şi singura muză cu ochii verzi de Stea!

Mai am puţin, dintr-o noapte fără vise
În care visul tău mă bântuie mereu
Şi dimineaţa naşte roua peste flori
Tu floarea mea din viaţa ce va urma!

Mai am puţin, dintr-un plâns fără de lacrimi,
În care plânsul e doar al tău pe obrazul meu,
Tu eşti încă lacrima ce arde-n viaţa mea
Şi singura Stea ce îmi straluce-n noaptea grea!

Mai am puţin, în care dorul e doar al tău,
Iar Eu un pustnic pustiit de gândul... meu
În care m-am pierdut o clipă-n sânul tău
Iar timpul nu a vrut să-mi fie, nici el nici Tu!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!