
Statistici
noaptea aceea cu ceață
în care crescuserăm deodată
nu că așa am fi vrut... că ni se năzărise
și am fost... aveam să rămânem
copiii cu copii din care alți copii cu copii aveau să se ivească
pe coridoare la fel de înguste... de întortocheate
cărându-și păpușa interioară în sforțarea uriașă
de-a o ține-n viață
se murea!
pe un front necunoscut
în granițele căruia copacii învățau
să fie cu vârful în jos și cu oameni-lipsă
drumurile se alungeau asemenea
unui obraz desfigurat de spaimă
în monologul repetat al vocii
așteptându-și interlocutorul
această experiență colectivă
în care fiecare pleca
atât de singur atât de intempestiv
în alunecarea aceea care nu
nu mai era faza nevinovată
de dinaintea somnului
nu veneau îngeri
nu băteau clopote
nimeni nu apuca
să facă semnul minor
al sângelui
plânsul era înăbușit
într-un șal într-o mască într-o lovitură de grație
aplicată în propria inimă
între noi și noi
se insinua
înstrăinarea aceea
pe care glasul impersonal o pomenea în statistici
fără drept de apel intram în cronicile
unor cândva-contemporani
prin forța împrejurărilor goliți de suflet
umpluți cu cifre
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre voce
- poezii despre viață
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre statistică
- poezii despre spaimă
- poezii despre somn
- poezii despre păpuși
Citate similare
Ropes
&
zăpada ca o frânghie care își continuă
drumul până în momentul în care
întâlnește frica noastră la fel de albă.
purtăm în noi elicoptere care survolează orașul și câmpurile.
desenăm copii morți pe pereți/ pe drumurile orașului
ca și cum noi am fost niște copii morți cândva
și acum am înviat.
...................................................................................................
cine ne va mai mângâia,
cine ne va mai vindeca de bolile abstracte ale neștiinței
noastre,
cine ne va mai hrăni cu lumină și întuneric pentru perpetuarea speciei noastre.
.....................................................................................................
și atât rămâne
imaginea noastră în zăpadă la fel ca o hologramă din jurul unei găuri negre.
suntem atât de aproape de ea încât am încremenit
dar
așa am fost tot timpul - copii morți - noi și frica noastră împăturită
într-un sicriu mic, alb
care nici nu se mai observă.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre oraș
- poezii despre moarte
- poezii despre întuneric
- poezii despre timp
- poezii despre negru
- poezii despre medicină
- poezii despre lumină
- poezii despre imagine
Copiii Columnei ...
Pe Columnă-i neamul românesc
Și invinșilor, și veneraților.
Și copii, copii, copii ce ne privesc,
Cu privirea nemuririi, fraților!
Pe Columnă-s cei, căror învinși
Li s-a dăltuit în piatră veșnicia.
Și copii, copii, copii, care și stinși,
Dăinuiesc prin noi cu România...
Pe Columnă-i și Hiperion,
Și acel, lăsat în grija schitului.
Și copii, copii, copii ce-n unison
Cresc în noi Coloana Infinitului...
poezie de Iurie Osoianu (21 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre România, citate de Iurie Osoianu despre România, poezii despre infinit, citate de Iurie Osoianu despre infinit, poezii despre creștere, citate de Iurie Osoianu despre creștere, poezii despre copilărie, citate de Iurie Osoianu despre copilărie sau poezii despre Coloana infinitului

Fericiții
colțul acela
în care iarna ajungea mai greu
găseai constant câte o creangă înflorită
câte o ceașcă rozalie cu aburi
lumina își depășea complexul depărtării
umilă se așeza la masa încropită de noi
într-o deschizătură de salcie
într-o inimă
ne tot adunam
veșmintele noastre lăsau se se vadă
mersul albastru în burta noroiului
parc-am fi fost frați
și moartea...
spectacolul se derula diafan
pe îndelete se așeza bruma
tot așa se desprindeau frunze
ca într-o lume veșnic pe cale
de a se naște
eram bucuroși asemenea unor copii
care tocmai își ridicaseră sălașul
în brațele uriașe ale stejarului
ne obișnuisem cu micul noroc
învățasem altfel să trăim frica
nu ne feream ne mângâiam rana
durerea cobora din sângele nostru
în Dumnezeul darnic
fericiți rămâneau
cei care nu văzuseră
dar!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre stejari, poezii despre noroc, poezii despre naștere, poezii despre inimă sau poezii despre iarnă

Nu am avut niciodată nimic de-a face cu toate întâmplările care treceau pe lângă mine și care erau urâte, considerând că prin filmele mele voi răzbate, voi exista. Considerația aceea că filmele pentru copii sunt ceva periferic nu-mi crea indispoziție, pentru că mă uitam la cei care aveau această grimasă și îi consideram teribil de primitivi.
citat din Elisabeta Bostan
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre filme sau citate despre existență
Cred că Dumnezeu i-a dat femeii un lucru pe care nu-l are bărbatul - responsabilitatea, și de aceea i-a dat ei sarcina să facă copii. Pentru că dacă bărbații ar face copii, sunt convins că jumătate dintre ei ar muri de foame.
Mohammad Murad în Business Magazin (2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre bărbați, citate despre femei și bărbați, citate despre responsabilitate, citate despre religie, citate despre moarte, citate despre femei sau citate despre Dumnezeu
Kerrie Keane: Într-o lume în care copii aruncă în aer alți copii, oricine e o amenințare.
replică din filmul serial Star Trek: Generația următoare
Adăugat de Laura Badea

Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulți ani, copilărie!
Poate că-n Cer sunt îngeri care scriu
Și cărți pentru copii, într-un târziu,
Că prea sunt toți adulții rătăciți
Sub cerul lor de grijă cenușiu.
E lumea-n ochi de îngeri, plai cu flori
Și joc, cum vrea copilu-n veci zglobiu,
E lumea dor de viață fără nori
Și fără un sfârșit într-un pustiu.
Știindu-mă copil, îngerii-au vrut
Poet, ca ei, pentru copii să fiu...
poezie de Pavel Lică din Ecouri din lumină
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre poezie sau poezii despre nori

Manifest
toate zilele-acestea în care
nu gândesc / nu simt
în cuvinte
îmi revendic hrana
instinctual / preistoric / onomatopeic
orizontalitatea își înalță
propriul munte
propria legislație
mă privești abstract
aproape îngrozit
[nu știi dacă și mâine...]
îmi iau
porția de lucruri
vitale
în ritmul sângelui
asezonat
la desenul rupestru
o femeie pe cale de a se naște
marea așteptându-și luna
în aer
ca într-o stâncă
decupez iubirea
compusă
din rochia mea albă
cu măduvă multă desprinzându-se
din seva cosmică
scăpată de îngeri
la izgonirea din raiuri
decretez:
Sentimentul!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre stânci, poezii despre rochii, poezii despre ritm, poezii despre rai sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

Nu fac parte din trecutul tău!
foarte probabil ai trecut și tu prin faza aceea
știi... micul dumnezeu acreditat să acopere
ca și cum ar îngropa exercitându-și vocația
neconsemnată în vreo carte liturgică
orice gest minor încă e susceptibil de erezie!
ai uitat pentru că ai vrut
ți-a dat mâna să intri în memorie
să abolești toate cunoscutele
ca pe mireasmă ieftină
ai risipit parfumul de magnolii
compoziția chimică a feminității
ai dat cu var
ai dat cu pietre
ai pus inimă
de țărână
nu fac parte din trecutul tău!
pe-aici nu se trece!
este gard electric teren minat...
pentru că SUNT
cât se poate de VIE!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din O Leoaică îmi traversează centrul
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre mâini, poezii despre femei, poezii despre erezie, poezii despre electricitate, poezii despre cărți, poezii despre chimie sau poezii despre Dumnezeu

Școlărița
ea își luase un carnețel
unul galben cu irizații de fluture
își aranjase rochia înainte de a se așeza
reținuse perspectiva de ansamblu
nu omisese nici "detaliul acela"
oamenii veneau cârduri-cârduri
cu privirile înfipte în câte ceva
ca la armată ca la înmormântare ca la nuntă
erau oameni vechi trudind să mascheze
mucegaiul dâra de vopsea prelingându-se
odată cu ploaia mocănească de toamnă
resemnându-se! lăsându-se dezveliți
erau oameni noi
mirosind a scutece. a biscuiți cu mere
a proaspăt cumpărat sau a proaspăt tipărit
trudeau să-și mascheze inocența
amestecul acela subtil de iarbă cu lapte
adn-ul trufaș care odată și-odată
avea el să-i coboare
în vizuina oamenilor vechi
literele se înmuiau în sânge
purtau la eliberare țipăt de nou-născut
în traiectoria lor prin eter ca printr-un suflet
când lină când izbindu-se de zidurile vii
învățau să se maturizeze repede
asemenea unor copii ai junglei
care musai trebuiau
să supraviețuiască
o vreme.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre toamnă, poezii despre tipografie, poezii despre ploaie, poezii despre nuntă sau poezii despre măști

Nimeni nu reușește să fugă de propria inimă. De aceea e mai bine să asculți ce spune. Pentru ca niciodată să nu vină o lovitură pe care n-o aștepți.
Paulo Coelho în Alchimistul
Adăugat de Culincu Diana Cristina

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vinovăție, citate despre inimă sau citate de Paulo Coelho despre inimă

A fi mamă, tată, părinte în general nu este o meserie. E cea mai mare provocare a omului. Așa cum am scris într-o antologie de aforisme, prin copii, Dumnezeu ne amintește tot timpul ce ființe frumoase suntem menite să fim. Provocarea (care este și șansa noastră de a ne reîntoarce în paradisul pierdut al bucuriei pure, al iubirii necondiționate, al abandonului fericit) este să redescoperim această frumusețe în noi înșine, s-o recunoaștem în copii și să n-o mai distrugem nici în noi, nici în ei. Să ne reîntoarcem la instinctul de a trăi. Fără pretenții, fără așteptări, fără rușine. Să lăsăm copiii (și creațiile literare) să-și trăiască propria viață, urmăriți îndeaproape de bucuria manifestată de a le fi dat formă.
Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix, În loc de prefață (2020)
Adăugat de Silvia Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre frumusețe, citate despre bucurie, citate despre timp, citate despre tată, citate despre rușine, citate despre rai sau citate despre nerușinare

Delete
la intervale neiertătoare
tăcerea devenea insuportabilă
atunci încercau din răsputeri
să-și amintească
dar nu... nu exista memorie!
orice experiență se închidea probabil
în spațiul și momentul ACELA
jivine de-o zi mult prea fragile
să descopere iubiri să gestioneze drame înaintau
mai mult returnau unor halate invizibile
cu formă de oameni
cv-uri compuse din acum și aici
fiecare dimineață le punea la dispoziție
chipul necunoscutului căruia cu spaimă și nepricepre
se apucau instinctiv să-i dezlege uitătura să-i străbată drumurile
ajunse la finish cu mult înainte de a începe
se nășteau ei... se nășteau alții?!
până spre seară cunoșteau atât cât să închege
stop-cadre dintr-o istorie minoră ambiguă
nefinisabilă asemenea unei picturi iluzioniste
solicitând lipsa de privire a ochiului
floarea începută nu putea continua de una singură
și vișinii se coceau într-o foaie galbenă
rebut al tentativelor de sinceritate
pe punctul de a trece
ne-am auzit păsările zdrobite
habar nu aveam să rostim:
e și mâine o zi!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre vișine, poezii despre tăcere, poezii despre sinceritate, poezii despre seară, poezii despre păsări sau poezii despre pictură

Declic
viața care începe
în dreptul unui vals
asemenea sufletului conceput
să nu aibă loc într-un trup
străbate zidurile acestea
bunăoară închisoarea din tine
toate cântecele strangulate fără de țipăt
printre molecule de nisip de metal și din carne
pune ape morților mult-prea-însetați-săracii
și e bine!
dar, tu, pescărușule, când ai de gând să (mă) recunoști?
poate în dimineața aceea de iunie cu mireasmă de iasomie atârnată de tălpi
care se va întoarce ea odată și odată...
eram mici... eram așa de copii
casa își avea misterele ei... de nu vor fi fost miracole...
în pământ răscolit cioburi de smarald... câte-o coropișniță
nefrica noastră de a scormoni în străbuni fără să ne ardă... fără să ne doară
leagănul ne-a purtat universali fără nicio distincție de gen... de specii...
când ne-am trezit crescuserăm suficient de mult
cât să avem valsul propriu
ne-am avântat
și rusalcele au argintat lacurile
pe frunze uriașe de brusturi câte o memorie ancestrală
locul acela unde Dumnezeu zămislește troițe
fără să ne pese am alergat desculți și goi
mărăcinii ne împrospătau sângele
pregăteau existența noastră aristocrată
suficient de sus la debarcader
umbreluțe și gesturi
gentilomi purtând pe chip
surâsul interminabil al domnițelor roz
acest amestec de enigmă și corali
la asfințirea aurie a timpului peste noapte
un vapor cu franjuri multicolore
a încurajat curcubeul să răsară
în fapt viața aceasta
declanșându-se cu un vals
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vals, poezii despre dans, poezii despre încurajare sau poezii despre trup și suflet

În gol
viața continua să se deruleze
de mult se difuzase episodul final
nu mai simțeam nici măcar oboseala
exasperarea de a repeta una și aceeași temă
repetiția dilua simțurile
sentimentul primejdiei
o mână uriașă frământa vocile
amesteca trupurile
de aceea poate narcisele își pierduseră
apartenența la clasa filelor albe
portocalii înfloreau inodor
într-un manual alterat
de trecerea degetelor și a timpului
văzută dintr-un tablou
viața era cântecul monoton la flașnetă
într-o după-amiază nenumită
în care deposedați de tragic
oamenii
ieșiseră la o promenadă
ne dezbrăcam eul ca pe haină
ieșeam insidios... ieșeam...
figurine alterizate aglomeram străzile
cu pași în reluare care nu scriau
mai nimic
poate doar
această iluzie fărâmițată
în care ultimele rămășițe
ale bateriei universale
ne făceau să părem
încă o vreme
vii.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre tragedie, poezii despre simțuri, poezii despre reluare sau poezii despre pericole
Noaptea în care pictorul s-a întors în pânzele albe
văd frica în ochiul tău nins
de parcă mâna înghețată într-un atac hibernal
a tras cerul de zăpadă peste clipa asta caldă
încleștată între dinți ca și cum ar fi
ultima mușcătură din frigul ieșit din minți
ultimul os din liniștea înfășată în memoria de vată prin care răzbate primul cuvânt
doar groparul îl mai știe și-l îngână când face încă o incizie în pământ
în noaptea aceea toți oamenii mergeau în sens opus și foarte grăbit
în noaptea aceea toate culorile erau albe
în noaptea aceea fără sfârșit
poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre noapte, poezii despre ninsoare sau poezii despre minciună

Idealul moral cel mai înalt pentru care luptăm este să rămânem în armonie cu lumea fizică, aceea în care ne manifestăm fericirea, fără să rupem cu lumea morală, aceea care ne stabilește demnitatea.
citat celebru din Schiller
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre înălțime, citate despre idealuri, citate despre fizică, citate despre fericire sau citate de Schiller despre fericire

Între anahoreții și alungații din pădure era și un călugăr roșu cu o înfățișare deosebit de înfricoșătoare, care nu băga în seamă pe nimeni și pe care toată lumea îl lăsa în pace; era cunoscut sub porecla ironică de Gya-zò, însemnând "Ocean (de Înțelepciune)". Într-adevăr, călugărul cu pricina nu spunea niciodată nimic: imposibil să-ți dai seama de știința lui. Ar fi la fel de fals să spunem că Gya-zò era un om bun, pe cât ar fi să susținem că nu era. Binele în Tibet n-are nimic de-a face cu binele nostru: acolo, să abandonezi copiii nu e un rău, iar să-i salvezi nu e un bine, cu excepția anumitor cazuri când destinul copilului cere ca el să rămână neapărat în viață. Gya-zò care, ca orice magician, știa să deslușească semnele subtile ale destinului, asculta de această lege. De aceea, într-o noapte cu osebire friguroasă, pe când se preumbla activându-și centrul căldurii lăuntrice prin tehnica tum-po, el se opri dinaintea cadavrului livid al unui copil părăsit.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre copilărie, citate despre înțelepciune, citate despre știință, citate despre salvare, citate despre roșu, citate despre păduri sau citate despre pace

Între mine și mine
rămânea marea asta
o lume care primejdios începea nu părea
a vrea să se sfârșească
un țipăt multiplicat
mirosul mult prea sărat... algele... gândul străvezit
și inima pe punctul de a se desprinde
pradă pescărușilor în trupuri alterați
cuvintele intră insidios în semnificație
la fiecare jumătate de sens o capcană:
îmi țin tâmplele respirația plânsul
încerc să nu fiu cea mai vinovată
ca-ntr-o hipnoză lumina îmi amestecă glasul
printre valuri printre nesfârșite coridoare-ale timpului
amprenta chipului trădat o casă atât de singură!
corabia se izbise undeva departe
de o poveste în faldurile căreia treptat își pierdea memoria
nici urmă de îndoială nici atât de moarte!
și totuși eu!
cu vârful degetelor de-abia atingând
linia fină care desparte
cuminte ca-n fața unui pluton de execuție
nu mă încumet
cu propria viață să-i testez lipsurile
gradul de scrupulozitate
în spate
nisipul sănătos poartă la fel de firesc
trupul cochiliilor și dârele sângerii
ale tălpilor alergând alergând
prea mult să nu se oprească... să vadă
copiii înalță zmeie
verbele se conjugă obișnuit la prezent
și oamenii... oamenii încearcă din răsputeri
dramul minuscul de fericire să nu-l piardă
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre verb, poezii despre trădare, poezii despre sănătate, poezii despre roșu sau poezii despre prezent

A fost odată un țăran sărac și țăranul ăsta sta într-o seară în fața vetrei și dregea focul alături de nevasta lui care torcea. Și-n tăcerea ce se așternuse în odaie se auzi deodată glasul bărbatului: "Ce rău e că n-avem și noi copii! Casa noastră e atât de pustie și de tristă, pe câtă vreme în casele altora e numai forfotă și veselie...".
începutul de la Prichindel de Frații Grimm
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre țărani, citate despre sat, citate despre tăcere, citate despre tristețe, citate despre sărăcie, citate despre soție, citate despre seară, citate despre foc sau citate despre căsătorie