A fi mamă, tată, părinte în general nu este o meserie. E cea mai mare provocare a omului. Așa cum am scris într-o antologie de aforisme, prin copii, Dumnezeu...
A fi mamă, tată, părinte în general nu este o meserie. E cea mai mare provocare a omului. Așa cum am scris într-o antologie de aforisme, prin copii, Dumnezeu ne amintește tot timpul ce ființe frumoase suntem menite să fim. Provocarea (care este și șansa noastră de a ne reîntoarce în paradisul pierdut al bucuriei pure, al iubirii necondiționate, al abandonului fericit) este să redescoperim această frumusețe în noi înșine, s-o recunoaștem în copii și să n-o mai distrugem nici în noi, nici în ei. Să ne reîntoarcem la instinctul de a trăi. Fără pretenții, fără așteptări, fără rușine. Să lăsăm copiii (și creațiile literare) să-și trăiască propria viață, urmăriți îndeaproape de bucuria manifestată de a le fi dat formă.
Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix, În loc de prefață (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.