Delete
la intervale neiertătoare
tăcerea devenea insuportabilă
atunci încercau din răsputeri
să-și amintească
dar nu... nu exista memorie!
orice experiență se închidea probabil
în spațiul și momentul ACELA
jivine de-o zi mult prea fragile
să descopere iubiri să gestioneze drame înaintau
mai mult returnau unor halate invizibile
cu formă de oameni
cv-uri compuse din acum și aici
fiecare dimineață le punea la dispoziție
chipul necunoscutului căruia cu spaimă și nepricepre
se apucau instinctiv să-i dezlege uitătura să-i străbată drumurile
ajunse la finish cu mult înainte de a începe
se nășteau ei... se nășteau alții?!
până spre seară cunoșteau atât cât să închege
stop-cadre dintr-o istorie minoră ambiguă
nefinisabilă asemenea unei picturi iluzioniste
solicitând lipsa de privire a ochiului
floarea începută nu putea continua de una singură
și vișinii se coceau într-o foaie galbenă
rebut al tentativelor de sinceritate
pe punctul de a trece
ne-am auzit păsările zdrobite
habar nu aveam să rostim:
e și mâine o zi!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre vișine
- poezii despre viitor
- poezii despre tăcere
- poezii despre spaimă
- poezii despre sinceritate
- poezii despre seară
- poezii despre păsări
- poezii despre pictură
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.