Oras in Vis
Alergând de zor, în zbor,
Călătorind pe calea norilor,
Visul ne poartă foarte departe
Pe cărări demult uitate...
Norii plumburii se-adună, fremătând,
Deasupra orașului posomorât,
Ingreunat de lume și de fum,
In aer se simte deja al iernii parfum...
Peste blocurile cărămizii, falnice ruine...
Zăpada cade cu fulgi mari-stele fugitive,
Mantaua albă acoperă-ntreg orașul,
Impodobind copacii, și la fiecare pragul...
Ce bine că a venit iarna deja,
Bradul l-am împodobit cu spor,
Schiez în vis pe nori ușor,
Urmărind cărarea stelelor.
poezie de Edmond Ioan Siladie (13 decembrie 2019)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Inainte de Crăciun
Peste tot plin este de zăpadă,
Neaua-și arată mantaua sa dalbă,
Renii se plimbă, aleargă-n pădure,
Din pomi zăpada în roiuri se cerne,
Pe întinderea pustie, fără de nume
Se văd pe alocuri, pași și urme...
Soarele apare, pe cerul roșiatic,
Si noaptea dispare, se retrage apatic.
Zorii de gheață răsar pe alocuri,
Veverițele se joacă-n stejarii de-alături.
Codrul fremătând, se-apleacă agale,
Peste cărarea argintie, netedă, pustie,
Pescarii la copcă, pescuiesc în vale,
Cu undițe străvechi, pe lacul cel mare.
Râul se scurge, încet se duce,
Sub gheața cea groasă ce-ncet îl strânge.
Norii vin încărcați de promoroacă,
Răspândind stele de gheață pe întinderea posacă.
Copii cu sania au ieșit la joacă,
Se bat în grupuri, cu bulgări de zăpadă.
La casele din sate, pe hornuri iese fumul,
Lângă bradul împodobit, în case arde focul.
Familiile deja au terminat gătitul,
Cu pași repezi a venit bătând la uși Crăciunul.
poezie de Edmond Ioan Siladie (19 decembrie 2019)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!
A sosit primăvara
Pe dealuri se topește
De raze calde mângâiată,
Zăpada albă se strecoară,
Și-ncep florile să răsară.
Ghioceii albi, imaculați,
Se ridică pe câmpie
Anunțând cu bucurie
A primăverii sosire.
Pomii au înmugurit
Dezbrăcându-se de-a iernii grea cămașă,
Lăsând greaua promoroacă
Îmbrățișând primăvara luminată.
Copii fug pe străzi, se joacă
Atmosfera caldă, răsuflă eliberată
A naturii largi brațe se deschid,
Primăvară, bine ai venit!
poezie de Edmond Ioan Siladie (5 martie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna melancolica
Cade cerul iarna-n fulgi,
Fulgi mari, veseli și cărunți,
Se așează peste văi,
Peste munți și ochii tăi.
Joaca am lăsat-o ieri,
Dar azi vreau ca pe troieni
Să așez zâmbetul larg,
Îngerași în nea să fac.
Iarna-i pentru fiecare
Vesel clinchet de petale,
Zbor pe deal, în prag verdeață,
Strălucire-n ochi și-n gheață.
Plec acum copilărie,
O să-mi fie dor și mie
De zăpada îngerească,
Las pe alții s-o iubească.
poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se-adună anii
se-adună anii împovărați de zări
pe frunzele-arămii
lumina cade cenușie
din cerul răscolit de nori
și atât de aproape
în care și-au înfipt
ca niște rădăcini vârfurile lor
copacii
mă simt străin și fără rost
și-acea oglindă caut
cu chipul ce mi-a fost odată mie
nisipul în clepsidră grăbit se scurge
tot mai anost
iar clipa ce se naște
e deja târzie...
poezie din Leagănul toamnei, Editura Grinta, 2018
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cândva... călătorind
Călătorind departe, am uitat
Să cobor la timp în stație
Am adormit... sunt plictisit,
Iar trenul pleacă mai departe.
Afară soarele străluce
Aruncând în jur cu flăcări,
Sunt captiv în cuptorul prăfuit
Și ies aburi dintre scaune.
Am plecat pe hol în jos,
Să-mi dezmorțesc picioarele,
Privesc în jur fără interes
La cum fumează "Nașii".
"N-are rost să te opui, aprinde o țigare",
Îmi spun, stând proptit în tocul ușii,
Aruncând apoi destins si detașat
Țigarea pe-o multicoloră fustă.
poezie de Edmond Ioan Siladie (26 februarie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dantelă de zăpadă
Iarăși se întunecă, dar azi a nins
Prima ninsoare din iarna aceasta
Nu e departe ziua când voi urca
Pe săniuțele argintii ale iernii
Răscolind zăpada
Dar e decembrie și ninge
Peste brazii de afară, parcă
Și ciorile au obosit să se adune
Pe-nserat
Mă așez la geam, spun o rugăciune
Pentru cei întârziați, pentru cei
Duși departe unde zăpada nu le e
De tot albă
E decembrie și ninge
Zăpada se așterne ca o dantelă
Pe case și morminte
poezie de Victor Țarină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Farmecul iernii
Cât de alb este întinsul și copacii cât alb poartă!
Printre ramurile goale flori de gheață se arată
Și în liniștea deplină, sub privirea mea mirată,
Văd că iarna-i veșnicie și că totul este artă.
Mă afund, intru năvalnic prin zăpada argintată.
Toată zarea-i veselie, chipul zâmbetul îmi poartă,
Soarele, de sus, șăgalnic, raze mii ar vrea să-mpartă
Și natura, dintr-o dată, doar de alb e-nconjurată.
Ce e mai frumos ca iarna, când lași grijile deoparte,
Când lași albul să te prindă și un chiot să îți scape?
În al iernii, fulg-cetate, lacrimi, doruri sunt departe....
Ce e mai frumos ca iarna, când simți cerul mai aproape,
Când uiți vorbele mărunte și iubirile deșarte
Și simți fulg ușor pe buze ori sărutul său pe pleoape?
sonet de Vera Craciun din Aproape de cer (18 noiembrie 2013)
Adăugat de Vera Craciun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tablou hibernal
iarna stăpânește
prin toate cotloanele orașului,
ale nervilor
și ale oaselor
viforul mai smulge câte un geamăt
marilor singuratici
serbările iernii poartă anatema iluziilor,
un viscol mai spulberă zăpada unor vise
uitate pe țiglele acoperișurilor,
ascult dorințele unor plopi muribunzi
care se zvârcolesc pe marginea drumului,
o lună albă mă pândește sadic
când mă întorc să-mi văd urmele
jalnice lăsate prin viață
și nu știu cine șuieră mai tare,
vântul, câinii,
oamenii
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpuri
A venit iarna-ntr-o zi - Era de așteptat -
N-ai vrut s-o primești în casă, ea tot a intrat.
A venit iarna subit într-o după-amiază,
Aveai gândul rătăcit, mintea nu prea trează.
Anotimpuri tot mai reci vin peste tine,
Anotimpuri care-așteaptă s-auzi și de bine.
A venit iarna din nou pentru-a câta oară?
Ca o albă amintire pentru primăvară.
A venit iarna discret, ca din întâmplare,
A venit iarna sublim ca o taină mare.
Anotimpuri tot mai reci vin peste tine,
Anotimpuri care-așteaptă s-auzi și de bine.
A venit iarna și ești tot nedumirit:
Să te bucuri sau s-aștepți până la sfârșit
A venit iarna și-ntreabă nevinovată:
"Nu știi unde sunt zăpezile de altădată?"
Anotimpuri tot mai reci vin peste tine,
Anotimpuri care-așteaptă s-auzi și de bine.
poezie clasică de Valeriu Sterian
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
La sate
Trotuaru-i plin de firmituri
Maidanezii-s în călduri.
Aripi bat plăpând sub soare
Pe cer e plin de avioane.
Pe câmpie atacă șoimii
Triști sunt peste tot ciobanii.
Al bisericii clopot răsună
Toată lumea se adună.
Și pe poartă, pe sculpturi
Porumbeii iși fac cuib.
Pe o pajiște înverzită
Paște-o ciurdă hămesită.
O căruță trece pe stradă
De fânețe încărcată.
În codrii seculari, se-aud ciripituri
Pe flori se-adună mii de fluturi.
poezie de Edmond Ioan Siladie (7 martie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!
E timpul iernii să revină...
e timpul iernii să revină
dintr-un concediu prelungit,
lăsându-și albul și-a lui vină,
să se așeze pe trecut
să se așeze peste dealuri
și peste câmpuri, peste munți,
să se amestece cu valuri,
fulgii să zboare unduiți
se-aude iarna cum revine
cu scârțâit de ger pătruns,
cu nopțile cu lună plină,
cu-al ei pustiu ce a ajuns
e timpul ei sortit de sensuri,
de rătăciri duse de vânt,
e timpul urmelor de versuri,
lângă un foc călduț și blând
e iarna albă înnoptată,
e iarna albă peste zori,
pe cer sunt stelele de gheață,
ciulinii înfloresc fulgite flori
pădurea iarăși se îmbracă
cu haina albului de nea,
norii din cer încet revarsă,
prea albii pufi de catifea
e timpul iernii să revină
și toamna tremura de frig,
sub streșini păsări se adună,
pe jos e alb ca țipirig
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul frunzei
Solitara frunză rătăcită,
În zbor dezordonat purtată,
De vântul iernii alungată
Din pădurea desfrunzită,
Cade tristă, îngălbenită
Pe cărarea înghețată.
Solitara frunză rătăcită,
În zbor dezordonat purtată,
Va sta-n cărare îngropată
Sub zăpada troienită.
De nimeni nu va fi jelită,
Iar de vânt va fi uitată
Solitara frunză rătăcită.
rondel de Ioan Friciu (21 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
PRIETENIILE DEMULT UITATE ESTE BINE A LE ÎNODA
Prieteniile demult uitate este bine a le-noda
Că în vremurile tulburi ajutorul ți-l vor da,
Să-ți alungi singurătatea, grijile ce te-mpresoră,
Iar durerile vieții, mai ușor le vei răbda.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă de aramă
E toamna-mbrăcară-n aramă,
Copacii au freza vâlvoi
În vântul suflând melodramă,
Asudă pământul de ploi.
E toamna mereu mai bătrână
Din munte coboară stihii
Iar norii cu straie de lână
Au tâmple deja argintii.
Nici soarele galben-lămâie
Nu pare a fi prea voios,
Dă iarna prin cer cu tămâie
Să fie omătul pufos.
În sobe începe să joace
Prin lemne un foc jucăuș,
Ne trecem ușor în cojoace
Cum poartă de-o viață Lăbuș.
Se face o noapte senină,
Sclipește a brumă pe jos,
Să vină o vară-lumină
Că frigu-i atât de tăios!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fetița și iarna
A ieșit fetița afară
Cu obraji trandafirii
Să aștepte iarna-n poartă
Poate iute va veni!
Au trecut câteva ore
Nu mai vine? se întreba
Înghețase deja bine
Când simți pe nas ceva...
Își atinge blând năsucul
Și sub mânușița ei
Simte un firișor de apă
Cât grăuntele de mei.
Uite altul! Acum cade
Și-apoi altul... Sunt o mie!
A sosit, înseamnă, iarna?!
Ce prilej de bucurie!
Să ieșim, copii pe stradă;
Săniuțele să luăm!
Să facem om de zăpadă
Și cu bulgări s-aruncăm!
poezie pentru copii de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cad fulgi ca într-un vis...
Dincolo de fereastra toamnei
cad fulgi ca într-un vis
iar soarele se pierde printre nori,
ca un visător ce trece,
prin oglinzile timpului
steluțe albe
se aștern peste pământul umed
vântul cu atingerea sa rece și ușoară
privește spre mine din neant
ridicând brațele spre cer
poartă parfumul dimineții
pictând razele soarelui
pe pragul zilei
rătăcesc visele iernii
cu delicatețea sa magică
și îmbrățișarea calmă
în lumina lunii se aprinde depărtarea
sub întunericul senin al nopții
din marginea pădurii
se aude glasul cristalin al unui cerb
cu ochii pătrunzători și luminoși
de o frumusețe neobișnuită
ecoul răsună ca un clopot al iubirii
pe cărare zăpada se așterne
ca un covor alb și nou.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine iarna
Șezu toamna costelivă
Și pe câmpuri și prin sat;
Acum s-a cam despuiat
De veșminte ca o divă.
Nepișcată de pudoare,
Cu un rânjet ruginiu,
Cască ochii a pustiu
Sus la cerul fără soare
Ce a început a cerne
Cu fulgi mari, cărare albă
Babei iarna, mică, slabă,
Care-ameninț-a troiene.
Gâfâind suflarea-i rece,
Înghețată la picioare,
Umblă-ncet pe ulicioare
Tușind de să se înece.
A intrat prin curți, străină...
Bătând, surdă, pe la geamuri,
Se-așeză ușor pe ramuri
Să-și aștearnă a hodină.
Și-a lungit plapumă groasă
Înșirând întreaga noapte;
Dimineața, pe la șapte,
De prin fiecare casă
Chiuind a bucurie,
Mogâldețele, grămadă,
Dau năvală ca să vadă
Iarna tăvălită-n glie.
Ce albeață, ce grandoare...
Norii mult au să mai cearnă
Vremea moșilor din iarnă
Ce îndeamn-a sărbătoare.
O să vină Nicolae,
Apoi... nici nu o mai spun,
Poate că și Moș Crăciun
Pe sub bradul din odaie.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (3 decembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
60...
am sărit din leagănul copilăriei
peste gardul vârstei mijlocii
în grădina... oare -a cui o fi să fie
că-s copacii goi și plumburii
și în jur doar iarbă ofilită
flori cărunte străjuind cărări
chiar și crizantema mea iubită
s-a pornit încet spre nicăieri
și ca din senin apar și junghiuri
și dureri de cap, și gol în piept
în grădina asta fără unghiuri
totu-i rotunjit ca un concept
și se scutură de frunză arămie
peste tot copacii plumburii
toamna asta tristă și pustie
mă petrece lin spre veșnicii...
poezie de Iurie Osoianu (16 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Departe, departe cade amurgul
Departe, departe cade amurgul,
Vanat paun cu penele vestede.
Ploaia de cenusa a noptii
Ne va cadea peste crestete.
Poate se vor aprinde copacii
Undeva-n paduri seculare.
Aceeasi fata rosie a lunii
Vom pune-o capatai fiecare.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Satra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Gerul
Răcoarea mă cuprinde,
Mă cuprinde-n mantia ei de gheață,
Plimbându-mă pe străzile pustii
Acoperite de neaua sidefie.
Pe cerul negru, fără stele
Apare Luna, ca o monedă argintie
Luminând orașul alb și părăsit
De după norii cenușii.
Înghețat, împietrit, mă simt ca o statuie,
În suflet simt o arctică răcoare,
Mare și întunecat ghețarul din mine crește...
E ger afară... e ger și-n mine.
poezie de Edmond Ioan Siladie (10 februarie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!