A sosit primăvara
Pe dealuri se topește
De raze calde mângâiată,
Zăpada albă se strecoară,
Și-ncep florile să răsară.
Ghioceii albi, imaculați,
Se ridică pe câmpie
Anunțând cu bucurie
A primăverii sosire.
Pomii au înmugurit
Dezbrăcându-se de-a iernii grea cămașă,
Lăsând greaua promoroacă
Îmbrățișând primăvara luminată.
Copii fug pe străzi, se joacă
Atmosfera caldă, răsuflă eliberată
A naturii largi brațe se deschid,
Primăvară, bine ai venit!
poezie de Edmond Ioan Siladie (5 martie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Primăvară, primăvară
Primăvară, primăvară,
Vino iar la noi în țară!
Vino cu flori în grădină!
Cu căldură, cu lumină,
Vino cu zile senine!
Cu fluturi și cu albine,
Cu verdeață pe câmpie
Și-n suflet cu bucurie.
Că dusă-i iarna geroasă,
Soarele iar intră-n casă.
Zăpada-n câmp se topește,
Pământul se dezmorțește.
Muguri se deschid în plante,
Florile sunt parfumate,
Revin păsări călătoare,
Oamenii ies pe ogoare.
Primăvara vrem să vină
Să toarne-n suflet lumină.
Stăpânul lumii să-ncălzească
Toată suflarea lumească.
Primăvară, primăvară,
Vite pasc pe dealuri iară.
Păsări cântă-n dimineață,
Totul s-a trezit la viață.
poezie de Dumitru Delcă (20 februarie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 4 comentarii până acum.
Textul original este scris în limba română.Oras in Vis
Alergând de zor, în zbor,
Călătorind pe calea norilor,
Visul ne poartă foarte departe
Pe cărări demult uitate...
Norii plumburii se-adună, fremătând,
Deasupra orașului posomorât,
Ingreunat de lume și de fum,
In aer se simte deja al iernii parfum...
Peste blocurile cărămizii, falnice ruine...
Zăpada cade cu fulgi mari-stele fugitive,
Mantaua albă acoperă-ntreg orașul,
Impodobind copacii, și la fiecare pragul...
Ce bine că a venit iarna deja,
Bradul l-am împodobit cu spor,
Schiez în vis pe nori ușor,
Urmărind cărarea stelelor.
poezie de Edmond Ioan Siladie (13 decembrie 2019)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne...
Doamne... cât verde crud
se-arată,
colorând sălbatic parcă
culmea cea îndepărtată,
care-i tare zbuciumată
cu florile ei de cireși
care-ți șoptesc să iubești... să iubești!
Doamne... câtă veselie
ai adus,
Tu, pe câmpie!
Ce cald, ce frumos, ce bine,
E aici în brațe la Tine.
În brațe de primăvară
viața-i doar mireasmă caldă,
plină mereu de iubire și petale de fericire.
Doamne.... ce frumos plânge
tot cerul
cu lacrimi de bucurie...
Când frumos dezmiardă norii
crengile înmugurite
ce-s scăldate în fantezia
nopților de primăvară
cu parfum de scorțișoară.
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară
Aleargă dorul meu, azi, către tine,
Pe unde mai palpiți eu nu mai știu ;
Iubire, de-ai găsit, să-ți fie bine!
Nu pot, în brațe calde să-ți mai fiu...
Zâmbește soarele a primăvară,
În cânt de păsărele m-am trezit,
În suflet lipsa ta-i tot mai amară
Și ramul nu mi-a mai înmugurit.
O adiere caldă mă-nfioară ;
Nu, nu ești tu, iubito, n-ai venit...
Zâmbesc, privind pe geam, așa-ntr-o doară:
Nemângâierii eu rămân sortit.
Condeiul mi-l înec în călimară,
El știe scrie versuri de iubit
Cu rime pe acorduri de vioară
Strunită de arcușul răgușit.
Aleargă dorul meu printre coline,
E totul vesel și atât de viu...
Izvoarele suspină cristaline,
De tine-mi amintesc și scriu și scriu...
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (1 martie 2015)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne...🌸
Doamne... cât verde crud
se-arată,
colorând sălbatic parcă
culmea cea îndepărtată,
care-i tare zbuciumată
cu florile ei de cireși
care-ți șoptesc să iubești... să iubești!
Doamne... câtă veselie
ai adus,
Tu, pe câmpie!
Ce cald, ce frumos, ce bine,
E aici în brațe la Tine.
În brațe de primăvară
viața-i doar mireasmă caldă,
plină mereu de iubire și petale de fericire.
Doamne.... ce frumos plânge
tot cerul
cu lacrimi de bucurie...
Când frumos dezmiardă norii
crengile înmugurite
ce-s scăldate în fantezia
nopților de primăvară
cu parfum de scorțișoară.
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpul renașterii
Anotimpul renașterii
Iarna rece dar frumoasă
Cam cu greu se dă plecată
Vine greu și-i răcoroasă
Primăvara fermecată.
Cel mai plăcut anotimp
Dar și cel mai așteptat
Mieii zburdă peste câmp
Viața renaște treptat.
Primăvara încet sosește
Se mai văd curgând șiroaie
Zăpada se cam topește
Pe alocuri sunt noroaie.
Printre ramuri se strecoară
Raze aurii de soare
Păsărele în triluri zboară
Ghioceii sunt în floare.
Mugurii dau să plesnească
La copacii îmbobociți
Unii stau să înflorească
Alții se fac înfruziți.
De pe tot, din ascunzișuri
Tot ce-i viu iese afară
Că să-și facă noi culcușuri
Pentru când se lasă seară.
Peste văi și pe coline
E covor imens de flori
Roiesc fluturi și albine
Prin miros îmbietor.
E miros de iarbă verde
Vâlvataie pe ogoare
Primăvara așa începe
Se aud zgomot de tractoare.
Vremea caldă de afară
Mângâie privirile
Face viața mai ușoară
Și ne cresc puterile.
Păsările migratoare
Pe la cuiburi se adună
Zboară și fac rotocoale
Pan'ce rămân împreună.
Anotimpul învierii
Ne aduce bucurie
Face inimii placere
Primăvară-i poezie.
Primăvară ești faimoasă
Reînvii natura toată
Tu ești cea mai arătoasă
Și cea mai frumoasă fată.
01.03.2021
Angelin Leru
poezie de Angelin Leru din compoziție proprie
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!
O nouă primăvară a venit
O nouă primăvară a venit.
Dar tot ninge ca în miez de iarnă
Și florile au înflorit,
Dar parfumul lor au miros de armă!
O nouă primăvară a venit.
Dar pământului parcă îi este teamă să înverzească,
Ca nu cumva să fie rânit.
De o armă rece omenească!
O nouă primăvară a venit.
Și trebuie să fie frumos, cald și bine,
Dar cineva pe pământ a hotărât!
Venirea primăverii s-o amâne.
poezie de Vladimir Potlog (9 martie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară, Simfonie Vivaldiană
Primăvară, Simfonie Vivaldiană
Îmbăiată în raze de soare,
În piața cerului speranță și culoare,
Sfințește-mi bucuria de-a trăi,
Așa cum am visat că o să vii din nou,
Primăvară, pleiada tinereții în floare,
Bucurie sufletească, magnific bibelou.
Basm cu zâne bune și cavaleri destoinici,
Primăvară hulpavă de vise mărețe,
Fii pecete vie a marilor mele împliniri.
Primăvară râvnită, romanță nepieritoare,
Aripi largi, în zbor vioi, albastru cânt,
Curcubeu divin sub raze soare,
Ești rai pe pământ pentru copii și oameni.
Primăvară, tinerețea bucuriei în floare,
Vis artistic, solfegiu de armonii sub soare,
Fii cortegiul meu de bucurii
În veșnic alai de sărbătoare.
poezie de Valeria Mahok (17 martie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacul Înghețat
Pe lacul înghețat,
Ce iarna rece îl desmiardă,
Se ceartă veseli porumbeii
Dansând pe pufoasa neauă.
Ninge-ncet cu fluturi albi
Pe gheața tare, în vis de iarnă
Cer și lac, îngemănate
La orizont îmbrățișate.
Ceața rece se ridică
De pe ghețuri aburindă,
De pe cer Luna pleacă...
Și în loc, Soarele se ridică.
O nouă zi pe cer se-arată,
Pe cer Soarele triumfător străluce',
De sub gheața răcoroasă
Viața crește, reînvie.
poezie pentru copii de Edmond Ioan Siladie (24 mai 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inainte de Crăciun
Peste tot plin este de zăpadă,
Neaua-și arată mantaua sa dalbă,
Renii se plimbă, aleargă-n pădure,
Din pomi zăpada în roiuri se cerne,
Pe întinderea pustie, fără de nume
Se văd pe alocuri, pași și urme...
Soarele apare, pe cerul roșiatic,
Si noaptea dispare, se retrage apatic.
Zorii de gheață răsar pe alocuri,
Veverițele se joacă-n stejarii de-alături.
Codrul fremătând, se-apleacă agale,
Peste cărarea argintie, netedă, pustie,
Pescarii la copcă, pescuiesc în vale,
Cu undițe străvechi, pe lacul cel mare.
Râul se scurge, încet se duce,
Sub gheața cea groasă ce-ncet îl strânge.
Norii vin încărcați de promoroacă,
Răspândind stele de gheață pe întinderea posacă.
Copii cu sania au ieșit la joacă,
Se bat în grupuri, cu bulgări de zăpadă.
La casele din sate, pe hornuri iese fumul,
Lângă bradul împodobit, în case arde focul.
Familiile deja au terminat gătitul,
Cu pași repezi a venit bătând la uși Crăciunul.
poezie de Edmond Ioan Siladie (19 decembrie 2019)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!
În sfârșit veni primăvara. O altfel de primăvară. Nu se luă bine zăpada, când din pământul reavăn răsăriră pâlcuri de floricele albe, gingașe, ce păreau niște fulgi încăpățânați care nu doreau să devină simple picături de apă. Cineva le-a zis Ghiocei. Primăvara devreme, ghioceii înfloreau peste tot.
Emilia Plugaru în Orașul cu ochii de ploaie
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gând în primăvară
Nori albi aleargă vesel pe sineala
Bolții cerești în palid asfințit,
Vânt cald răsuflă și-mi fac socoteala
Că, poate, primăvara a venit.
Din prag privesc cu albă plictiseală
Natura, ce-a schimbare, pare a sta...
Cu ochii grei, de-a iernii mahmureală,
În sânul ei, pe veci, aș adăsta.
Demult nu-mi pasă cum trec anotimpuri...
De-i iarnă sau de-i vară n-am habar,
Doar câte-un dor mă sapă în răstimpuri
De ce mi-e dor - nici nu mai știu măcar.
Poate mi-e dor de alte vremi, mai calde,
Poate mi-e dor de alte înserări
Și sufletu-mi aș vrea ca să se scalde
În săpuneala-albastră-a-altor zări.
Se plâng de vânt uscat, în cor, castanii
Și hornuri nu se află fumegând...
O, cum m-au nins zăpezile și anii -
A-primăverii șoapte așteptând!
În ciripit de păsări, la chindie,
Răsare firul verde-al ierbii, crud
Dar nu mai vreau să știu ce-o să mai fie -
Nici de speranță nu vreau să aud.
Curând porni-voi spre alte meleaguri
Senine, poate, n-am de unde ști...
Și alții vor veni să stea pe praguri
Și alte vieți, pe-aici, s-or rostui.
Cu nouri albi, zburdând pe bolta-naltă,
Se duc și anii noștri-n zbor ușor;
Din viața asta trecem în cealaltă,
Purtând poveri de doruri ce ne dor...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prima ninsoare
Cerul își scutură norii.
Cad steluțe de zăpadă.
Se-acoperă dealul morii
Cu plapumă nouă, albă.
Jos, pe ulița din sat
Larmă de copii se-aude.
Zăpada s-a așezat
Pe hăinuțele lor ude.
Casele-s acoperite
Cu căciuli albe de nea.
Crengile-s împodobite
Cu șiraguri de mărgea.
Copaci albi, câmpie albă,
Totul în jur s-a albit.
Natura își prinde salbă,
Cum copiii și-au dorit.
poezie de Dumitru Delcă (28 noiembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Mărțișoare de cuvinte
MĂRȚIȘOARE DE CUVINTE
Din zăpada diafană,
s-alunge a vremii iarnă,
mândri răsar ghioceii
și scutură clopoțeii.
Să dea veste-n toată țara,
că a venit primăvara,
aduc bucurie mare
în grămezi de mărțișoare.
Crini, zambile, margarete...
pentru măicuțe și fete,
pentru colege, iubite...
sunt daruri binevenite.
Eu, din troiene de gânduri,
pun mărțișoare pe rânduri,
pentru toți cititorii mei,
de sunt copii, bărbați, femei...
Cu ele brodez urare:
"Multe primăveri cu Soare!"
Din a sufletului casă:
"Să aveți viața frumoasă!"
Fir împletit cu iubire,
mărțișorul din privire,
cu Primăvara când vine,
să vă aducă mult bine!
1 Martie - Ziua Mărtișorului
Maria Filipoiu
poezie de Maria Filipoiu (1 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zi ploioasă-n cimitir
Din groapă sare un harleț
Urmat de o lopată,
Un cioclu trist stă rezemat
De pământul rece-n groapă.
Ploaia cade fără oprire,
Peste lespezile grele, negre,
În pomii goi se bat corbii de zor
Cântând cu ciorile în cor.
Și tristul cioclu pleacă spre casă,
Copii pe drum îl tachinează...
El le doreste, fără a le purta pică
Acolo unde el lucră, acolo ei să se ducă.
poezie de Edmond Ioan Siladie (2 martie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara inimii, zglobie...
Mi-au înflorit neuronii în cuvinte sfinte,
Ca florile Primăverii scăldate în raze aurii de soare,
Când iubirea mi-a curtat viața,
Adormită în straie vechi și gânduri pieritoare,
Timp pierdut fără parfum de floare.
Păsările cerului au înviat în cântec vioi,
Florile își flutură în vânt petalele parfumate și moi,
Harfele iubirii cântă vesele armonii,
Pe dealuri și câmpii curg mări de culori vii,
În vesele nunți de păsări, gâze și fluturi,
sfinte gingășii.
Bucuria e în floare, răsfăț de ciripitoare,
Glasuri fericite de oameni, copii și necuvântătoare,
Primăvară iubitoare la gleznă de izvoare,
Râvna mieilor timpurii,
Viața mi-ai inundat cu odele bucuriei în floare,
Cum nu mi-a fost dat să trăiesc niciodată.
Primăvara inimii zglobie,
Imn adorat, veșnică sărbătoare,
Pentru spiritul omenesc, frumos și curat
Iubire, miracol fără termen de comparat,
M-ai înălțat!
poezie de Valeria Mahok (9 martie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimp
Mi-au înmugurit șuruburile ruginite
De șpan
M-am împiedicat
Plictisite
Florile au depășit mugurii
Din ochii vițeilor
Ce zburdă mai ceva ca rândunelele
Cărora le-au picurat aripile
Din pene
Pe lângă giulgiul alb al pernelor
În care au fost îngropate.
Părul poamelor verzi
Cozile le-au rupt
Măturătorilor nu le-au rămas decât rădăcinile
Pentru a mătura praful
Primăverii trecute
Ce bine că a venit o altă primăvară!
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au înflorit ghioceii,
Pomii au înmugurit,
Pe câmpii aleargă mieii,
1 Martie a sosit!
catren de Sabina Drulă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea iernii
Povestea iernii este albă, tristă
Mereu aceeași, dincolo de timp;
Noroc de brazi și sănii că există,
De schiurile ce alunecă pe dâmb...!
Uitate sunt azi florile. Zăpada
Acoperă grădina și ogorul
Iar vântul mătură grăbit ograda.
Se-aud copii umblând cu plugușorul.
Dochiana își mai pune un cojoc
Și deapănă poveștile cu zâne
Iar noi, ne strângem lângă foc
Și așteptăm bucatele străbune.
poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poporul meu poem
Colbul adunat pe străzi
Se odihnește pe brațele noastre obosite.
Azi ne tratează iarăși ca pe prăzi
Cu aripile ponosite.
Zăpada libertății se topește
Ca plânsul geniilor românești
Care acum se războiește
Cu tunuri și cu palme seci.
În noaptea caldă și albastră
E luminată lumea-ntreagă de-un popor
Ce își găsește azi drumul spre casă
Pe un tărâm ce încă n-a apus de dor.
Să fim lumină seara asta!
Să fim lumină noaptea asta!
Până n-o veni năpasta...
Și până n-o fi, iarăși, prea târziu...
Fiindcă ferice e lumina ce lucește
În mintea celor care nu se tem!
Cu florile din mintea ta, vorbește!
Curaj, poporul meu poem!
poezie de Marieva A. Demetrescu
Adăugat de Marieva A. Demetrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!