Inainte de Crăciun

Peste tot plin este de zăpadă,
Neaua-şi arată mantaua sa dalbă,

Renii se plimbă, aleargă-n pădure,
Din pomi zăpada în roiuri se cerne,

Pe întinderea pustie, fără de nume
Se văd pe alocuri, paşi şi urme...

Soarele apare, pe cerul roşiatic,
Si noaptea dispare, se retrage apatic.

Zorii de gheaţă răsar pe alocuri,
Veveriţele se joacă-n stejarii de-alături.

Codrul fremătând, se-apleacă agale,
Peste cărarea argintie, netedă, pustie,

Pescarii la copcă, pescuiesc în vale,
Cu undiţe străvechi, pe lacul cel mare.

Râul se scurge, încet se duce,
Sub gheaţa cea groasă ce-ncet îl strânge.

Norii vin încărcaţi de promoroacă,
Răspândind stele de gheaţă pe întinderea posacă.

Copii cu sania au ieşit la joacă,
Se bat în grupuri, cu bulgări de zăpadă.

La casele din sate, pe hornuri iese fumul,
Lângă bradul împodobit, în case arde focul.

Familiile deja au terminat gătitul,
Cu paşi repezi a venit bătând la uşi Crăciunul.

poezie de Edmond Ioan Siladie (19 decembrie 2019)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oras in Vis

Alergând de zor, în zbor,
Călătorind pe calea norilor,
Visul ne poartă foarte departe
Pe cărări demult uitate...

Norii plumburii se-adună, fremătând,
Deasupra oraşului posomorât,
Ingreunat de lume şi de fum,
In aer se simte deja al iernii parfum...

Peste blocurile cărămizii, falnice ruine...
Zăpada cade cu fulgi mari-stele fugitive,
Mantaua albă acoperă-ntreg oraşul,
Impodobind copacii, şi la fiecare pragul...

Ce bine că a venit iarna deja,
Bradul l-am împodobit cu spor,
Schiez în vis pe nori uşor,
Urmărind cărarea stelelor.

poezie de Edmond Ioan Siladie (13 decembrie 2019)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheaţă pe ai ţării umeri dalbi.

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra ţară;
Soarele rotund şi palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinereţe printre anii trecători.

Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înşiraţi se pierd în zare,
Şi pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbuci albi de fum

Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
Străluceşte şi dismiardă oceanul de ninsoare.
Iată-o sanie uşoară care trece peste văi...
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.

poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul

Bezna groasă, fără fund
Ce stăpâneşte-ntreg abisul
Se întinde, se răsfrânge
Înghiţind întreg pământul.

Mă cuprinde, şi mă umple,
Această adâncă gaură neagră,
Simt în jur fiori de gheaţă
Îi simt pe piele cum dansează.

Şi dansez şi eu cu ei
Dansez pe norii de zăpadă,
Visez realist, privind la stele
Trăgând cu praştia după ele.

Şi mă scufund,
Încet încet mă duc la fund,
Mă trezesc din somnul dulce
Scăldat de razele de soare.

poezie de Edmond Ioan Siladie (1 martie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gerul

Răcoarea mă cuprinde,
Mă cuprinde-n mantia ei de gheaţă,
Plimbându-mă pe străzile pustii
Acoperite de neaua sidefie.

Pe cerul negru, fără stele
Apare Luna, ca o monedă argintie
Luminând oraşul alb şi părăsit
De după norii cenuşii.

Îngheţat, împietrit, mă simt ca o statuie,
În suflet simt o arctică răcoare,
Mare şi întunecat gheţarul din mine creşte...
E ger afară... e ger şi-n mine.

poezie de Edmond Ioan Siladie (10 februarie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

Mândra iarnă norii îi cerne
Peste satul de poveste
Stratul alb timid se-aşterne
Peste case, peste creste.

În curţile ce par adormite
Fluturii de zăpadă joacă,
Casele de ger sunt amorţite
Şi mantia albă o îmbracă.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (3 decembrie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind

Doamne, când e alb şi rece
Duhul tău de peste sate,
Fă-mă sania ce trece
Pe troienele-ngheţate.

Doamne, fă-mă iar copil
Şi colinde iar mă-nvaţă
Ca să mai pornesc umil
Spre coliba ta de gheaţă.

Să-ţi colind că te-ai născut
Şi să plângi de bucurie,
Să te las apoi, tăcut,
Sub întinderea pustie...

Doamne, doar atât mai cer
Mamei, Tatălui şi Ţie:
Să rămân al tău în ger
Îmbrăcat în haine albe

Să-ţi colind o veşnicie
Leru-i ler, zorile dalbe!

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremea colindelor

în decorul iernii culorile sunt reci
codrii au încremenit în viscol şi ger
cerbi şi căprioare fac întinse poteci
prin zăpada moale căzută din cer.

magnolii în grădina au cunună dalbă
fluturi de gheaţă atârnă pe acoperiş
magice poveşti le-am strâns intro salbă
din cufărul vieţii le scot pe furiş.

timpul pictează pe geamuri flori de gheaţă
patinoarul de pe lac e plin de copii
chiar şi oameni de zăpadă se bucură de viaţă
viziuni creştine umplu episcopii.

e vremea colindelor cu lumini pe faţă
vine Crăciunul legendar fără de utopii.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe urmele lupilor singuratici

Paşi singuratici de lup,
Urme adânci în zăpadă,
Pierduţi de-al său grup,
Paşi siguri spre pradă.

Călcând pe drumul nesigur,
Câteva urme ce îl trădează,
El simte în aer un tremur,
Zăpada scrâşnind protestează.

Undeva mai în faţă e haita
Sunt toţi acum asiguraţi,
E cumplit şi o mare de alb,
Şi paşi de lup singuratic.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Berbecii

Prin răstavul năpădit de iarbă
paşi de trecător lăsat-au urme,
dincolo de holde curge râul
cu berbecii rătăciţi de turme.

Un copil bălai prin lan aleargă,
mai în jos, la vad, să iasă-n cale...
Oare va putea la mal să tragă
toţi berbecii duşi de râu la vale?

Din pădure glas de corn răsună,
vin copoii, mirosind vânatul,
toţi berbecii, prinşi într-o vâltoare,
peste râu s-au aşezat de-a latul.

Biet copil, cu pulpe zgâriate,
mărăcinii dau peste cărare,
râul, învârtindu-se în ochiuri,
gâtuie berbecii fără apărare.

Dar deodată iese din pădure
o nagodă zdupeşă-frumoasă,
în vâltoare intră dezbrăcată,
iar berbecii dau spre mal să iasă

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâcuri, Ed. ePublishers, Bucureşti, 2018
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bătrân

Aplecat peste omătul troienit, pe ulicioară,
Trece lin, cu mersul moale, un bătrân cu-a lui povară.
Ţine strâns de ţolul aspru - cu vreo două legături
Făcut sac – să poată duce, din pădure, uscături.

Pe căciula-i învechită cad zăpezile de-o viaţă,
Haina roasă adunată-i cu-un cordon de zdrenţe-n faţă,
Bumbii au căzut, dar baba n-a mai fost aici, să-i coase.
Sub pufoaică stă ascunsă numai o mână de oase!

Mâinile-s înfăşurate doar în cârpe din ştergare,
Iar din cizmele de gumă ies obielele murdare,
Rupt în coate şi-n genunchii îndoiţi, străbate locul,
El cu ochii minţii vede cum îi arde-n vatră focul.

Pojghiţa sub paşi trosneşte, iar omătul cerne, cerne,
Pe cărarea cea îngustă tot mai aprig se aşterne.
Îngheţat, urmează drumul care duce spre bordeiul
Unde nu mai este pâine şi s-a terminat uleiul,

Dar visează la căldură, trupul rece să-i alinte,
Undeva, prin pod uitată, o găsi el nişte linte.
Şi mălai de-o mămăligă de-o mai fi, încă nu ştie.
Visând cum aprinde focul, îl cuprinde-o bucurie

Şi mai cu nădejde calcă, uşor pasul îl grăbeşte,
Dar prin viforul năpraznic o lumină îl orbeşte,
Iar doi domni, în uniforme, cer ceva ce nu-nţelege,
Cer anume documente şi-i vorbesc despre o lege,

Spun să lase legătura de pe umeri, jos, îndată!
Şi un anumit articol dintr-o carte îi arată.
El nedumerit ascultă şi priveşte cu mirare,
Pune crengile-n zăpadă, nu pricepe legea care

Poate pune stăpânire peste focul din bordeie,
Ca şi cum s-ar putea pune lacăte, pe o scânteie!
Apoi lasă-n drum tot visul cel frumos, cu crengi uscate
Şi se pierde-ncet, de parcă, veşnicia o străbate.

Se rostogolesc, amare, două lacrimi, pe sub barbă
Şi pe Dumnezeu îl roagă să îl ducă lângă babă,
De-o fi cald sau o fi rece, cum o fi, nici el nu ştie,
Doar oftează şi se duce prin zăpada argintie...

poezie de Emilia Amariei din Datori cu o ţară (18 decembrie 2015)
Adăugat de Emilia Amariei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimă de gheaţă

Îngheţ, îngheţ, nu am pic de viaţă
În mine sunt ţurţuri, zăpadă şi gheaţă
Aş vrea doar un sfat, ca să-mi fie bine
Să topesc zăpada şi gheaţa din mine;
Pot să-nghit şi flăcări, însă chiar şi-aşa
Ştiu că doar iubirea mă va ajuta;
Totuşi vreau să simt zăpadă şi-ngheţ
Dacă cu iubirea o să mă dezgheţ.

poezie de Robert Herrick, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacul Îngheţat

Pe lacul îngheţat,
Ce iarna rece îl desmiardă,
Se ceartă veseli porumbeii
Dansând pe pufoasa neauă.

Ninge-ncet cu fluturi albi
Pe gheaţa tare, în vis de iarnă
Cer şi lac, îngemănate
La orizont îmbrăţişate.

Ceaţa rece se ridică
De pe gheţuri aburindă,
De pe cer Luna pleacă...
Şi în loc, Soarele se ridică.

O nouă zi pe cer se-arată,
Pe cer Soarele triumfător străluce',
De sub gheaţa răcoroasă
Viaţa creşte, reînvie.

poezie pentru copii de Edmond Ioan Siladie (24 mai 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mănânc şi râd

E miez de iarnă, e un ger cumplit
Şi m-am trezit cu greu de dimineaţă
Am băut ceai cu pâine şi dulceaţă
Şi-apoi la drum cu tata am pornit.

Micuţul iaz a dispărut complet
Sub platoşa de gheaţă lucitoare
Şi nu mai simte nicio frământare,
Iar soarele se-nalţă încet-încet.

Facem doi paşi şi ascultăm tăcuţi,
Dar pojghiţa cea albă nu trosneşte,
Ci parcă zâmbitoare ne şopteşte
Să nu mai fim atât de precauţi.

Tăiem o copcă mică lângă mal
Acolo unde gheaţa e mai groasă,
Iar apa clipoceşte întunecoasă
Sub cerul cu sclipire de opal.

O vreme pescuim netulburaţi
Însă apoi, de-atâta nemişcare,
Mi-au îngheţat picioarele cam tare
Şi-mi vede tata ochii înlăcrimaţi.

Atunci mă strânge-n braţe drăgăstos
Şi-mi spune îngrijorat peste măsură,
- Hai că am prins ceva de-o saramură,
Să mergem, c-acest ger e nemilos.

Se lasă noaptea cu obrazul hâd
Şi face mama peşte de mâncare,
Iar eu cuprins atunci de nerăbdare
M-aşez la masă şi mănânc şi râd.

poezie de Octavian Cocoş (29 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

brad împodobit
beteală şi cozonaci
Moş Crăciun cu cadouri
renii şi sania pe zăpadă
sărbători de iarnă

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna...

Soarele şi-ascute dinţii, sub tălpi scârţâie zăpada,
Gerul iernii flori pictează şi împodobeşte geamuri,
Cu steluţe de cleştar se inundă iar livada,
Pomii-n somn îşi ţes inele tremurând uşor din ramuri...

Ţurţurii par gene lungi care-atârnă pe la streşini,
Franjuri de cristal din care iarna plânge când e soare,
Candelabre transparente ca esenţa de răşini
Sau cercei modelul punk la urechi de domnişoare...

Fumul pe acoperişuri se învăluie, se zbate,
Semn că viaţa dăinuieşte şi în case arde focul
Iar prin curte, zgribulite, câteva înaripate
Boabele de prin zăpadă le tot caută cu ciocul...

S-a pornit viscol din nou, pe la dosuri cresc troiene,
Cerul pare acoperit cu o pânză întunecată
Şi din nourii de plumb iarna cu zăpadă cerne,
Iar prin infinitul alb vântul colţii şi-i arată!...

Satul se cufundă-n noapte şi se sting lumini la geamuri
Iar pe uliţă nici urmă, nici copii cu sănii nu-s,
Vântul şuieră năprasnic şi cu biciul dă în ramuri,
Nimeni nu îl mai aude. Satul doarme,... doarme dus!...

poezie de Ioana Gărgălie din Eu sunt copacul vieţii mele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urme prin sat

Iarna pe la noi când vine,
Ninge grabnic, îndesat
Peste văile abrupte,
Peste casele din sat,

Peste mintea omenească,
Pe hârtiile ce scrim—
Cerne iarna versuri albe
Şi de alb ne mâzgălim.

Scrie peste arătură
Cu cerneală albă-n toc,
Însă noi cu firea slabă
Stăm în casă lângă foc,

Apoi urme pe zăpadă
Facem când pe străzi umblăm
Şi ne vede lumea-ntreagă
Cine şi a cui suntem.

Ne-am deprins cu praful verii,
Iar pe alb abea păşim
Facem pârtii până-n poartă
Şi de alb ne mâzgălim...

poezie de Mihai Ghidora (10 ianuarie 2017)
Adăugat de Mihai Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă blestemată (Versurile 1, 5, 9 şi 17 aparţin lui Vasile Alecsandri)

Zori de ziuă se revarsă,
Ţară, peste plaiul tău,
Iarna este prea nervoasă;
Te-a cuprins cu un gând rău.

Peste vesela natură
Se aştern troiene grele,
Zăpada, peste măsură,
Acoperă zeci de şosele.

Prevestind un soare dulce
Duhul iernii se răsfaţă.
El se-ncruntă şi aduce
O viforniţă de gheaţă.

Nici lumină, nici căldură
Nu-i acum în casa mică,
Nici lemne pe bătătură
Unde zace-o bătrânică.

Ziua ninge, noaptea ninge,
Haina albă se întinde,
Toată casa o cuprinde
Şi de streaşină atinge.

Casele nu se mai văd.
Spaima-n suflet se strecoară.
Este groază, e prăpăd
Şi speranţa stă să moară.

Pe sub munţii de zăpadă
Zac părinţi, bunici, nepoţi;
Nu mai pot nici să se vadă
Căci nămeţii-s peste porţi.

Peste-această mare albă
Omul pare o stafie...
..............................
Blestemată iarnă, dalbă,
Veci de veci să nu mai fie!

poezie de Victor Becheanu (29 februarie 2012)
Adăugat de Victor Becheanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A sosit primăvara

Pe dealuri se topeşte
De raze calde mângâiată,
Zăpada albă se strecoară,
Şi-ncep florile să răsară.

Ghioceii albi, imaculaţi,
Se ridică pe câmpie
Anunţând cu bucurie
A primăverii sosire.

Pomii au înmugurit
Dezbrăcându-se de-a iernii grea cămaşă,
Lăsând greaua promoroacă
Îmbrăţişând primăvara luminată.

Copii fug pe străzi, se joacă
Atmosfera caldă, răsuflă eliberată
A naturii largi braţe se deschid,
Primăvară, bine ai venit!

poezie de Edmond Ioan Siladie (5 martie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminesciene

(...)
Vreau să curg ca o turbure apă
gâlgâind peste întinderea ta!
în acest ceas de târzie-ntomnare
trist, nefiresc însorit.
Vreau s-adun frunzele teiului, molcum,
pieptul meu plin să te cheme, durut,
să mă aplec ca o cunună modestă
peste mormântul tău, mut.

Vreau să ard cald, ca tămâia sfinţită,
în a tale goale găvane de ochi,
şi să urc trist cum e fumul subţire
peste întinderea ta.
Printre crengi - curge seninul de toamnă
scânteieri curg printre umbre mlădii
şi pe-ascuns, peste roşul florilor de pe groapă
gâzele repezi se-abat
şi nu ştiu, somnul că-ţi zace sub floare,
că-n curând florile roşii şi-alături
gâzele-n ger s-or topi -
uite dar luce sub frunze nisipul
cum de-atunci luce mereu întristat...

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ilustraţii de iarnă

iarna tronează pe un jilţ de gheaţă
plapuma de zăpadă ocroteşte grâul
e ger dar timpul asta mă învaţă
cum se transformă în patinoar râul.

vreau să mă bucur ca un copil de iarnă
să fac în curtea casei un om de zăpadă
colindele frumoase să se aştearnă
pe credinţă sufletului fără de tăgadă.

bulgări de zăpadă azi arunc în nori
nu îi las să-mi fure strălucirea zilei
soarele-mi zâmbeşte producând fiori
miracolul iernii umple cutia milei.

pe geam pictează gerul argintate flori
versific emoţii pe albul pur al filei.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!