Se-adună anii
se-adună anii împovărați de zări
pe frunzele-arămii
lumina cade cenușie
din cerul răscolit de nori
și atât de aproape
în care și-au înfipt
ca niște rădăcini vârfurile lor
copacii
mă simt străin și fără rost
și-acea oglindă caut
cu chipul ce mi-a fost odată mie
nisipul în clepsidră grăbit se scurge
tot mai anost
iar clipa ce se naște
e deja târzie...
poezie din Leagănul toamnei, Editura Grinta, 2018
Adăugat de George Ioniță
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre timp, poezii despre nori, poezii despre nisip, poezii despre naștere sau poezii despre copaci
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.