Poet
Lanțuri am purtat la nesfârșit
le-am târât, și la nevoie, îngrijit.
Papirus laic, nu te-ai schimbat
la fel de maculat și neîmplinit.
Cerneala caldă cade pe spinare,
secundele se sting sub lumânare,
și sub astă lună mare,
dansează o pană, oarecare!?
Migrat-am cu toții departe...
E-un dor ce nu pot să-l cuprind.
poete tu, pe care culmi înalte,
stai, și ne privești zâmbind?
poezie de Antonio Mihai Vanț
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Carbon
Curg petalele de ceară,
Solitar, sacru, cântă la vioară.
Suspin... privind-o tremurând,
Mâini de stafie, pe coarde lunecând.
Întunecime astrală se pogoară,
Lumânările, ard la nesfârșit.
Iubito, e atât de frig!
Și ninge trist afară.
poezie de Antonio Mihai Vanț
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești dor, departe...
Respir adânc și
cred în profunzimea gândurilor
scriu cuvinte albe
cu raze de lună
în nopțile ascunse sub stele
când universul cade în visare
o adiere caldă
îmi cutremură privirea
mireasma florilor de tei
în adierea vântului
dau iubirii începutul
ești dor, departe...
la capătul țărmului
marea te mângâie
cu valurile ei
lumi și umbre te-nconjoară
în secundele albastre,
unite peste lume
privim stingheri
cum se stinge flacăra anotimpurilor
în tăcerile noastre.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-i
E-un gust de povidlă cu nuci
Întinsă peste-o felie de pâine:
Cu unt.
E-un parfum de iasomie verde
Încâlcită în gardul de lemn:
Ud.
E-un ghimpe în gât când apari,
Zâmbind confuz, în întrebare:
Cu sens.
E-un pahar ciobit de vin roșu
Mirosind a strugure rece:
Cu sâmburi.
E-o îmbrățișare strânsă, stâlcită
Chinuită de emoție incomodă:
Dar caldă.
E-un cântec vechi, insistent
Fredonând versuri în minte
A dor.
E-o mână proptită-n intenții
Lângă degetele-ți izolate
A jenă.
E-un cuvânt ce nu tace
Când dispari și te-acoperi
Indecis.
E-o tăcere suferindă-n alint
A obrazului lipit de obraz
Zâmbind.
E-un tot definitiv, atemporal,
Ciudat, divin, aproape, plin:
Rotund.
Iubirea...
poezie de Gabriela Chișcari (26 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pandantiv
Mări au fost cântări
Zilelor. Cutreieram pustiul tău,
Fost-au fragede chemări
Iar tu, le-ai fost călău.
poezie de Antonio Mihai Vanț
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lună nouă, lună nouă
Lună nouă, lună nouă,
Dă-mi motive și când plouă
Să te scutur de podoabe,
Să fac mieilor cocioabe
Din sprâncenele de ceară,
Arcuite-n plină seară.
Către mine tinzi podețe
Moleșite de blândețe...
Lună plină, lună plină,
Să-mi sacrifici o virgină,
Care plânge-n umbra ei.
Du-o-n casele cu miei
Să se-aprindă lumânare,
Să mocnească-n desfrânare,
De la ultimul pătrar
Până piere pe altar.
Lună nouă, lună plină,
Nopțile n-au nicio vină!
Se aruncă peste mine
Cu tot cerul în buline...
Smulge-mă pană cu pană
Și întinde-mi o capcană,
Care să mă-mbrace viu
Cu un sânge auriu,
După care poți să mori
Și să mă ivești din zori.
Lună plină, lună nouă,
Să mă plângă toți în rouă!
De la ultimul pătrar,
Să mă-ntindă pe altar
Noaptea care ți-e stăpână,
Noaptea care mi-e bătrână.
Luna tace,
Luna vrea
Să mă tulbure ca ea.
Luna curge,
Luna-i sus
Și eu tocmai la Apus.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești altfel
Cât te-ai schimbat iubită primăvară,
Pe lângă ploi ai și ninsori,
Cât de-ncâlcită ești spre seară,
Ești cum n-ai fost pe vechii zori.
Acum ești verde cu răceală,
Acum ești caldă peste flori,
Apoi ești albă de zăpadă,
Ești cum n-ai fost pe ochișori.
Cât te-ai schimbat de astă vară,
Când ai plecat unde nu știu,
Lăsându-ți sora tropicală,
Să ardă verdele cel viu.
Îmi pari atât de supărată,
Pe pomi, pe flori și-apoi pe noi,
De-aș ști ce ți-am făcut surato,
Cât m-aș certa întins sub ploi.
Cât te-ai schimbat iubită primăvară,
Te porți de parcă te răzbuni,
Că ai găsit pădurea rară
Și luncile ce nu mai sunt.
E timpul, scurs, să pleci surato,
E timpul tău să nu mai fii
Și-ai să dispari îngândurată,
Cu stolul tău de păpădii.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poți să îmi răspunzi, poete?!
Poți să îmi răspunzi, poete, vreun cuvânt mai ai la tine,
Pentru mine, ce-n iubire sclav am fost și am rămas?!
De iubirea mi-este scrisă-n slova cărții sibiline,
Sub coperți închise-n pripă, strâns legate-n canafas?!
Poți să îmi răspunzi, poete?! Vreun biet vers ai la-ndemână,
Să-ntocmești o odisee, despre-un nesfârșit calvar,
Sau în ceasul de pe urmă mă voi odihni-n țărână,
Fără să mă știe nimeni, simplu mort pe-un inventar?!
Poți să îmi răspunzi, poete?! Poate-ți prisosește-o strofă
Din eternul somn al morții să mă scoți nemuritor,
Să-mi privesc sfârșitu-n față nu ca pe o catastrofă,
Ci ca pe o ploaie-n treacăt, peste Styxul curgător?!
Poți să îmi răspunzi, poete?! Mi-ai făcut o poezie,
Mie-ndrăgostitul veșnic, ce-am bătut la poarta ta,
Ce-am purtat o viață-ntreagă a iubirilor făclie?!
A sosit clipa, poete, scrie, nu mă întrista!
poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păinjiniș
În plasa gândurilor mele de lumină
Ți-am prins imaginea: o viespe
Subțire-n mijloc, ageră și fină.
O adiere poate s-o desprindă
Din luminosul ei hamac.
Să cadă ca o floare pe fața unui lac,
Să-i tulbure metalica oglindă...
E seară... Plopii înșirați în zare
Se sting departe -
Văpăi de umbră, facle funerare
La căpătâiul zilei moarte...
De ce să-mi stai zadarnic împotrivă?
Rămâi a mea...
O, nu te zbate, dulcea mea captivă, -
Rețeaua fină s-ar cutremura
Și fiecare fir întins prea tare
Mă doare...
Că le-am urzit păianjen solitar -
Nu din argintul razelor de lună,
Ci din fiorul unui vis bizar
Pe care Noaptea mi-l aduce-n dar
Ca să-l trăim o clipă împreună...
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Balade vesele si triste. Parodii originale. Migdale amare" de George Topîrceanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Grijă părintească
E purtat copilu-n brațe
Până când se face mare;
După ce-o să-și lase lațe,
O să-l ducă în spinare.
epigramă de Vasile Moșneanu din Între coasă și floretă - Epigrame (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Surâsul primăverii
Era o primăvară oarecare,
Cu flori de mai, salcâmi nebuni... și eu
Strângându-te, duios, la pieptul meu,
În ziua devenită sărbătoare.
Și totul s-a schimbat: doar noi eram
Înnebuniți în primăvara-ceea,
În care ne pornisem odiseea
Prin viața ce,-mpreună, o-ncepeam.
A fost frumos, iubito! Am dansat
În multe nopți când stelele-au cântat
Și ne-au privit, din lumea lor, zâmbind;
În gândul meu, adesea, te cuprind
Și îmi doresc surâsul ce-a contat
Când m-a atras cu umbra-i de păcat.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
(Ne)rămânerea
N-am să-mi las decât o teacă,
cu obrăjori frumoși ca ai tăi.
Să închid soarele odată
Printre pereți și vânătăi.
Iubesc pădurea ca un dendrofil
zâmbetul satiric de trandafir,
cu păr de crin cicatrizat
și stins în amintiri.
poezie de Antonio Mihai Vanț
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culmi ale ipocriziei: Călăul să-și onoreze victima; securistul să-l onoreze pe nevinovatul pe care l-a trimis la ani grei de temniță; Turnătorul să-l onoreze pe cel pe care l-a turnat la securitate; Comuniștii să-l onoreze pe regele pe care l-au detronat și l-au izgonit din țară etc. E greu de spus care din aceste culmi este mai mare, dar ele reprezintă un mod prin care ticăloșii încearcă să-și ascundă ticăloșia sau să le fie uitată; vor să pară buni pentru a nu se vedea că sunt răi.
George Budoi în Dicționarul ipocriziei (24 mai 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Călătorind prin ramuri
În nod mi-s mâinile legate,
le-am desfăcut de-atâtea ori
în fiecare miez de noapte,
când te priveam ispititor.
Tulburătoare inocență,
surâs blajin, îmbătător,
mă înăbușeam într-o demență...
Nu mai eram un muritor.
Dar timpul zboară peste noi
într-un aeroplan fantastic,
pluteam deasupra, doar noi doi
două suflete de plastic.
Mai sunt și acum câteva cioburi,
rânjesc, pășind, fără să simt;
mi-am însumat atâtea moduri
să-ți spun cât de mult te-am iubit.
poezie de Antonio Mihai Vanț
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fluturași de zăpadă
Colind pragul existenței
întingând umil o mână
statornică în carențe
n-așteptă nici-o fărâmă.
Cântecel închis în nucă,
ce-o voiam cadou demult,
singurel în lumea multă
la colind nu mă mai duc.
poezie de Antonio Mihai Vanț
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce mai faci, poete?
Ce mai faci, poete, dincolo de moarte,
Îți este bine sau greu?
Că aici mulți dintre noi te lăudă cu vorbe deșarte,
Căci așa e omul lăsat de Dumnezeu.
Ce mai faci, poete, dincolo de moarte,
De neamul tău nu îți este dor?
Căci aici mulți se duc departe,
Uită de el și de mama lor.
E trist fără tine, poete.
De-ai putea înapoi să vii,
Tu ai scrie cu lacrima și sufletul
Cele mai frumoase poezii.
Poete, veșnic vei rămâne
Un simbol a omenirii.
Căci tu ai avut o inimă mare,
Plină de tandrețe și iubire.
poezie de Vladimir Potlog (16 februarie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pană și... pană
Există pană de benzină
Și - câteodată de motoare.
Avem și pană de lumină,
Iar unii-au pană de... onoare.
epigramă de Miltiade Ionescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
TE VREAU
Dragei mele soții Ana LEONTE.
Draga mea te vreau
Zâmbind ca soarele,
Oglindit
În ape cristaline.
Argintul adunat
În părul tău
Și al meu,
Ne arată
Cât suntem
De bogați
Gânduri îndrăznețe,
Rachete spre vis,
Lansate-n tinerețe,
Le-am purtat cu greu,
Ani îndelungi
Și viața am învins.
24 noiembrie 2003
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am nevoie de tine
In linistea mea
Ma intreb de-as putea
Sa te simt aproape din nou
Imi revin amintiri, ganduri ce vor veni
Sa-mi aduca-n sufletul gol
Imi lipseste curajul de-a-ti spune ce simt
Nimic nu s-a schimbat
Sentimente pierdute le-am reintalnit
De acum eu le-am aflat
Am nevoie de tine
Azi incerc sa m-ascund
Incerc sa nu uit
Ma gandesc la tine mereu
Totu-mi pare tacut
Totu-mi pare pierdut
Devine tot mai greu
Am nevoie de tine
Cand ma trezesc
Am nevoie de tine
Sa pot sa visez
cântec interpretat de Direcția 5, muzica de Direcția 5, versuri de Direcția 5
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tigrule
Nu e nevoie să faci săritura cea mare.
E destul să mă privești cu ochi galbeni.
Oriunde mă duc, orice-aș face,
ochii tăi galbeni să-mi încremenească aproape,
să-i sorb în pahare, în fructe să-i mușc,
să-i văd pe coperta de carte,
în lună, pe coapsa mea stângă,
în somnul de sâmbătă noaptea și-așa mai departe.
De-atâția ochi galbeni, să-mi pun
ochelarii de soare, să-mi trag peste cap
pătura neagră a mării
dar tu, nu mișca. Doar atât:
să mă privești cu ochi galbeni.
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Poezii" de Nina Cassian este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Avanpost
Mânat de clape prăfuite,
Parfum de sfinx și oseminte,
Șovăi zadarnic, captiv, între ruine.
Cuptorul tace înghețat
Și ninge de câteva zile.
Un corb se-apropie de gard,
Și solitar și înghețat, privește-n larg,
Cu aripi grele de catran.
Totul e în van,
Și ninge parcă de un an.
poezie de Antonio Mihai Vanț
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!