Poet
Lanțuri am purtat la nesfârșit
le-am târât, și la nevoie, îngrijit.
Papirus laic, nu te-ai schimbat
la fel de maculat și neîmplinit.
Cerneala caldă cade pe spinare,
secundele se sting sub lumânare,
și sub astă lună mare,
dansează o pană, oarecare!?
Migrat-am cu toții departe...
E-un dor ce nu pot să-l cuprind.
poete tu, pe care culmi înalte,
stai, și ne privești zâmbind?
poezie de Antonio Mihai Vanț
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.