Carbon
Curg petalele de ceară,
Solitar, sacru, cântă la vioară.
Suspin... privind-o tremurând,
Mâini de stafie, pe coarde lunecând.
Întunecime astrală se pogoară,
Lumânările, ard la nesfârșit.
Iubito, e atât de frig!
Și ninge trist afară.
poezie de Antonio Mihai Vanț
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.