(Ne)rămânerea
N-am să-mi las decât o teacă,
cu obrăjori frumoși ca ai tăi.
Să închid soarele odată
Printre pereți și vânătăi.
Iubesc pădurea ca un dendrofil
zâmbetul satiric de trandafir,
cu păr de crin cicatrizat
și stins în amintiri.
poezie de Antonio Mihai Vanț
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.