Ce mai faci, poete?

Ce mai faci, poete, dincolo de moarte,
Îţi este bine sau greu?
Că aici mulţi dintre noi te lăudă cu vorbe deşarte,
Căci aşa e omul lăsat de Dumnezeu.

Ce mai faci, poete, dincolo de moarte,
De neamul tău nu îţi este dor?
Căci aici mulţi se duc departe,
Uită de el şi de mama lor.

E trist fără tine, poete.
De-ai putea înapoi să vii,
Tu ai scrie cu lacrima şi sufletul
Cele mai frumoase poezii.

Poete, veşnic vei rămâne
Un simbol a omenirii.
Căci tu ai avut o inimă mare,
Plină de tandreţe şi iubire.

poezie de Vladimir Potlog (16 februarie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi să îmi răspunzi, poete?!

Poţi să îmi răspunzi, poete, vreun cuvânt mai ai la tine,
Pentru mine, ce-n iubire sclav am fost şi am rămas?!
De iubirea mi-este scrisă-n slova cărţii sibiline,
Sub coperţi închise-n pripă, strâns legate-n canafas?!

Poţi să îmi răspunzi, poete?! Vreun biet vers ai la-ndemână,
Să-ntocmeşti o odisee, despre-un nesfârşit calvar,
Sau în ceasul de pe urmă mă voi odihni-n ţărână,
Fără să mă ştie nimeni, simplu mort pe-un inventar?!

Poţi să îmi răspunzi, poete?! Poate-ţi prisoseşte-o strofă
Din eternul somn al morţii să mă scoţi nemuritor,
Să-mi privesc sfârşitu-n faţă nu ca pe o catastrofă,
Ci ca pe o ploaie-n treacăt, peste Styxul curgător?!

Poţi să îmi răspunzi, poete?! Mi-ai făcut o poezie,
Mie-ndrăgostitul veşnic, ce-am bătut la poarta ta,
Ce-am purtat o viaţă-ntreagă a iubirilor făclie?!
A sosit clipa, poete, scrie, nu mă întrista!

poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei poete

În sonete şi rondele
Ai picioare inegale,
Totuşi şarmul dumitale
Ştim că este... între ele!

epigramă de Gheorghe Leu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără cuvinte

Dincolo de cuvinte este iubirea.
Dincolo de cuvinte poate fi
Durerea şi fericirea.
Dincolo de cuvinte este ceva sfânt,
Când sunt spuse de cineva
Cu suflet curat şi blând.
Dincolo de cuvinte rămâne un gol imens,
Dacă sunt spuse fără rost şi sens!
Dincolo de cuvinte sunt şi lacrimi de amor
Când vin dintr-o inimă plină de dor.
Căci omul fără cuvinte nu lasă nimic!
Numai o umbră tristă pe acest pământ.

poezie de Vladimir Potlog (24 februarie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe-un taler să aşezi, poete...

Pe-un taler să aşezi, poete, lutul greu
Că doar din lut suntem şi tu şi eu...
Pe-al doilea taler pune fantezia
Şi vei vedea cât trage Poezia!

Căci ce-am fi noi, afară de pământ
De n-am trudi cu râvnă la cuvânt?
Ce-ar zice oare Creatorul, dacă,
N-am scoate-un vers divin din piatră seacă?

Prietene, care citeşti şi ai chemare,
Răspunsu-l afli chiar în întrebare:
Cum să nu fie Poezia "grea"
Când litere de plumb rodesc în ea?!

poezie de Mihail Mataringa din Singur în Atlantic (2008)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vin

La ultima petrecere, poete!
Mi-e chipul pe jumate îmbrăcat,
Iar muzica din mine a secat,
De neumblat, picioarele-mi sunt bete!

Mi-e teamă de o spaimă repetată,
Seamană cu rugăciunea sfântă
Când heruvimi te nalţă şi te cântă
În drumul către zarea luminată!

E nebunesc! Aş vrea să-ţi cer, poete,
Să faci întoarsă calea spre 'napoi,
Să opreşti dangătul ce bate-n noi
Ca ticăitul de ceas din perete!

Nu vin la ultima ta sărbătoare,
Trimit vraja pădurii mele-n dar,
Să-ţi fie-alean când vei umbla hoinar,
Trimit şi nard, din locul un' se moare!

Mă iartă că nu pot veni, poete,
Rămâi nemuritor între planete!

(In memoriam - poetului Valer Popean)

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet (Câţi ochi frumoşi şi visători, poete)

Câţi ochi frumoşi şi visători, poete,
N-or fi plângând pe versurile tale!
A, de-ai putea să le-nsoţeşti în cale,
Te-ai consola văzând cu câtă sete

Le sorb fecioarele sentimentale,
Cum te-ndrăgesc, zeu palid cu lungi plete,
Şi-şi torc iluzii, şi dorinţi secrete,
Şi basme dulci, din cântecu-ţi de jale:

Pe cartea ta se-nvaţă să suspine
Atâtea inimi gingaşe, curate...
Tu nici le ştii. Înstrăinat de tine,

De dor te mistui în singurătate;
Doar filele, de sufletul tău pline,
Strâng amintiri duioase flori uscate.

sonet de Alexandru Vlahuţă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici îmi este Ţara

Aici îmi este neamul meu,
Neamul cel de răzeşi,
Oameni harnici şi viteji.
Aici îmi este graiul meu cel românesc,
Cu care eu mă mândresc,
Aici îmi este ţara mea
Cântată în doine şi balade,
Unde sunt bătrâni cu feţele brăzdate
De atâta muncă şi singurătate,
Lucrându-şi ogorul de cu zori până în noapte.
Aici am soră, frate, un tată şi o mamă,
Aici pomii şi iarba mă ştiu cum mă cheamă.
Aici de nimeni n-am teamă,
Căci aceasta îmi este ţara mea,
Pe ea Moldova o cheamă.

poezie de Vladimir Potlog (2 iunie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poete, să nu cauţi la dragostea mulţimii, căci zgomotul de slavă va trece-ntr-un minut...

Puşkin în poemul: Poetului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog

M-a întreabat într-o zi poezia,
Ia să-mi spui prietenul meu drag.
De ce mă scrii pe o coală de hârtie?
Şi nu mă ţii la tine în cap.

Şi i-am răspuns cu glasul plin de melancolie,
Ea este tot ce eu am mai sfânt.
De aceea o scriu pe o foaie de hârtie
Ca şi alţii să citească al meu gând!

Ea atunci m-a înţeles şi mi-a răspuns.
Cu un glas plin de bucurie.
Scrie -mă dragă poete pe ce vrei,
Dar să nu uiţi că eu sunt o simplă poezie
Şi lumea e plină de atei.

poezie de Vladimir Potlog (25 mai 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de mama (Pentru mama mea, la 53 ani)

Mi-e dor de mama când e departe,
Mi-e dor de mama când mi-i aproape.
Dor o să-mi fii pănă la moarte,
Căci ea mi-a dat viaţa, m-a învăţat carte.

Mi-e dor de dânsa când soarele răsare,
Când pomii sunt în floare,
Fără ea lume mică mi-se pare -
Cât ea este de mare.

Nici cerul plin de de stele
Nu e aşa de frumos
Cum e glasul mamei mele -
Cald şi melodios.

Mi-e tare dor de dânsa,
Şi dor o să–mi fie mereu,
Căci ea este
Un înger păzitor al meu.

poezie de Vladimir Potlog (25 octombrie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prolog

XVI

O, după-amiezi scăldate în lumină!
Vrăjit e parcă aerul
şi barza albă
adoarme zburând,
iar rândunicile cu aripi ascuţite
se întretaie peste vântul de aur
şi se îndepărtează în pacea zilei,
zburând visătoare.

Se-ntoarce unda doar, ca o săgeată,
prin aerul cu multă umbră,
să-şi caute cuibul negru sub acoperiş.
Şi barza albă,
tăcută şi bizară,
atât de-absurdă şi de familiară,
ca un cârlig, pe clopotniţă.

XIX

Dezbrăcat e pământul de roade
şi sufletul urlă sub zarea veştedă,
ca un lup flămând. Ce cauţi,
poete, în amurg?

Amar e pasul, căci e greu
drumul prin inimă. Vântu-i de gheaţă
şi vine noaptea şi amărăciunea
departării... Pe drumul alb,

înţepeniţi şi negri, câţiva arbori;
în munţii îndepărtaţi,
aur şi sânge... Soarele-i mort. Pe cine cauţi,
poete, în amurg?

poezie clasică de Antonio Machado din Valori eterne ale poeziei hispane (1991), traducere de Darie Novăceanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog

Dialog
M-a întreabat într-o zi poezia,
Ia să-mi spui prietenul meu drag.
De ce mă scrii pe o coală de hârtie?
Şi nu mă ţii la tine în cap.

Şi i-am răspuns cu glasul plin de melancolie,
Ea este tot ce eu am mai sfânt.
De aceea o scriu pe o foaie de hârtie
Ca şi alţii să citească al meu gând!

Ea atunci m-a înţeles şi mi-a răspuns.
Cu un glas plin de bucurie.
Scrie -mă dragă poete pe ce vrei,
Dar să nu uiţi că eu sunt o simplă poezie
Şi lumea e plină de atei.

poezie de Vladimir Potlog (25 mai 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un egoist fără credinţă

Sunt un egoist fără credinţă,
În oameni, nu în Dumnezeu,
Şi fac tot ce îmi stă în putinţă
Să arăt că sunt cineva şi eu.

Am o mare suferinţă;
Şi mulţi îmi repetă mereu,
Nu crede în oameni,
Mai bine crede în Dumnezeu!

Căci el este bun şi mare,
Aşa scrie în cartea sfântă
Grijă are de fiecare,
cartea nu ştie să mintă.

Dar omul are două feţe,
Poate asta Dumnezeu nu ştia,
Şi nu are cine pe om să-l înveţe
Că făţărnicia este o piază rea.

poezie de Vladimir Potlog (26 septembrie 2013)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au trecut anii tinereţii (La jubileul de 50 de ani al tatălui meu)

Au trecut anii tinereţii
Şi tu, tată, îmbătrâneşti,
Dar tu pentru mine
Veşnic tânăr eşti!

Au trecut anii tinereţii
Şi părul îţi albeşte,
Dar tu să nu fii trist,
Căci lume şi aşa te iubeşte!

Să nu te temi de moarte,
De moarte mai bine să te păzeşti,
Căci viaţa e frumosă, tată,
Dacă ştii să o preţueşti.

poezie de Vladimir Potlog (23 septembrie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei poete tomnatice

Îi urez, cum se cuvine,
"La mulţi ani şi numai bine!"
Ea îmi zice, cu temei:
Zău c-aş vrea să dau din ei!...

epigramă de Traian Gărduş din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Finul lui Shakespeare

Zic zău lui Dumnezeu poete
zic zău te-ai întrecut pe tine
că nişte fumuri ai celeste
şi arzi cu flăcări mioritico-străine

Zic zău te-ai întrecut pe tine
ţi-ai luat şi umbra înainte
şi-ai tras şi nişte ţoale fine
atât ai contracandidaţi în cer şi în morminte

Ţi-ai luat şi umbra înainte
că nişte fumuri ai celeste
tratezi de sus şi în cuvinte
zic zău lui Dumnezeu poete

Zic zău te-ai întrecut pe tine
ţi-aştepţi doar naşul care nu mai vine

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâsul zilei

Trandafirul parcă întreabă

azi unde ţi-e surâsul poete

îngeri chicotesc prin iarbă

zboară taman pe-ndelete

Unde ţi-e surâsul azi poete

răstoarnă cerul în cuvinte

imaginaţia-i plecată la fete

de-a hoarţa mergi-nainte

Răstoarnă cerul în cuvinte

îngeri chicotesc prin iarbă

în grădină totul e fierbinte

trandafirul parcă întreabă

Unde ţi-e surâsul azi poete

numai plecat să se desfete

poezie de Costel Zăgan din Cez(e)isme II (6 octombrie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta, femeie

De ziua ta, femeie,
Mii de stele îţi dăruesc,
Şi pe calea cea lactee
Numai cu tine vreau să pornesc.

Căci tu eşti ca luceafărul,
Care este veşnic călător
Şi în taină luminează
Calea robilor.

De ziua ta, femeie,
Îngeri să-ţi cânte în cor,
Căci tu eşti ca o zeie,
Plină de tandreţe şi amor.

Să nu uiţi, femeie,
Cât de mult te iubesc,
Căci tu eşti acea scânteie
Care aprinzi dorul pământesc.

poezie de Vladimir Potlog (5 martie 2013)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din anotimp în anotimp, poemul

Mai cântă-mi, poete,
vreo două cuvinte
De viaţă, de moarte,
de neam, de alean,
Când ţi-este iubirea-n
sonete sorginte
Să bem din poeme-n
pocal de mirean.

Ne curgă şi versul,
din buze pe barbă,
Ca mustu-năsprit,
tulburat de vocale,
Rămână dulceaţa-n
prelins, ca o narbă
Din lirica vie(i), în
antal, pe podvale.

Te uită la pomi
cum îşi scutură frunza,
I-o ploaie-arămie
peste chip întomnat
Şi cheamă-ţi zefirul
ce-şi fluieră muza
Să vină la masă-
'ntr-un ritm cadenţat.

Ochioasa vergură,
cu grape-n urechi,
Se mlădie toată-
'ntr-un toc de stihar
Şi poala şi-o-nvârte
în versuri perechi
Pe-o geană de suflet
ca un chilimbar.

Mai scrie-mi, poete,
mai scrie panseuri
Cu tuşul dorinţei
prin vene ce-şi curg
Duium de vlăstare,
înflorind în eseuri
Prin oasele veacului
anotimp înfirând.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei naţiuni de bulevard

Cine-i Eminescu
Bardul meu iubit?!
Unii spun - un geniu
Alţii - un tâmpit
Nu există proză
nu şanţ scrise versuri
Care să-i cuprindă
Plinul infinit!!!
Cum să nu existe-
Uite naţiunea
Scrie - Eminescu
Pământiu la faţă
Plin de gubăvie
Îşi plimbă prin teatre
Dulcea maladie

Eu credeam - La steaua-i
Scrisă pentru stele
După naţiunea
Pentru vicii rele
Eu credeam - Luceafărul
Este despre Micle
Nici prin cap să-mi treacă
Despre sifilitici...

Îmbibat de lues
De mercur şi pietre
Chiar şi după moarte
Eşti ucis, Poete!!!
Toarnă adevăruri
Zvonuri şi minciună
O foiţă galbenă
Zisă "naţiunea"...

Prin perdeaua vremii
Tu priveşte-i rece
Totul ce e spumă
Ca o spumă trece
Numai tu, Poete
Şi cu tine, Micle
Mai sunteţi nobleţe
Mai veniţi în vise
Lunecând pe raze
De frumoşi Luceferi
Veşnic plini de vrajă
Şi voioşi, şi teferi...

poezie de Iurie Osoianu (10 ianuarie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!