Ești altfel
Cât te-ai schimbat iubită primăvară,
Pe lângă ploi ai și ninsori,
Cât de-ncâlcită ești spre seară,
Ești cum n-ai fost pe vechii zori.
Acum ești verde cu răceală,
Acum ești caldă peste flori,
Apoi ești albă de zăpadă,
Ești cum n-ai fost pe ochișori.
Cât te-ai schimbat de astă vară,
Când ai plecat unde nu știu,
Lăsându-ți sora tropicală,
Să ardă verdele cel viu.
Îmi pari atât de supărată,
Pe pomi, pe flori și-apoi pe noi,
De-aș ști ce ți-am făcut surato,
Cât m-aș certa întins sub ploi.
Cât te-ai schimbat iubită primăvară,
Te porți de parcă te răzbuni,
Că ai găsit pădurea rară
Și luncile ce nu mai sunt.
E timpul, scurs, să pleci surato,
E timpul tău să nu mai fii
Și-ai să dispari îngândurată,
Cu stolul tău de păpădii.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.