Zăluda

Se gudură iarna sub pomii golaşi
Gonită cu pietre din urmă,
Îşi soarbe urgia din ţurţuri rămaşi,
Se-ascunde prin frunze şi scurmă.

Împrăştie pulberi de brumă în zori,
Acoperă geana de soare,
Stârneşte pe câmpuri lungi cârduri de ciori
Flămânde şi gâlcevitoare.

Aleargă zăludă, muşcând din păduri,
Cu lupii urlându-i pe urme,
Îşi sfâşie haina în rugii de muri
Şi nu poate ura să-şi curme.

O biruie focul din vetre fierbinţi
Şi sucul din merele coapte,
Bătrânii spunând povestiri sub velinţi
Copiilor, noapte de noapte.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul tristeţii

Smolita mea noapte vântoasă,
Carne din carnea mea înfrântă,
Când lupii timpului cuvântă
Şi sfâşie toamna ploioasă.

Cuvinte grele se împlântă
În inimă, şi mi-o apasă,
Smolita mea noapte vântoasă,
Carne din carnea mea înfrântă.

Un strop de apă tămâioasă
Din gura ta, care cuvântă,
S-a stins în vină şi angoasă,
Acum, tăcerea ne-nveşmântă.

Smolita mea noapte vântoasă.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădinile suspendate

Grădini suspendate în mine te-aşteaptă,
Prin ochi răzbat nalbe în mii de culori,
Eşti singur prin visuri şi treaptă cu treaptă
Adâncul din mine surprins îl cobori,
Iar sângele-ţi arde dus de biciuitori...

Nu sunt labirinturi şi nu este cheie,
Palatul sunt eu, mă deschid unui vers,
Sunt lemne aduse, aşteaptă scânteie,
Iar stihul îşi caută propriul demers
Ce poate rămâne în carne, neşters.

Să vină o noapte, să treacă o noapte!
Ai dreptul să pleci, sau stăpân să rămâi,
Secretul iubirii stă-n merele coapte,
În palma-ncleştată pe albul călcâi
Şi-n braţul ce-mi stă răsucit căpătâi.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de sirenă

Privirea mea trece prin tine
Nisipurile fierbinţi de altădat
Urme rămase tăcute rutine
Cu valuri mari urme a săpat

Un cântec de sirenă sfîşietor
Vântul în noapte m-a chemat
Numele cântând mi-a strigat
Răsună pe mal ecoul liniştitor

Şi vântul îmi smulge eşarfa
Un tremur zâmbet stârneşte
Şuviţe ce mişcă par jertfa
Zâmbetul iubirea-mi trezeşte

Şi văd în zare cum un soare
Trimite raza roşie ca focul
Răsare de sub val de mare
Doar el îmi înţelege mie şocul

Vântul sughiţând a dispărut
Un răsărit de soare eu iubesc
Ploaia a început cade mărunt
Ploauă cu soare iubiri înforesc

Eşarfa cade zboară pe nisipuri
Mâna caldă nevăzută o ridică
Raza de soare trimite săruturi
Adierea de vânt în cer o ridică

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florii

Mai întâi fă bine şi crede-te o tulpină!
Apoi
du-te la capătul ei şi înfloreşte
în sus cer
cu zori muşcând din buze înflorite
în jos pământ
cu pietre muşcând din buze înflorite
în tine om
muşcând din buze...
cu pietre de zori.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirile altor toamne

În amintirea tatălui meu, Iani Anastasiu

Miroase a pastramă-n mustării,
Scripcarii cântă ca în vremi apuse,
Se-aude chicot de femei seduse
Şi provocare de palavragii.

În amintire totul e real,
Îl văd pe tata sărutând cobzarul,
Apoi cum îşi goleşte buzunarul,
Şi gestul lui îmi pare imortal.

Aud vapoarele sunând prelung
E noapte. Văd luminile-n Silistra,
În aşternutul răvăşit, sinistra
Şi lunga toamnă freamătă-ndelung.

Îşi pune văl de frunze violet
Şi, rezervându-şi ultima cutumă,
Alungă greierii stropind cu brumă,
Iar ei se-aud încet, tot mai încet!

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

Lumina s-a strâns în buchet de culori,
Aleargă spre mâine, din fragedul zori,
Cu braţe deschise, pe braţe de stele,
Aleargă mireasa prin râuri de miere.

Pe tălpile-amiezii presară cu jar...
E-n taină, în ceruri, al clipei amnar...
În falduri se-aşaza pe umerii goi...
Îşi plânge pământul cu petale de ploi.

Vin îngeri, pe ceruri, aripile moi
În crema lăptoasă să-şi moaie apoi...
E-atâta iubire, mister, peste toate!
Dar iată! Lumina se-ascunde în noapte...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abjurare

Zile lungi, ca nişte şlepuri,
Trec prin ploile de vară,
Ca un şir de recviemuri,
Ca o lacrimă murdară
De rimel, căzând bizară.

A rămas, departe-n urmă,
Chipul meu sculptat în sare,
Care aripa mi-o curmă,
-Foc, pucioasă, acuzare-
Pe când tac în abjurare.

Ca un mac rebel pe câmpuri,
Rătăcită, ne'mpăcată,
Devastată-n aspre vânturi,
O cetate-asediată
Mă simt: tristă, complicată...

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisaj hibernal

Singuratic iarna urlă
Vântul în pustiu
Răguşită cântă-n turlă
Bufniţa a viu...

Croncăne îndoliate
Zgribulite ciori
Printre ramuri îngheţate
Semănând fiori...

O pădure dezgolită
Suferind în ger
Îşi întinde amorţită
Braţele spre cer...

Lupii stânii dau târcoale
Fără nici un rost
Le-amintesc îngrădiri goale
Că pe-aici au fost...

Noapte, plâns-ţurţuri de gheaţă
Totul e cernit
Peste tot urme de viaţă
Ceru-i adormit...

Numai viforul petrece
El şi vremea rea
Îi asistă iarna rece
În cojoc de nea!...

poezie de Gheorghe Gurău (ianuarie 2011)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp în amurg

Pe strada cu dale a vechilor paşi,
Trec umbre grăbite, cu gol în priviri,
Iar ploaia îndeamnă copacii golaşi,
Cu lacrimi de frunze, să-şi plângă-amintiri.

Şi cad, se adună pe dale, şuvoi,
Pe urme lăsate-ntr-un alt anotimp
De suflete care, de mână, în doi,
Păşeau neştiind ce-i amurgul în timp.

Se scurg amintirile-n frunze şiroi
Prin ploaia ce lasă copacii golaşi
Sub cerul de toamnă în care doar noi
Mai trecem pe dalele vechilor paşi.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirile altor toamne

Miroase a pastramă-n mustării,
Scripcarii cântă ca în vremi apuse,
Se-aude chicot de femei seduse
Şi provocare de palavragii.

În amintire totul e real,
Îl văd pe tata sărutând cobzarul,
Apoi cum îşi goleşte buzunarul,
Şi gestul lui îmi pare imortal.

Aud vapoarele sunând prelung
E noapte. Văd luminile-n Silistra,
În aşternutul răvăşit, sinistra
Şi lunga toamnă freamătă-ndelung.

Îşi pune văl de frunze violet
Şi, rezervându-şi ultima cutumă,
Alungă greierii stropind cu brumă,
Iar ei se-aud încet, tot mai încet!

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

noapte cu brumă –
merele căzute-n deal
îşi fac pârtie

haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna mea

Iarna mea mă-ntreană-n grabă:
-Eşti cam tristă, eşti bolnavă?
Hai cu mine pe colină...
E îngheţ şi Lună Plină!

Scânteiază pe zăpadă
Stele venite să vadă,
Iepuraş speriat de umbră,
Ce aleargă să se-ascundă.

Satul doarme jos în vale,
Câte-o vulpe dă târcoale
Ursul doarme în bârlog,
Lupul vrea să-şi facă blog.

Cântă un cocoş de munte,
N-are cine să-l asculte...
Linişte e şi la schit,
Maicile au adormit.

-Hai cu mine, spune iarna.
Ia cu tine-acum şi haina
Ca să-ţi fie un pic cald,
Eu cu gerul n-am contract.

Şi de-o fi în dimineaţă,
Vom vedea sub sloi de gheaţă
Apa râului pe pietre
Şi noaptea care se pierde.

Şi-n argint de Lună Plină,
Iarna-n noapte îmi alină
Nostalgia din privire...
-Hai, zâmbeşte... mă îmbie!

poezie de Doina Bonescu din Petale şi gheizere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furând din cer minuni de stele

Iubirea e avânt de zi şi noapte,
Prin ea întinzi aripile oricât
Să poţi zbura prin cer în şoapte
Apoi să vii în foşnet pe pământ.

Aici e cuibul, încercări nebune
Se ostoiesc în braţe şi în paşi
Când inima în sângele-i te pune
Altoi în viaţa demnă de urmaşi.

E-o boală firavă, rătăcitoare,
Iubirea noastră falnică oricând?
Puterea ei sub razele de soare
Ne scoate-n ochii tuturor râzând!

Desenez pe-o pâine buburuze
Şi le îndemn să zboare peste-nalt,
Tu le prinzi, le-adăposteşti în frunze
Şi semeni cu lumină peste sat.

Iubirea e avânt de zi şi noapte,
Prin ea întinzi aripile furând
Din cer minuni de stele coapte
Şi le împarţi copiilor râzând!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furând din cer minuni de stele

Iubirea e avânt de zi şi noapte,
Prin ea întinzi aripile oricât
Să poţi zbura prin cer în şoapte
Apoi să vii în foşnet pe pământ.

Aici e cuibul, încercări nebune
Se ostoiesc în braţe şi în paşi
Când inima în sângele-i te pune
Altoi în viaţa demnă de urmaşi.

E-o boală firavă, rătăcitoare,
Iubirea noastră falnică oricând?
Puterea ei sub razele de soare
Ne scoate-n ochii tuturor râzând!

Desenez pe-o pâine buburuze
Şi le îndemn să zboare peste-nalt,
Tu le prinzi, le-adăposteşti în frunze
Şi semeni cu lumină peste sat.

Iubirea e avânt de zi şi noapte,
Prin ea întinzi aripile furând
Din cer minuni de stele coapte
Şi le împarţi copiilor râzând!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între noapte şi zi

Se vor întrista munţii de prea multe furtuni,
cu limbă de piatră vor scrie pe stânci,
însemne ce se vor păstra în veac.

Din adâncul văilor cu ape vijelioase
aleargă cu bolovani-n valuri spre şes
şi groasă de este urgia şi neagră
poartă năduf şi ceaţă-n priviri,

de ţi-e teamă, nu vei muri,
dar vei trăi cu ea aşezată sub cap
obişnuit cum calul cu şaua.

Nu se întâmplă mereu, dar se întâmplă,
să scape din mâini ce nu-i de scăpat
şi totul se pierde sub malul durerii.

Unii spun să nu mai aştepţi
semnul binar ce se face văzut
pe umerii tăi în balansul mişcării.

Între noapte şi zi apele şoptesc,
lumina se urcă-n copacii umrbroşi
să-şi apropie depărtările albastre.

Ziua începe cu franjuri colorate
să fluture dragostea prin aer.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

PRIN NOAPTE TREC TREMURĂTOARE STELE-Rubaiat
Prin noapte trec tremurătoare stele,
Privirea îmi aleargă după ele,
Să văd în zori cum cad sub orizonturi
Ş-apoi mă-ntorc la visurile mele.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine iarna

Şezu toamna costelivă
Şi pe câmpuri şi prin sat;
Acum s-a cam despuiat
De veşminte ca o divă.

Nepişcată de pudoare,
Cu un rânjet ruginiu,
Cască ochii a pustiu
Sus la cerul fără soare

Ce a început a cerne
Cu fulgi mari, cărare albă
Babei iarna, mică, slabă,
Care-ameninţ-a troiene.

Gâfâind suflarea-i rece,
Îngheţată la picioare,
Umblă-ncet pe ulicioare
Tuşind de să se înece.

A intrat prin curţi, străină...
Bătând, surdă, pe la geamuri,
Se-aşeză uşor pe ramuri
Să-şi aştearnă a hodină.

Şi-a lungit plapumă groasă
Înşirând întreaga noapte;
Dimineaţa, pe la şapte,
De prin fiecare casă

Chiuind a bucurie,
Mogâldeţele, grămadă,
Dau năvală ca să vadă
Iarna tăvălită-n glie.

Ce albeaţă, ce grandoare...
Norii mult au să mai cearnă
Vremea moşilor din iarnă
Ce îndeamn-a sărbătoare.

O să vină Nicolae,
Apoi... nici nu o mai spun,
Poate că şi Moş Crăciun
Pe sub bradul din odaie.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (3 decembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploi

Ploi de toamnă lungi şi grele,
Ploi de toamnă, plâns de stele,
Ploi de frunze pe cărare...
Ploi în inimi şi pe vale...

Vânturi reci, pustie toamnă!
Ne-aduci ploaie de aramă
Şi gutui împarfumate...
Ne aduci tăcere, noapte...

Foc în sobă, plâns pe drumuri,
Aripi de vrăjite fumuri,
Umbre de dureri şi şoapte,
Noapte, noapte, noapte, noapte...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciori de toamnă

Ciori de toamnă-n cârduri trec,
Trec în valuri, pe-nserate,
Croncănind înfometate
Iar eu stau şi le petrec

Cu privirea, cum la plopii
Cei din margine de sat,
Ca ciorchini de struguri negri
Cum sunt cei din curtea popii,

Sub un cer cu Lună plină
Se aşează să-nnopteze
Sus, pe vârfuri, mai aproate
De protecţia divină.

Stol de umbre, noapte bună!
Câmpul te aşteaptă mâine
Să mănânci din bobi de pâine
Cu hârciogii împreună.

poezie de Mihail Mataringa
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crepuscul

Ai spus că vine toamna,
privirea ta departe
scruta spre orizonturi
ascunse încă-n noapte,
prin tremurul din frunze
mureau copacii toţi,
se contura apusul
însângerat la porţi.

Am spus că vine toamna,
cu ploile-i flămânde
va înghiţi albastrul
şi trupurile ude,
din noi o să rămână
privirea ta firească
să caute prin noapte
această umbră ştearsă.

poezie de Adina Velcea (8 octombrie 2018)
Adăugat de Adina V
Comentează! | Votează! | Copiază!