Iarna mea

Iarna mea mă-ntreană-n grabă:
-Eşti cam tristă, eşti bolnavă?
Hai cu mine pe colină...
E îngheţ şi Lună Plină!

Scânteiază pe zăpadă
Stele venite să vadă,
Iepuraş speriat de umbră,
Ce aleargă să se-ascundă.

Satul doarme jos în vale,
Câte-o vulpe dă târcoale
Ursul doarme în bârlog,
Lupul vrea să-şi facă blog.

Cântă un cocoş de munte,
N-are cine să-l asculte...
Linişte e şi la schit,
Maicile au adormit.

-Hai cu mine, spune iarna.
Ia cu tine-acum şi haina
Ca să-ţi fie un pic cald,
Eu cu gerul n-am contract.

Şi de-o fi în dimineaţă,
Vom vedea sub sloi de gheaţă
Apa râului pe pietre
Şi noaptea care se pierde.

Şi-n argint de Lună Plină,
Iarna-n noapte îmi alină
Nostalgia din privire...
-Hai, zâmbeşte... mă îmbie!

poezie de Doina Bonescu din Petale şi gheizere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea fără lună plină

Nu mai sunt cel pe care l-ai împătimit,
a rămas în inimă să-ţi topească dragostea,

focul are pâlpâiri mai rare
nu-l mai aţâţă paiele din căpiţele de fân.

Noaptea nu mai are lună plină, nebună
în care se varsă euforiile ascunse
cu tumultul apelor învolburate de furtună,

păstrează pe umeri capul
şi aduce linişte în câmpul descoperit,
o sădeşte să răsară-n primăvară.

Nicio umbră nu mă opreşte
să trec prin pădurile de argint
cu vulturi pe cerul deasupra lor,

de gândurile se vor înclina la stele
fără să fie chemate de îngeri,
eu voi fi acolo altul.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lună nouă, lună nouă

Lună nouă, lună nouă,
Dă-mi motive şi când plouă
Să te scutur de podoabe,
Să fac mieilor cocioabe
Din sprâncenele de ceară,
Arcuite-n plină seară.

Către mine tinzi podeţe
Moleşite de blândeţe...

Lună plină, lună plină,
Să-mi sacrifici o virgină,
Care plânge-n umbra ei.
Du-o-n casele cu miei
Să se-aprindă lumânare,
Să mocnească-n desfrânare,
De la ultimul pătrar
Până piere pe altar.

Lună nouă, lună plină,
Nopţile n-au nicio vină!
Se aruncă peste mine
Cu tot cerul în buline...

Smulge-mă pană cu pană
Şi întinde-mi o capcană,
Care să mă-mbrace viu
Cu un sânge auriu,
După care poţi să mori
Şi să mă iveşti din zori.

Lună plină, lună nouă,
Să mă plângă toţi în rouă!
De la ultimul pătrar,
Să mă-ntindă pe altar
Noaptea care ţi-e stăpână,
Noaptea care mi-e bătrână.

Luna tace,
Luna vrea
Să mă tulbure ca ea.

Luna curge,
Luna-i sus
Şi eu tocmai la Apus.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înfrigurată

iarna mea de altădată,
lucitori conduri de argint
şi steluţe în ghirlandă
spune-mi unde ai fugit?

lunecam cu săniuţa
pod de gheaţă pe Ampoi,
lumina în noapte luna
eu citeam la lampă foi.

iarna mea scumpă podoabă
cu brăduţ în sărbători
ai plecat uitând în grabă
"Car frumos cu patru boi "

şi acum înfrigurată
te găsesc prin amintiri
cu o mână îngheţată
îţi fac semn ca să revii...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine vrea...

Cine vrea să vadă, vede,
Cine vrea să creadă, crede.
Cine vrea să simtă, simte,
Cine vrea să mintă, minte.
Cine vrea să audă, aude,
Cine vrea să răspundă, răspunde.
Cine vrea să asculte, ascultă,
Cine vrea să cuvânte, cuvântă.
Cine vrea să meargă, merge,
Cine vrea să culeagă, culege.
Cine vrea să zâmbească zâmbeşte,
Cine vrea să iubească, iubeşte.
Cine vrea să tacă, tace,
Cine vrea să facă, face.
Cine vrea să lupte, luptă,
Cine vrea să cânte, cântă.
Cine vrea să fie fericit...
doar vrea.
Că de muncit...
e viaţă grea.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna...

Soarele şi-ascute dinţii, sub tălpi scârţâie zăpada,
Gerul iernii flori pictează şi împodobeşte geamuri,
Cu steluţe de cleştar se inundă iar livada,
Pomii-n somn îşi ţes inele tremurând uşor din ramuri...

Ţurţurii par gene lungi care-atârnă pe la streşini,
Franjuri de cristal din care iarna plânge când e soare,
Candelabre transparente ca esenţa de răşini
Sau cercei modelul punk la urechi de domnişoare...

Fumul pe acoperişuri se învăluie, se zbate,
Semn că viaţa dăinuieşte şi în case arde focul
Iar prin curte, zgribulite, câteva înaripate
Boabele de prin zăpadă le tot caută cu ciocul...

S-a pornit viscol din nou, pe la dosuri cresc troiene,
Cerul pare acoperit cu o pânză întunecată
Şi din nourii de plumb iarna cu zăpadă cerne,
Iar prin infinitul alb vântul colţii şi-i arată!...

Satul se cufundă-n noapte şi se sting lumini la geamuri
Iar pe uliţă nici urmă, nici copii cu sănii nu-s,
Vântul şuieră năprasnic şi cu biciul dă în ramuri,
Nimeni nu îl mai aude. Satul doarme,... doarme dus!...

poezie de Ioana Gărgălie din Eu sunt copacul vieţii mele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Micuţa japoneză

tocmai a răsărit cea mai frumoasă lună plină
(nu mă voi duce să o văd)
lângă mine
într-un fotoliu mic
acoperită cu o eşarfă albastră
doarme prietena mea
din vârful buzelor vişinii
până-n tălpile menite să încapă
în cei mai mici pantofi albi
doarme toată

poezie de Paul Alex
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansând în noapte...

Nu pot să dorm, am pe balcon un greier,
ce cântă, toată noaptea, la vioară,
cu cântul lui eu viaţa o cutreier
şi gândurile-mi zburdă pe afară...

Strâng gândurile, vreau să le ţin bine,
dar unul scapă şi-n trecut se duce,
nu vrea să stea alăturea de mine
şi nicidecum nu vrea ca să se culce...

Ies pe balcon în noaptea asta clară,
o Lună plină sus pe cer tronează
şi-n briza răcoroasă de sfârşit de vară,
fără să vreau, picioarele dansează...

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E lună plină şi am gânduri şirete?!

E lună plină,
sufletul m-a-nchis pe afară
şi-n mine nici o lumină
aripile care-mi cresc
nu mai duc la odihnă
zborul nu mi se mai pare firesc...

Şi pe acelaşi cer de metil
o eclipsa din nelinişti îmi ţes
când ştii că nu te mai poţi reîncarna
visele trebuie duse la azil
există un azil de vise,
nu mai întreba!

Aşa fac cu mine mereu... şi nu ştiu de ce...
e lună plină şi am gânduri şirete?!
te plângi că nu mai ştii să te asculţi,
dincolo de trecut si dincolo de orice
asa e, trăim cu faţa la perete,
viaţa are un dirijor din umbră
şi genuni fără punţi...

poezie de Daniela Pârvu Dorin (15 noiembrie 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aud chemare vie

Un orologiu straniu în miez de noapte sună,
Aud chemarea-i vie şi-ndată mă trezesc,
Ridic privirea-n valuri spre minunata lună
Ca ea să se-oglindească, să ştie c-o iubesc.

Printre noian de stele o rază se coboară
Şi ocoleşte norul ce duce ploaia-n cârcă,
Îmi dă fuior de-argint să fac din el o scară,
Căci din înalt aud; -Hai, fă-ţi curaj şi urcă!

Îmi curăţ întinarea şi haina pământeană,
Suflarea-mi primenesc cu un poem divin,
Dar din genuni răzbate o pasărea vicleană
Ce vrea să îmi arate un cuib uscat, străin.

Mă sui cu greutate ferindu-mă de şoaptă
Şi-n liniştea stelară, zăresc frumoasa lună,
Stă pe un braţ de astru şi surâzând aşteaptă
Lumina să-mi aşeze pe creştet în cunună.

O rog cu preţuire să-mi încrusteze un semn
Pe gândul care aleargă copil curat, hoinar,
Ca el s-ajungă-n taină la suflet c-un îndemn
Şi-n zbor astral să plece, pân'la ceresc hotar.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lună plină

Lună plină, curioasă
Tragi cu ochiul la fereastră,
Îmi furi noaptea de odihnă
Şi mă faci să număr ceasuri.

Lună plină, tu, mireasă
A poeţilor aleasă,
Mi-ai făcut iar noaptea albă,
Ţintuită la fereastră.

............................

poezie de Valeria Mahok din Flori de câmp
Adăugat de Apostol Talida
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

Iar e iarnă, frig şi ger,
Veşmânt alb e peste tot;
Înnorat e-albastrul cer,
Prin zăpadă mergi-înot.

Mici cristale de zăpadă
Cad într-una, fac grămadă,
Straie albe să aştearnă
Lunga şi geroasa iarnă.

Săniuţele zglobii
Duc la vale pe copii;
Omuleţii de zăpadă
Se înghesuie să-i vadă.

Moş Crăciun aduce-n dar
Brad frumos împodobit;
Sărbătoare este iar,
Chiar şi anul s-a-nnoit.

Iarna vine, iarna trece
Chiar dacă afară-i rece,
De eşti împăcat cu tine
În suflet ţi-e cald şi bine.

poezie pentru copii de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râde iarna

ger la munte, ger la mare
şi cu el albă ninsoare
şi pe stradă si pe casă
iarna asta nu ne lasă
a glumit destul cu noi
în papuci cu umeri goi

şi acum s-a repezit
cu vânt aprig şi-a-nflorit
flori de gheaţă în fereastră
ţurţuri albi în colţ de casă
cer cu nori albastru-gri
iarna mea de unde vii?

mi-era bine fără tine
acum pun cojoc pe mine
arde focul într-o sobă
maronie teracotă
stă zăpada în pervaz
iarna-mi face în necaz

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişte

Când briza mării vine,
Când seara lin coboară,
E linişte şi-i bine.
Nici pescăruşii nu zboară.

Doarme Dunărea bătrână,
Doarme marea-ntunecată,
Toate dorm sub clar de lună
Şi sub bolta înstelată.

O linşte adâncă
A cuprins întreg pământul.
Vântul nu loveşte-n stâncă...
S-a astâmpărat şi vântul.

Doar astrul nopţii luminează
Cuprinsul nemărginit.
De-o veşnicie veghează
Peste tot ce-a adormit.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înserează

Se întorc pescarii cu stelele apelor
împart bucate săracilor, înşiră mătănii orbilor,
împăraţii ies în parcuri la ora asta care seamănă cu vechimea
gravurilor

şi servitorii fac baie căinilor de vânătoare
lumina-şi îmbracă mănuşi
deschide-te fereastră-prin urmare
şi ieşi noapte din odaie ca din piersică sâmburul,
ca preotul din biserică,
dumnezeu: scarmănă lâna îndrăgostiţilor supuşi,
vopseşte păsări cu cerneală, înnoieşte paza de pe lună.
-hai să prindem cărăbuşi
să-i punem în cutie
-hai la pârâu
să facem oale de lut
-hai la fântână să te sărut
-hai în parcul comunal
pânâ o cânta cocoşul
să se scandalizeze oraşul
-sau în podul grajdului să ne culcăm
că te înţeapă fânul şi auzi rumegatul vacilor
pe urmă li e dor de viţei
să plecăm, să plecăm.

poezie clasică de Tristan Tzara (1913)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecinul

Si mi-am pus pălărioară
Roşie ca o petală
Intr-o zi de primăvară!

Si mi-am pus pantofi cu toc
Ani si zile să intorc
Când aveam soare de foc!

Si mi-am pus cercei, cireşe
De nimic să nu imi pese,
Să iubesc clipa ce este!

Si mă duc pe o cărare
Numai zâmbet, numai floare,
De ciudă vecina moare.

Dar vecinul imi zâmbeşte...
-Hai cu mine sus pe creste
Si imi spune o poveste!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invitaţie

invitaţie la masă
mă surprinde chiar pe loc
-vrei să merg la tine-acasă?
n-ai cu cine da noroc?

-da... si nu este aşa
o uşoară incercare
ca să vezi camera mea
câte candelabre are

-a... perfect... nu e nevoie
n-am nevoie de lumina
in balconul casei tale
pare a fi lună plină

-nu se poate.... toti vecinii
s-ar uita pe sub perdele
mâine toţi pot a barfi
câte-n lună şi in stele

-a... nu vrei să fiu văzută?
atunci nu mă invita
n-am nevoie nici de masă
caută... pe-altcineva.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

linişte pe lac
noapte cu lună plină -
introspecţie

haiku de Doina Maria Tudor (8 ianuarie 2017)
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă rog de lună

Mă rog de lună... să nu spună
Iubirea mea la cineva,
Luceferii ţi-i prind cunună
Şi-ţi cern argint în păr de stea.

Mă rog de lună... să rămână
Lumină pentru-al meu sărut,
Iubirea iarăşi culc pe mână
Şi o topesc în aşternut.

Mă rog de lună... să-nţeleagă
Că dragostea nu e păcat,
Chiar de pândeşte noaptea-ntreagă,
Nu pot pe ea fi supărat.

Mă rog de lună... să-mi aprindă
Cărarea buzelor spre tine
Şi braţele să te cuprindă,
Lipindu-te, uşor, de mine.

Mă rog de lună... şi de stele,
S-adune diamant din şoapte,
Să-ţi cânt iubirea mea cu ele,
Amor nebun, pierdut în noapte.

Mă rog de lună... să nu spună
Iubirea mea într-un tîrziu,
Ea peste noapte e stăpână,
Dar dacă ma-nteles... nu ştiu.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăvorul

întroienit e drumul, aş vrea să vin la tine
dar iarna e geroasă şi nu ţine cu mine

ascult la vântul care îmi bate în fereastră
şi plânge liliacul ştiind povestea noastră

sub pături de zăpadă stă ghiocel ascuns
iar crivăţul sălbatic zăvor la poartă-a pus.

întroienit e drumul aş vrea să vin la tine
e noapte neagră-afară şi-adorm printre suspine

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimă de gheaţă

Îngheţ, îngheţ, nu am pic de viaţă
În mine sunt ţurţuri, zăpadă şi gheaţă
Aş vrea doar un sfat, ca să-mi fie bine
Să topesc zăpada şi gheaţa din mine;
Pot să-nghit şi flăcări, însă chiar şi-aşa
Ştiu că doar iubirea mă va ajuta;
Totuşi vreau să simt zăpadă şi-ngheţ
Dacă cu iubirea o să mă dezgheţ.

poezie de Robert Herrick, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!