Zăluda
Se gudură iarna sub pomii golași
Gonită cu pietre din urmă,
Își soarbe urgia din țurțuri rămași,
Se-ascunde prin frunze și scurmă.
Împrăștie pulberi de brumă în zori,
Acoperă geana de soare,
Stârnește pe câmpuri lungi cârduri de ciori
Flămânde și gâlcevitoare.
Aleargă zăludă, mușcând din păduri,
Cu lupii urlându-i pe urme,
Își sfâșie haina în rugii de muri
Și nu poate ura să-și curme.
O biruie focul din vetre fierbinți
Și sucul din merele coapte,
Bătrânii spunând povestiri sub velinți
Copiilor, noapte de noapte.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mioara Anastasiu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.