Rondelul tristeții
Smolita mea noapte vântoasă,
Carne din carnea mea înfrântă,
Când lupii timpului cuvântă
Și sfâșie toamna ploioasă.
Cuvinte grele se împlântă
În inimă, și mi-o apasă,
Smolita mea noapte vântoasă,
Carne din carnea mea înfrântă.
Un strop de apă tămâioasă
Din gura ta, care cuvântă,
S-a stins în vină și angoasă,
Acum, tăcerea ne-nveșmântă.
Smolita mea noapte vântoasă.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mioara Anastasiu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.