Florii

Mai întâi fă bine şi crede-te o tulpină!
Apoi
du-te la capătul ei şi înfloreşte
în sus cer
cu zori muşcând din buze înflorite
în jos pământ
cu pietre muşcând din buze înflorite
în tine om
muşcând din buze...
cu pietre de zori.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nori lăutăreşti

Pe un sâmbure de sân
buze late, buze moi
buze cu miros de fân
ba pe unu
ba pe doi
ba pe oale
trupuri goi.
Se aud surcelele
cum se flacără în fân
se aud cum sforăie
între sâni
deochi
cu stăpână la
stăpân
şi cu sfântă la păgân...
Se vinos din vin cu vişin
se aude
cum se ruşin
doi fiori
sub dud
bujori
lăutarii printre flori
de te viaţă să nu mori
de te moarte să nu zbori...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Port pe buze

Port pe buze dor de floare
Şi pe braţe împliniri,
Liniştea-i o desfătare
De luceferi şi zefiri.

Port pe buze doruri arse,
Soare picurând amar,
În lumina ce se sparse,
Într-o lacrimă de jar.

Port pe buze dor de tine
Şi în inimă destin,
Trecătoarele suspine,
Puse-ntr-un pahar de vin.

Port pe buze sărutarea
Ultimei îmbrăţişări,
Tumultoasă ca şi marea,
Plină toată... de chemări.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zori

o colibă de o palmă
pe o stâncă cioplită în munte
clipire
un chip, un trup, o privire
doi sâni, fragezi şi goi
mă aşez în culcuşul de paie
lângă noi, amândoi
am scuturat noaptea de pe umeri
deschizând ochii apoi
priveam sânii tăi albi
nu am văzut clipa
privirea luneca uşor-uşor peste buze flămânde
sărutam ceasul zilei
tu păşeai printre noi
te iubesc, am strigat într-o noapte
te-ai înfăşurat cu părul tău
în soarele alb al unei zile de mai
încolţise sămânţa în pântec
în zori, ne-am aplecat peste un copil
i-am dat un nume, apoi
se ridica de buze cuvântul în vazduh
acolo, unde cerul şi-a deschis privirea
să cadă peste noi ploaia fecundă
iubita mea, lumina din zori

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pietre vorbind

Sparg seminţe de pietre
pentru că nu am pietre.
Arunc coji de seminţe de pietre pe pietre
pentru că nu am pietre.
Şi totuşi o piatrâ azvârlită
a venit într-o azvârlire la mine
şi mi-a zis
.. Sparg oameni de oameni
pentru că nu am oameni!
Nu vrei să fii omul meu?"
.. şi am vrut
să mă plâng
şi nu mă lăsau pietrele!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăluda

Se gudură iarna sub pomii golaşi
Gonită cu pietre din urmă,
Îşi soarbe urgia din ţurţuri rămaşi,
Se-ascunde prin frunze şi scurmă.

Împrăştie pulberi de brumă în zori,
Acoperă geana de soare,
Stârneşte pe câmpuri lungi cârduri de ciori
Flămânde şi gâlcevitoare.

Aleargă zăludă, muşcând din păduri,
Cu lupii urlându-i pe urme,
Îşi sfâşie haina în rugii de muri
Şi nu poate ura să-şi curme.

O biruie focul din vetre fierbinţi
Şi sucul din merele coapte,
Bătrânii spunând povestiri sub velinţi
Copiilor, noapte de noapte.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt un uroborus

Nu sunt un uroborus, închipuind un cerc,
Atunci când se hrăneşte, din coada lui muşcând,
Dar îmi hrănesc iubirea de-a pururi, când încerc
Să fiu doar în Cuvântul dintâi ca om de rând,

Nu sunt fantastic şarpe care închide-un Cer
Încolăcit pe ceasul rotund ce naşte zori,
Dar sunt îndrăgostitul de marele mister
Al cercului ce creşte-n petalele de flori.

Nu sunt un uroborus, nepăsător şi orb
Suficient doar mie, când lumea Rai e-acum
Dar într-o-ncolăcire eu timpu-aş vrea să-mi sorb
Să nu se mai sfârşească la un sfârşit de drum,

Nu sunt un uroborus, deşi aş vrea să fiu
Ca-n dragostea eternă să nemuresc şi eu,
Muşcând din mine însumi, convins că-s şi eu Fiu
Al Tatălui prin care voi fi doar viu mereu!

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea devoratorilor de pietre

Îţi pui iubita pe masă
săruţi scaunul
şi ieşi în grabă pe uşă
ca şi cum ar scârţâi Luna.
Te arunci în prima tufă cu pietre
şi aştepţi geamantanele
să pice din cer...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinzi cu braţe şi buze

Suntem trupuri de oglinzi
Cu braţe şi buze
Reflectând ce plăsmuim
Şi ne dăruim
Şoapte şi clipe
Cu braţe şi buze
Între noi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căminul decupat

Ce bine că sunt colţuri
să te pun la colţ
când tavanul se prăbuşeşte
sub greutate noastră
iar eu devin alb ca varul
când îţi aud inima între buze.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ger uscat –
în zori ulucile gardului
înflorite

haiku de Constantin Păun din O cupă de rouă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ger uscat –
în zori ulucile gardului
înflorite

haiku de Constantin Păun din Liniştea ierbii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haita de pietre

Haita de pietre a încolţit-o
într-un inel prins în horă...
Iubito să ştii
devii din secundă o oră
pe care-am trăit-o
cuprinsă-n cuprins
mâncându-ne de vii.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirosea a voce nevorbită
cu privirea ghemuită
îmi citea pe buze mâini şi pe tâmplă o întâmplare
asurzitoare...

catren de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni din pietre

Fiindcă era ultima lui zi din existenţă
pe acea planetă
şi-a lungit mâinile
s-a aşezat lângă un perete
şi a început să arunce cu pietre
spre sine..
Din pietre oamenii se auzeau
cum aruncau cu oameni
în zidul pietrelor.
Fiind o zi neobişnuită
femeile împleteau degetele nou-veniţilor
iar bărbaţii se priveau în ochi
zile
şi zile
întregi!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gerul uscat –
În zori ulucile gardului
Înflorite.

haiku de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina

Când peste-acoperişuri luna se ridică-n noapte
Şi tac şi cele mai uşoare şoapte,
Adânc, adânc în suflet, tresare-nfiorată
O taină ce pe buze nu-ţi vine niciodată.

Şi-atât de-abia simţit îţi dă fiori,
Ca adierea blândă a-nserării
Când spală spuma de pe ţărmul mării...
Ce mângâierea vântului în zori
Când fură, lunecând peste peluze,
Polen din cupa unei flori...

Şi taina stă cu degetul pe buze.

poezie de Nadeja Ştirbey, traducere de George Topîrceanu
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cal alb

era ceva apărut din nimic
un cal alb
fluturând razant
între bine şi rău
muşcând din iarbă
până la întuneric

era un galop nedefinit
pe un pământ reavăn care
îşi înghiţea umbra de copită
în propria ţărână

apele îşi înecau pietrele
prin coame
unduind

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie de priviri înflorită în ochii tăi

dintr-o ploaie de priviri
nu ni se mai
numără
surprizele
înflorite în ochii tăi
pe
palmele timpului
înrourate
de paşii tăi înfloriţi
cu imaginile zâmbetului pe buze

tăcerea
nu ni se mai
ascunde
în tăcere
ci-o ia din loc
pe urmele tale

poezie de Ioan Daniel Bălan (1 martie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

buze

Buze: cuvânt extravertit!

definiţie aforistică de Costel Zăgan din Inventeme (15 iunie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou cu mâini

Urma să-ţi împletesc ochii cu adânc.
Venisem dintr-o călătorie în jurul pletelor tale.
Pieptănul între dinţi
se scobea cu farul de la capătul patului.
Cred că tabloul din care ai ieşit
a intrat în pământ să fotografieze
centrul Lunii.
Am schimbat aşternutul cu timbre
lipite
pe ziduri din palme.
Am schimbat numele străzilor
cu numele tău ca şi cum
ca şi cum
aş fugi printre ele
printre casele cu temeliile din buze
şi oase de păpădii.
Acum ia-mă de mână
şi scrie cu mine...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!