
Caniculă
orașul meu colorat în verde
și galben pai galben palid
pătat cu roșul soarelui în picături mici
apoi buletinul de știri vremea
toate trecute prin ochiul meu căprui
în ecranele de sticlă și leduri
breaking news
ne plimbam pe stradă amândoi
doar ce ne-am cunoscut
în față mergeai tu cu fusta cloș și înflorată
apoi eu abia de mă mai târam pe-o parte
și strada se înclina nefiresc
casele cu țiglă roșie se prăvăleau
ca un castel din cărți ținându-se de mână
cu pereții suflecați până la bârnă
grăbiți ne loveam de câte un pom uscat
dezbrăcați de coajă și pictați
apoi o mie de cuci rătăciți și uitați
în grădina bolnavă
și peste tot se făcea noapte și frunze
pe care eu cândva am scris
mii de poeme confuze
și tu știai că nu-mi este frică de vânt
nici de furtună nici de săgeată
te tot țineam de mână strâns
să nu mă uit
să nu te pierd vreodată
apoi ne desfacem brațele încet
și fâl fâl ne ridicam la cer
și ce frumoși eram
Doamne cât de frumoși
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre roșu
- poezii despre știri
- poezii despre vânt
- poezii despre verde
- poezii despre poezie
- poezii despre pictură
- poezii despre oraș
- poezii despre ochi
- poezii despre nuditate
Citate similare

Atelierul de pictură nu este într-o joi
cineva m-a exilat
în propria-mi existență
ca într-o bulă cu pereții de lut
și nu știu cum am reușit să-ți scriu
atât de multe poeme
și versurile să devină nepereche
ori de câte ori se făcea în noi joi
joi e ziua în care băieții din sat
plecam la vânătoare de fluturi
de-a lungul căii ferate
hălăduiam și în cer
dar mai rar
nu știu de ce
dar vecinului meu
i se părea că sunt
o întâmplare magică
și ori de câte ori mă vedea
făcea plecăciuni
aprindea lumânări
tămâia până și urma
pașilor mei nepășiți
ori se târa în genunchi
în spatele meu
preț de câteva zile
și nu obosea
nu am avut curajul
să-l cred pe vecin
îmi smulgeam din carne
pantalonii și haina
apoi alunecam în somn
de obicei dormeam
alteori muream
și-mi trecea timpul fără să știu
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vecini, poezii despre timp, poezii despre zile, poezii despre vânătoare, poezii despre vestimentație, poezii despre versuri sau poezii despre somn

Pe aicea sărăceneanul se simte acasă, pentru aceea mână numai în pași. De altminterea, nici nu i se urăște. Aproape la tot pasul întâlnește câte un cunoscut, cu care mai schimbă vorba "de unde și până unde?". Ăsta duce un car de var, celălalt un car de poame; mai apoi vine unul cu împletituri, altul cu un car de roate, doage, ori alt lemn lucrat. Iară pe marginea drumului, din când în când, dă de pietrarii care ciocănesc din zori de zi până la apusul soarelui. Astă cale nu e pustie! Unde cotește valea și drumul, acolo sunt vărăriile. Aici apoi e târg întreg. Unii încarcă var, alții descarcă piatră și lemne: pietrarii fac tocot; vărarii aruncă lemne în foc; stăpânii fac larmă unul pentru cinci.
citat celebru din nuvela Popa Tanda de Ioan Slavici
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre lemn
- citate despre văi
- citate de Ioan Slavici despre văi
- citate despre schimbare
- citate de Ioan Slavici despre schimbare
- citate despre dimineață
- citate despre acasă
- citate de Ioan Slavici despre acasă
- citate despre Soare
- citate de Ioan Slavici despre Soare

Doi câte doi
trec oameni pe stradă
mândri, sfidători
doi câte doi
uneori și amândoi
pășesc încet
foarte discret
spre vremea de apoi
sunt oameni mari, de soi
buni să îi pui la gunoi
pe amândoi
mereu mă întreb
desigur fără rost
ce rost am eu aici
în bâlciul asta
mare-mare...
ce pot să fac..
privesc la ei, mă închin, mă întreb
Doamne, ce ai cu noi
ne dai, ne dai doar ticăloși de soi
mereu doi câte doi
îmi aduc aminte
de o vorbă din bătrâni
despre cei doi..
proștii merg mereu
la braț
doi câte doi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre prostie, poezii despre mândrie sau poezii despre bătrânețe

Capcana din cer sau tributul plătit întunericului din noi
ai venit într-o noapte pe furiș
și mi-ai frânt zborul de fluture
apoi m-ai închis
într-o cușcă de lemn
ți-ai adus un fotoliu
și în fiecare dimineață
îi schimbai locul
încercând să vezi lucrurile
și din alte perspective
până într-o noapte
când a venit un înger
și m-a scos din cușcă
în loc să fug
te-am furat din somn
și te-am ascuns în păsări
cu aripi mari
ca niște fâșii de lumină
să nu poată s-ajungă
niciun străin la tine
dormim fiecare în somnul celuilalt
și încercăm să visăm către cer
tu femeie ascunsă în pasări
eu doar prizonierul tău
amândoi rătăciți în casa din nori
fără uși și ferestre
și cu pereții goi
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre îngeri, poezii despre zbor, poezii despre visare, poezii despre păsări, poezii despre plată, poezii despre nori sau poezii despre noapte

Amestecate
cum urcam strada întins către tine
cu o bucată de cer într-o mână
în cealaltă țineam strâns
ca pe o ghioagă griful chitarei
eram hotărât să-ți cânt ceva despre mine
de obicei îmi plăcea să zdrăngăn în singurătate
balade rock din deceniul șapte
sau să urlu beat cât mă ținea gura
blowin' in the wind, paranoid sau aleluia
cum munceam toată ziua la nemișcarea mea
ori la sudoarea ce îmi aluneca fragilă
de-a lungul spinării
și cum oboseam doar privind
cum îmi crește încet încet laba piciorului stâng
acum pe sub mine se întâmplă marșul schilozilor către turn
și nu-mi face bine mă ascund în spatele ploii și plâng
și unde o jumătate de umbră mi-a rămas în urmă
iar cealaltă jumătate s-a ridicat la cer
fără să știu
cea mai frumoasă femeie din lume
e de la mine din sat
are părul lung fustă verde și sandale
și zi de zi paște vacile oamenilor pe islaz
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre vaci, poezii despre singurătate, poezii despre rock, poezii despre păr, poezii despre plâns, poezii despre ploaie sau poezii despre picioare
Ținându-se de mână
Totul e într-o poveste
în mirosul florilor de tei
am să vă dau de veste
cum a fost și cum va fi.
Într-o lume în declin
toți suntem grăbiți,
că avem și-n suspin
și pașii ni se pierd rătăciți.
Două suflete-mpreună,
știi, acele începuturi
ei ținându-se de mână
și-n stomac le treceau fluturi,
iar în ziua care vine
vreau să înfloresc
de atâta iubire
vreau să mă topesc.
Nu știu până unde
esența de culoare
cerul va apune
ascuns în scrisoare.
poezie de Eugenia Calancea (20 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre început, poezii despre scrisori, poezii despre iubire, poezii despre fluturi sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nostalgie
Prin parcul cu castani și tei
Unde coroane se-mpreună,
Cu pași înceți, doi bătrânei
Mai merg ținându-se de mână.
Prin părul argintiu se strâng
Petale mirosind a floare
Din teii care parcă plâng
Din când în când cu chihlimbare.
Un vânt adie și foșnește
Frunzișul proaspăt înverzit,
Bătrânul însă obosește
Și pe o bancă s-a oprit.
Apoi, privind în ochii ei,
Șopti încet, parc-a oftat:
"Culoarea florilor de tei
Doar ochii tăi i-a inspirat
Dar str[lucirea din privire
Privirea care-ți scânteiază
De dragoste și de iubire
N-o pot fura, de-asta oftează!
De-asta oftează și se frâng
Într-o frumoasă elegie,
Ca ochii tăi ce râd sau plâng
Când îmi scriu mie-o poezie"
Cu mâna caldă, tremurândă,
Precum făcea odinioară,
Îl mângâie pe frunte, blândă,
Parc-ar fi fost întâia oară.
Apoi se așeză și ea
Și începu încet a plânge,
Iar lacrima îi mirosea
A teiul care încă-i ninge...
24.04.2018
poezie de Florentina Mitrică (24 aprilie 2018)
Adăugat de Florentina Mitrică

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tei
Câinele galben
Cu inima în mână, am mers prin oraș,
pășind pe prima zăpadă din anul ăsta.
Și inima mea, stropită cu vin și oțet,
continua să putrezească în ritmul celor 37 de ani,
în timp ce coțofenele se adunau pe umărul toboșarului.
Oasele singure nu mă puteau salva.
Nici numele tău, Argentina, pământ al făgăduinței.
Numai un câine mare și galben s-a îndurat de mine,
a venit spășit și mi-a mâncat inima, fără grabă.
Apoi a plecat, s-a îndepărtat spre orizont ca o imensă floarea-soarelui.
poezie de Doina Ioanid
Adăugat de MG

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre câini, poezii despre zăpadă, poezii despre ritm, poezii despre oțet, poezii despre inimă, poezii despre galben sau poezii despre Argentina

O să înot pe burtă o zi, două, un an, până obosesc bine, apoi pe spate, apoi într-o dungă. Apoi într-un deget, apoi într-un fir de păr, apoi într-un fir de suflet, apoi într-o răsuflare, apoi într-un geamăt. Ies eu la mal.
citat celebru din Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre înot, citate despre suflet, citate de Marin Sorescu despre suflet, citate despre degete sau citate de Marin Sorescu despre degete

Un tren, o gară, o viață
te-am așteptat în gară iubito
o viață întreagă
plecau trenuri grăbite spre vremea de apoi
apoi nu a rămas nimeni în gară, decât noi
treceau trecători, prin noi, pe lângă noi
azi noi nu eram doi
mereu mă întreb, unde eram noi
eram străini, într-o gară de doi
era frig și era ger, între noi, amândoi
trec trenuri, prin gară, prin noi
eu am așteptat într-o parte
tu nu ai venit astăzi la noi
un tren, o gară, o viață
și o iubire uitată între noi
te-am așteptat iubito, într-o gară
în suflet, o chitară ruptă de gânduri
în mână, un trifoi cu trei foi
trenul s-a dus
nu a oprit între stații
a plecat fără noi
trec timpuri în gara uitată de lume
cafeaua arde pe masă
nu e nimeni acasă
tăcerea, uitarea, zace în noi
iubirea plânge pe-o bancă, iubito
în gara aceea, la margine de noi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre uitare, poezii despre gări, poezii despre viață, poezii despre tăcere, poezii despre suflet sau poezii despre prezent

Rutină
să te lovești bezmetic ca fluturii de lună
fără niciun scop prinși în efectul de pendulă
ca insectele din capcana luminii de bec
viața noastră avea un singur anotimp
și o singură noapte și nimeni nu știa de ce
apoi ne-am plictisit să mai întrebăm
așa că ne turnam vin în borcane de sticlă
și povesteam
ce am fi vrut să ni se fi întâmplat
mai toți am fost prinți apoi milițieni șoferi
oameni fără noroc jinduind noroc
doar fiul tatălui meu nu am fost
tatăl meu a avut o fântână
era cea mai adâncă și limpede din sat
până într-o zi când a venit un străin
i-a dat doi lei
și a plecat cu fântâna în spate până sus la deal
tatei i s-a părut că străinul e de pe altă planetă
mai știa și că pe Marte nu e apă neam
i-a cerut doi lei ca nu cumva să se înece în ea
în cealaltă viață, viața de după moarte
era așa o vorbă la noi în sat
câinii și fântânile nu se dădeau
și nici nu se primeau de pomană
mai era și păcat
eu mi-am început viața legănat într-o boxă
cu muzică rock dată tare și cu jazz
cum tot timpul era noapte nu aveam umbră
și ca să nu mă ia vântul țineam în buzunar
un cocoloș de hârtie un fluier și un zar
ca să nu mă piardă tata mi-a cusut
pe umărul drept un fel de etichetă
pe care scria habar nu am
cum îl cheamă dar e fiul meu
știe să asculte muzică rock dată la maxim
și jazz mult jazz cântat la trompetă contrabas și pian
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre muzică, poezii despre automobiliști sau poezii despre trompetă

Unei trecătoare
Asurzitoare, strada în jurul meu mugea.
Înaltă și subțire, durere maiestuoasă
În voalurile-i negre de doliu fastuoasă
Și mândră, o femeie trecu prin fața mea.
Cu sprinten mers și zvelte picioare statuare.
Eu mă-mbătam privind-o și beam, ca pe-un venin,
Din ochiul ei, cer vânăt de uragane plin
Plăcerea ce ucide și vraja care doare.
Un fulger... apoi noaptea! Făptură fără drum,
Tu care cu-o privire m-ai renăscut deodată,
Abia în veșnicie te voi vedea de-acum?
În alte părți, departe! Târziu! Sau niciodată!
Căci nu-mi cunoști cărarea, nu știu spre ce mergeai,
O, tu zadarnic dragă, o tu care știai!
sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre uragane, poezii despre sculptură, poezii despre plăcere sau poezii despre negru

Cum scotoceai în noapte după mine
nu-i așa că de fiecare dată când se face noapte
în camera ta
îți vine să scotocești în tine
după vreo amintire cu noi
dezbrăcați de piele până la os
și nu reușești să-ți licăre în suflet
nimic frumos nicio urmă de lumină
și cum ți se răzvrătește ochiul căprui a vină
sau cum mă nășteai din nou
de câte ori plecam hai-hui în lume?
se pare că am adunat
tot întunericul lumii în mine
și acum îmi este teribil și frig
tâmplele îmi explodează ca o grenadă
ca o sticlă de lampă atinsă de brumă
sau se sfărâmă ca lovite de tunet
mă scurg pe sub uși până la tine
și mă lățesc și mă fac preș
sub tălpile tale lascive
ca un făcut
dimineața respirația mi se odihnește
pe pântecul tău și de fiecare dată mă înalț
strălucesc zi lumină
altădată mă pierd
și mă subțiez între coapsele tale
ca într-o menghină divină
îmi cresc aripi pe la subsuori și zbor
dincolo de lumesc dincolo de cer
de heruvimi de zâne
tu pășești sfioasă în mine, în sânge
ca în biserici
ca într-un sfârșit să alergi să te rușinezi și iar să alergi
apoi îți reazemi ușurată tâmpla de umărul meu
îți aprinzi o țigară și oftezi
gângurești ca un copil
mie mi se umple sufletul cu fum de țigară
nu zic nimic dimpotrivă
te strâng în brațe și mai tare
și-mi este nemaipomenit de bine
vecinii mă vedeau cum adunam cioburi toată ziua
de ciudă mă reclamau la Dumnezeu să-mi ia bucuria
de a respira aerul ce-ți înconjoară privirea
și privilegiul de a mă muta cu bagaje cu tot în trupul tău
să devenim amândoi unul singur
sau să ne ghicim unul altuia gândul
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre trup și suflet, poezii despre vinovăție, poezii despre sânge sau poezii despre sfârșit
Visul sangelui
treceam cândva, moleculă cu moleculă
prin aripile tale amputate de timp
chiar înainte de a-ți auzi foșnind
ultima zbatere
îmi spuneam că am ajuns în rai
și voiam să plec în căutarea Sa
dar se făcea că plângeam...
curgeam din capilare
drept în inima pământului
eram atât de roșu...
răni învinețite abia scăpau
câte un bob rubiniu
pe care mi-l priveam
bucăți chipul amurgului
pâinea sărată a trupului meu
apoi urcam verde
răscolitor de verde
într-un copac de fapt
urcam incolor însă
oglinda ramurilor mă întrupa
cu veșminte de frunze
până când mîna ta de copil
s-a ridicat să mă reculeagă
roșu, zemos, somnoros
sădindu-mă dintr-o mușcătură
înapoi în inimă...
poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pâine, poezii despre frunze sau poezii despre crengi

* * *
tu
o săgeată pornită
din lumi doar de tine știute
eu
altă săgeată plecată
din ochiul verde căprui
spre zidul care
iată
reverberează
în fereastra cetății care știe
că azi
săgeata are gust de trădare
zeii sunt obosiți de prea multe amurguri
și se ascund
în spatele oglinzilor ovale
la mine ajunge un dinte
din vârful de stea
tu ești cel care mânuiești arcul
ții degetul strâns pe săgeată
de ce ne condamni pe-amândoi
la o singură viață
eu verde căprui
tu înveșmântat în zăpadă
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trădare, poezii despre dinți sau poezii despre degete

Străinul
într-o noapte
un străin ne-a bătut la poartă
eram copil
era toamnă abia împlinisem patru ani
ai mei i-au dat să mănânce ceva
pâine cu brânză și ceapă
apoi l-au culcat cu mine în pat
în camera mea
o cameră mică cu tavanul jos
fără lampă
doar o candelă aprinsă mereu
privită de afară ți se părea că
fereastra era în flăcări
umbre alungite bântuiau dudul
din fața casei lângă fântână
câinele a început să urle
sfâșietor la lună
și toată noaptea nu am putut să dorm
i-am privit somnul
cum zgâlțâia patul și casa
și întunericul nopții
mă înfricoșa
când s-a făcut dimineață
străinul i-a luat lui tata căruța
și caii și pe mine sub braț
de atunci nu mai știu nimic
despre ai mei
nici despre mine
ochii mi-au ars în plâns
până am orbit
anii s-au scurs precum clipele
până m-am stins
abia atunci a venit un înger
m-a luat de mână și m-a dus
înapoi acasă la părinții mei
era liniște și fain
ca și cum aș fi ajuns în rai
mult mai târziu am aflat
că mi-a fost dat străinul
și că rostul lui a fost
să scrie pe sufletul meu nimicuri
cu litere reci cum a scris și Nichita
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă

Triumful neputinței asupra garofițelor de câmp
desprinderea aripi din umăr cu mișcări de grație pline de ciudă
balet mecanic cu statuete din lut și rotițe aurii din ceasul de humă
o umbră bolnăvicioasă de aer mă prinde din urmă
șleampăt mecanicul lumii pășește în lună
e abia miezul nopții lupi alburii încep să mă urle
nu-ți fie frică copile zeii sunt cu tine
uluit ca un mânz rătăcit în iarbă băiatul abia născut
își molfăie sfârcul de țâță printre sughițuri fericit
cu gura plină rotundă
cât e ziua de lungă mă privesc pe fereastră
cum se umple strada cu mine apoi lumea întreagă
și mi se face ciudă și urlu și sparg pahare lovindu-le de zid
nu-i așa, nimic nu este cum pare doar perdele de fum
și noi în închisoare moțăind sprijiniți de un vis
cerșetori de lumină pierduți în labirint
lacrimile ne cad în căușul palmei ca într-o fântână
de ce când am să mor gândul îmi va fi mai degrabă la un vers
nu la o femeie nici la nemurire nici la îngeri
iar frica de moarte se va scrie de sine într-un poem
păsări negre cu ciocuri de sticlă îmi vor fi cuvintele
și ele tot timpul or să zboare neobosite din suflet în suflet
aproape pe tăcute
sufletul o clepsidră unde timpul se scurge încet încet
de sus mă pândesc vrăbii vulturi în cirezi
ascunde-te copile ascunde-te în livezi
în răsuflarea cea din urmă în inima mea
urla răvășită îngenunchiată în prag
cu brațele frânte mama și-mi bântuie întruna liniștea mea
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre vulturi sau poezii despre vrăbii
O poveste și-atât
cândva toate erau ale mele
și viața era de-nțeles
nu anii contau ci iubirea
tot timpul aveam de ales
principii și taine, aiurea
puteam să greșesc orișicând
eram tânăr, cuprindeam cu privirea
pământul, cerul și orice gând
puteam să mut chiar un munte
doar suflam și l-am și sfărâmat
clădeam imediat câte o punte
peste hăuri de în cale mi-au stat
iar mintea-mi zbura printre stele
visând că eram infinit
nu știam că fac parte din ele
sunt praful ce cândva ne-a unit
nu-mi pasă că toate sunt duse
sau de tine de mine de voi
amintirile rămân suprapuse
peste viața de mai de apoi
cândva iubeam zi și noapte
nu existau îndoieli sau erori
dansam pe câmpuri minate
dar vedeam și credeam doar în flori
te-ai dus tinerețe adio îți spun
viața-i hâdă acum și neghioabă
dihănii ca troli și orci mă supun
crezând că au cu mine vreo treabă
cândva eram tânăr și chiar eram eu
voiam să le știu mai pe toate
imitam un zeu dar eram derbedeu
mai bine de atât nu se poate
poezie de Mihai Chira
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre greșeli, poezii despre stele, poezii despre prăpăstii sau poezii despre principii
Familia dinamovistă
Dinamo, îți port o imensă iubire
Nu vreau să devii doar o amintire...
Anii trec, eu vreau să cresc un campion
Pe care să-l duc de mână pe stadion
Să-i spun că avem o echipă de spartani,
Iar în România... cei mai frumoși fani!
Așteptăm să apară pe strada noastră vremea bună
Și până atunci rămânem uniți în furtună!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (22 noiembrie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sport, poezii despre frumusețe, poezii despre familie, poezii despre devenire, poezii despre creștere, poezii despre amintiri sau poezii despre România

Ultimul gând
am adunat în palme timpul
nu a stat
m-a privit o clipă
apoi a plecat
la pas, pas cu pas
pe drumul lui
la ceasul rămas, spre alt popas
am căutat o viață fericirea
nu m-a cunoscut
nu a știut că a trecut de multe ori pe lângă mine
am strâns în brațe femeia
sărutând trupul fierbinte și gol
o clipă m-a privit țipând în brațele iubirii
apoi a plecat, cu alt bărbat
pașii ei se strecurau
pe nisipul umed de lacrimi
azi pășesc pe alei
de tei, de ce vrei
în față doar vântul mai bate
bate și bate
pe drumuri uitate
printre frunze căzute, printre frunze uscate
de viață, de lume, de toate
pe aici, pe unde poate
pașii mei curg, se scurg
în cenușa ultimului gând rămas
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre nisip sau poezii despre gânduri