* * *
tu
o săgeată pornită
din lumi doar de tine știute
eu
altă săgeată plecată
din ochiul verde căprui
spre zidul care
iată
reverberează
în fereastra cetății care știe
că azi
săgeata are gust de trădare
zeii sunt obosiți de prea multe amurguri
și se ascund
în spatele oglinzilor ovale
la mine ajunge un dinte
din vârful de stea
tu ești cel care mânuiești arcul
ții degetul strâns pe săgeată
de ce ne condamni pe-amândoi
la o singură viață
eu verde căprui
tu înveșmântat în zăpadă
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.