* * *

tu
o săgeată pornită
din lumi doar de tine ştiute
eu
altă săgeată plecată
din ochiul verde căprui
spre zidul care
iată
reverberează
în fereastra cetăţii care ştie
că azi
săgeata are gust de trădare

zeii sunt obosiţi de prea multe amurguri
şi se ascund
în spatele oglinzilor ovale

la mine ajunge un dinte
din vârful de stea
tu eşti cel care mânuieşti arcul
ţii degetul strâns pe săgeată
de ce ne condamni pe-amândoi
la o singură viaţă
eu verde căprui
tu înveşmântat în zăpadă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

în viaţa asta
cât un zbor de săgeată
de la degetul prim
spre vânatul ce ştie
că viaţa lui stă
în ochiul celui ce trimite săgeata
mereu am zâmbit
niciodată n-am plâns

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săgeata

Rănitul s-ar fi rătăcit
În pădure,
Dacă nu s-ar fi ţinut după săgeată.

Săgeata
Îi ieşise mai mult de jumătate
Prin piept
Şi-i arăta calea.

Săgeata
Îl lovise din spate.
Îi străpunsese pieptul
Şi vârful ei însângerat
Îi arăta calea.
Un noroc - un mare noroc
Să ai o săgeată indicatoare
În pădure.

Rănitul ştia că de-acum nu se mai poate rătăci
Şi că nu mai e departe.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul ca o săgeată

Nimeni nu-mi poate lua visele!
E prima descoperire
a arcaşului din mine.
Şi totuşi,
o săgeată nu-mi iese la socoteală!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

am ascuns ochiul căprui
ce o luase înaintea-mi
de restul lumii
al lucrurilor nevăzute
cum fulgul de nea cădea
peste trandafirii în floare
într-un punct fix

timpuriu era totul
sau prea târziu
ploaia purifica
lacrima verde a ierbii
şi retina copacilor
străpunsă de lumina difuză

punctul devenit linie
ţiuia a singurătate

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturia este precum o săgeată trasă dintr-un arc; forţa ei depinde de puterea mâinii care o acţionează. Dar argumentul este precum o săgeată dintr-o arbaletă, care are aceeaşi forţă dacă este acţionată de un copil sau un om mare.

citat celebru din Charles Baudelaire
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu Săgeata Albastră

Mergând acuma prima dată,
Observ şi eu, destul de bine,
Că-i mult mai fain într-o Săgeată,
Decât să fie ea în tine!...

epigramă de Ioan Toderaşcu din revista "Epigrama" (2006)
Adăugat de Ioan Toderaşcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caniculă

oraşul meu colorat în verde
şi galben pai galben palid
pătat cu roşul soarelui în picături mici
apoi buletinul de ştiri vremea
toate trecute prin ochiul meu căprui
în ecranele de sticlă şi leduri
breaking news

ne plimbam pe stradă amândoi
doar ce ne-am cunoscut
în faţă mergeai tu cu fusta cloş şi înflorată
apoi eu abia de mă mai târam pe-o parte
şi strada se înclina nefiresc
casele cu ţiglă roşie se prăvăleau
ca un castel din cărţi ţinându-se de mână
cu pereţii suflecaţi până la bârnă
grăbiţi ne loveam de câte un pom uscat
dezbrăcaţi de coajă şi pictaţi
apoi o mie de cuci rătăciţi şi uitaţi
în grădina bolnavă
şi peste tot se făcea noapte şi frunze
pe care eu cândva am scris
mii de poeme confuze

şi tu ştiai că nu-mi este frică de vânt
nici de furtună nici de săgeată
te tot ţineam de mână strâns
să nu mă uit
să nu te pierd vreodată
apoi ne desfacem braţele încet
şi fâl fâl ne ridicam la cer
şi ce frumoşi eram
Doamne cât de frumoşi

poezie de Petre Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echilibru

Stau în echilibru perfect într-o carie
ca pe un vârf de săgeată înfiptă într-un alt vârf
de săgeată
cu mâinile întinse
cântând la aer pianine mişcări.
Balansul e perfect. Trec paşii mei pe deasupra
paşilor mei.
Stau în echilibrul perfect
şi caria înaintează în mine şi eu în ea
ca doi ochi izbiţi de o fulgerătoare lacrimă.
În curând voi ajunge la dezechilibru
şi caria va sta
va sta în mine într-un dezechilibru perfect

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secret caprui

Ai un zâmbet căprui
Şi un mers luminos
Corpul mult prea frumos
Chipul unei statui

În cuvinte căprui
Te descrie pios
Un verset mlădios
Dintr-o poză hai-hui

Pe trotuarul căprui
Te întinzi languros
Într-un gest abanos
Cu miros de gutui

Eşti o lume căprui
Dintr-un cântec ploios
Obicei ruşinos
Cu ecou amărui

Şi ce suflet căprui
Carapace de os
Ce cuvânt lunecos
Nu rosteşti nimănui?

poezie de Alexandra Ciochia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există o cetate care poate fi cucerită cu o singură săgeată: femeia.

aforism de N. Petrescu-Redi din Aforisme (1995)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culmea forţei

Să tragi o săgeată cu Arcul de Triumf!

culmi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă prelungeşti linia ce trece prin β, α şi γ din constelaţia Vulturul în sus, spre nord, la o mică depărtare dai peste una dintre cele mai mici constelaţii, Săgeata, care e alcătuită numai din stele mici, dar cari în adevăr formează o săgeată îndreptată spre stelele Vulpei Mici.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păpuşa pe care nu am avut-o

Am atât de multe vise...
şi o singură viaţă doar...
Luna alergă după mine,
pe strada pustie dar plină...
Acum, nici măcar nu plouă,
pentru că în jurul meu
înfloresc ghioceii...

Autoportretul şi-a pierdut
creionul care mă cunoaşte,
undeva într-o toamnă
de demult...
Încâlcesc adevaruri
pierdute pe un val de tristeţe...
E o zi bună
pentru a inventa lumi!

Păpuşa pe care nu am avut-o
Ţi-am dăruit-o ţie la prima ocazie.
Dar tu ai uitat că trebuie
să vorbeşti cu ea din când în când;
Stă uitată în mormanul tău de jucarii...
Şi tace...

Păpuşa pe care nu am avut-o,
pe tine te iubeşte mai mult...
îmi e dor de păpuşa care te iubeşte pe tine...

Când sunt singură,
mă mai atârn doar de vise...

Am atât de multe vise...
şi o singură viaţă doar...

poezie de Anna Panovici din Sfârşit de Autograf (5 iulie 2011)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săgeata

Ca o săgeată a străpuns liniştea nopţii,
Prelung la malul mării; pescăruşi
Ţipând şi valuri stranii
Durerea i-a spălat, ducând cu ele,
Însângerate umbre şi mărgele
De lacrimi care i-au răpit suflarea...
Şi s-a pătat cu sângele lui, zarea...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săgeată şi cânt

Am aruncat săgeată către cer.
S-a-ntors, dar unde-i... cine ştie?
Privirii nici nu îndrăznii să-i cer
să-i urmărească zborul frânt, în vrie.

C-un cântec cutezai înspre văzduh.
Îl simt, apoi, îmbrobodindu-mi iarba.
Şi nu urechea-l împresoară, ci un duh,
o leacă-mpleticit, jucând "de-a Baba-oarba".

Târziu de tot – trecură anii, vii şi mulţi! -
găsii săgeata-ntreagă, într-un copac cu ghinzi.
Iar cântecul, de ştii, prietene, s-asculţi,
e-n pieptul tău, cu inima-ţi să-l prinzi.

poezie celebră de Henry Wadsworth Longfellow (1845), traducere de Andrei Gădălean
Adăugat de gamma99
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urlet căprui

Îmi era atât de sete încât am băut o şoaptă.
Urlet căprui...
Urlet căprui...
Ce lume nedreaptă
să-ţi fie sete de setea nimănui.
Ce-ncurcătură!
Ce şoaptă venită ca râul de sus
Urlet căprui...
Urlet căprui...
iar şoapta a trecut şi s-a dus!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scuzele epigramistului

Iertaţi-mi fapta, nu e gravă,
C-am tras cu o săgeată dreaptă;
Săgeata nu e cu otravă
Şi nu ucide, ci îndreaptă.

epigramă de Cristian Morgenstern din Epigrama germană de cinci secole (1999), traducere de Florea Ştefănescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câţi marinari e nevoie pentru un echipaj ?

Unul cu inima frântă
ca să umple ghiordelele cu lacrimi.

Doi cu patru ochi albaştri
în care să se-oglindească marea.

Unul cu limba sărată
să se ia-n gură cu piraţii.

Doi cu patru ochi verzi
în care să se-oglindească marea.

Unul c-un picior de lemn
ca să danseze pe scara de-îmbarcare.

Doi cu patru ochi căprui
în care să se-oglindească marea.

Straiul! Terţarola! Şcota! Fă sartul ăla-ncoace!
Mola! Noi nu ne vom întoarce!

Unul care are pe biceps tatuată
o inimă-n străpunsă de săgeată.

Doi cu patru ochi albaştri
în care să se-oglindească-un cer de aştri.

Unul cu boneţică de sugar,
talisman să nu se-înece.

Doi cu patru ochi căprui
în care să se-oglindească-un cer de aştri.

Unul cu o sticloanţă de rom
să-şi clătească gura-n miez de noapte.

Doi cu patru ochi negri
în care să se-oglindească-un cer de aştri.

Straiul! Şcota! Sartul! Terţarola!
La revedere ţărm! Mola!

Unul cu un albatros
să-i inspire-o poezie.

Doi cu patru ochi albaştri
în care să se-oglindească marea.

Unul cu o hartă secretă
ascunsă-n căptuşeala hainei.

Doi cu patru ochi căprui
în care să se-oglindească marea.

Unul cu o vioară din lemn de pin
cu care să scârţâie la un delfin.

Doi cu patru ochi verzi
în care să se-oglindească marea.

Straiul! Terţarola! Sartul! Şcota s-a întins cu brio!
Mola! Hei, ho! Adio!

Unul cu un sextant
să măsoare zarea.

Doi cu patru ochi albaştri
în care să se-oglindească-un cer de aştri.

Unul cu un metru de odgon
ca să prindă-n laţ furtuna!

Doi cu patru ochi verzi
în care să se-oglindească-un cer de aştri.

Unul cu inima grea
pentru-a înlocui ancora.

Doi cu ochii negri
în care să se-oglindească-un cer de aştri.

Terţarola! Şcota! Sartul! Ţine de strai!
Mola! Am întârziat destul! Cu mareea, hai!

poezie de Carol Ann Duffy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O precizare:

Dacă, după o săgeată,
Nu i-ai jumulit panaşul,
Arcul este fără pată
Şi de vină e arcaşul!

epigramă de Tudor Muşatescu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

până la urmă
trădarea este o stare
ca oricare alta

nu are gust nici miros
nici vreo za care să ţină
un câine în lanţ

să ţină ce
de ce

trădare e in valul ce vine
cand imi apropii fruntea de cer
si vreau tot binele din mine
sa-l retranscriu altfel

mă năpădeşte nisipul
îmi zgârie urechea internă
şi nu mai pot sa dorm

căci somnul care pleacă
eu ştiu unde se duce

să-sşi odihnească gustul
să capete miros
pe-o cruce de zăpadă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!