Singurătate
am ascuns ochiul căprui
ce o luase înaintea-mi
de restul lumii
al lucrurilor nevăzute
cum fulgul de nea cădea
peste trandafirii în floare
într-un punct fix
timpuriu era totul
sau prea târziu
ploaia purifica
lacrima verde a ierbii
și retina copacilor
străpunsă de lumina difuză
punctul devenit linie
țiuia a singurătate
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorica Iliescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.