Singurătate
am ascuns ochiul căprui
ce o luase înaintea-mi
de restul lumii
al lucrurilor nevăzute
cum fulgul de nea cădea
peste trandafirii în floare
într-un punct fix
timpuriu era totul
sau prea târziu
ploaia purifica
lacrima verde a ierbii
și retina copacilor
străpunsă de lumina difuză
punctul devenit linie
țiuia a singurătate
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre verde
- poezii despre trandafiri
- poezii despre singurătate
- poezii despre ploaie
- poezii despre ochi
- poezii despre flori
- poezii despre devenire
- poezii despre copaci
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.