* * *
până la urmă
trădarea este o stare
ca oricare alta
nu are gust nici miros
nici vreo za care să țină
un câine în lanț
să țină ce
de ce
trădare e in valul ce vine
cand imi apropii fruntea de cer
si vreau tot binele din mine
sa-l retranscriu altfel
mă năpădește nisipul
îmi zgârie urechea internă
și nu mai pot sa dorm
căci somnul care pleacă
eu știu unde se duce
să-sși odihnească gustul
să capete miros
pe-o cruce de zăpadă
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorica Iliescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.