Alina Florica

Decrepiți

În lumea poezie-i zarvă,
Se-ndrugă exoftalmic despre vers,
Se zbate în cenaclu-o larvă,
Să ne stârnească interes.

Nu știe multe decrepitul,
Iar tasta-i bate doar greșeli,
Ne-a cam ajuns la os cuțitul
Și suntem puși la îndoieli.

Prin Liga Scriitoricească,
Te dai rotund și cultivat,
Dar atitudinea-ți porcească
Conduce la anihilat.

Redai idei fără de sens,
Analizezi întregi poeme,
Ești idiotul de burghez,
Ce nu se joacă în catrene.

Să-ți spun cinstit, stimate domn,
Ai cam îmbătrânit degeaba,
Iar caracterul tău de om
Denotă că-i nasoală treaba.

Nu mai posta delicatesuri,
Cu aberații bolmojite,
Se miră însuși Eminescu,
De rimele nedescâlcite!

Când veți cunoaște norma limbii,
Să ne mai scrieți din partid,
Ajungem chiar de râsul lumii
Cu tonul ăsta insipid!

Rămâneți dracului, acasă,
Ne-am săturat de-analfabeți,
Care nu-ncap într-o carcasă,
Căci țara i-a făcut poeți!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Nicolae Vălăreanu Sârbu

într-o noapte ruptă de îndoieli

Când se întoarce cu spatele
Nu mai văd și partea din față
și nu se cade să mă ridic de jos
mai mult decât o linie

nu sunt un găsit de ocazie
cu buzunarele rupte de căutare
totul se petrece într-o tăcere locuită

nu știu ce poate să se lipească
ca o dorință fără sens
oricum nu mă pierd de mine

iubirea e o plagă greu de vindecat
supusă acelorași greșeli
pe care le fac în fiecare zi
fără să mă gândesc prea mult

într-o noapte ruptă de îndoieli
pe care n-o mai poți opri
și tu guști din amărăciune
și nu spui nimic

nu uita să-ți lași privirea acasă
poate cineva descifrează orizontul
spre care mergem împiedicați
cu inima-n palme

lumea dă din cap și se miră
cum se poate clădi ceva din bucăți
strânse dintr-un oraș plecat în afară

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Pe Strada Eminescu se mai moare...

Suntem așa cum ne-a făcut pământul
Și tot pământu-n tâmple ne apasă,
Pe Strada Eminescu bate vântul
Și-ntreabă nu știu ce, la el acasă.

În tâmplele de Principe nu-i pace,
El moare-n fiecare zi de toamnă
Și-același vânt desface și reface
Pe cei ce care însuși îi condamnă.

Pe Strada Eminescu se mai moare
Și frunza din pământ nu se mai scoală,
Ce toamnă! Ce delir! Ce disperare!
Și ce hemoragie cerebrală!

Și mâna ce-a vegheat acestea toate
Se prăbușește, în paralizie,
Și Principele, fără rost, se zbate
Și el, de sine, mai nimic nu știe.

Pământul strigă-n toți ca o poreclă
Și strigă-n el și parcă nu încape,
Și oamenii, ca la cules de sfeclă,
Pământul de pe mâini și-l șterg cu ape.

E toamnă-n cer și pân-la el în tâmple,
Pe Strada Eminescu se mai moare
Și el, când totul stă să i se ntâmple,
Agonizează, la reanimare.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton trist

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Prea ocupat

Când m-ai văzut, mergeam pe drum,
Părea că te-ar fi amețit
Aroma-mi fină de parfum,
Stimate domn prea obosit.

O clipă m-ai privit, intens,
Mi s-a părut că mi-ai zâmbit,
Nu ți-am răspuns, nu avea sens,
Păreai un domn prea ostenit.

Ne-am mai intersectat o dată,
Ai îndrăznit de mi-ai vorbit,
Eu am rămas cam încurcată,
Stimate domn prea obosit.

M-am întrebat ce căutai
Pe drumul meu, tu ai oftat,
O clipă numai mă priveai,
Stimate domn preocupat.

Preocupat să treci mereu
Călcând grăbit și apăsat
Pe drumul care merg și eu,
Stimate domn prea ocupat?

Era, poate, coincidență
Păreai așa nevinovat
Că ne-ntâlneam cu-așa frecvență,
Stimate domn, prea ocupat.

Doar te-am privit cam intrigată,
N-am înțeles, doar m-am mirat:
Ți-o fi cărearea ocupată
Stimate domn, preocupat?

poezie de (29 mai 2020)
Adăugat de Florentina MitricăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tindem

Tind să vorbesc mai mult despre greșeli –
Despre greșeli pe care le tot repetăm!
Atât eu, cât și tu, ce să mai discutăm?
E evident că suntem plini de îndoieli!


Tinzi să vorbești mai mult despre tristețe,
Iar eu, tind să te contrazic când spui:
Că viața-i grea și că suntem ai nimănui,
Că nu există fericire după tinerețe!


Eu tind să cred că, de fapt, după tinerețe,
Nu există doar fericire, ci și nemurire!
Cât despre viaț㠖 este vorba de gândire...
Normal că-i grea, când ai mai multe fețe!


Nu toți știm ce vrem de la viață,-i cert,
E mai ușor să spunem că-i nedreaptă!
Nu că ar fi ușor să mai urcăm o treaptă,
Spre ceea ce, unii, numim "concret"!


Tindem să avansăm mai lent, ce-i drept –
Nu-i de mirare că ne place amânarea!
Neștiind că suntem precum lumânarea
Și că, de multe ori, ne stingem pe nedrept!

poezie de din Începuturi
Adăugat de Andrei Ș.L. EvelinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ne-am turcit

De la un timp ne-am tot turcit
Și țara noastr-a sărăcit,
Au secat fântâni, urcioare,
Cristalinele izvoare
Vântul tot mereu ne bate
Viața-n noi mereu se zbate
Între traumă și vis
Tot trecând pe interzis.
Visele decapitate
Între doruri și dreptate
Ard în cerc uitat deschis
Într-un veșnic paraclis.
Trecerea e grea-n divan
Ne tot fură an de an
Precum iepurii si cerbii
Primăvara firul ierbii.
Vara noastră pe la umbră
E din ce în ce mai sumbră
Toamnele mai tuciurii
Primăveri fără florii
Iernile mai viscoloase
Ne bagă gerul în oase.
Am zugrăvit vechiul rai
Cu făină si mălai
Și am spus mereu la glume
Tot făcând la gură spume.
O ținem într-o dârvală
Fără nicio socoteală,
Ba că-i neagră, ba că-i albă
Ba că baba n-are salbă,
Tot alergând ca orbeții
Ne-a roșit obrazul feții.
Și-am rămas la vorba ceea
Că suntem în lume-a treia.
Mereu ne-am înghitit ura
Tot strigând aiurea la uraaa!
Și-uite așa fără noroc
Am cam pus țara pe foc.

poezie de (3 ianuarie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Viorel Muha

Trăiesc

Conștiința se zbate amar
desfăcând trecuturi.
Le separ în capete...
ruginite,
obosite,
chiar prea comune.
Gura-mi strâmbă
sarcastic strigă
în ape tulburi,
la alte conștiințe
care nu sunt trecut.
Sforarul lumii prin
păpuși,
joacă,
începutul destinelor
ce nu au poate sens.
Până la un timp când...
durerea-mi devine plăcere,
îndoire spre punct
sprijin ca să mă ridic.
Sânul se zbate
dinții-mi mușcă dușmănos,
în durere-plăcere dar...
nu spun niciodată că iubesc
doar simt dur că trăiesc.

poezie de (ianuarie 2008)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Jokai Mor

Să-ți salvezi dușmanul care a vrut să-ți ia viața! Să-l redai vieții, lumii, cinstei! Dintr-un escroc fără pereche, să faci un om cinstit, să scoți și să cureți bobul de mărgăritar căzut în noroi! E o virtute demnă de epoca vechilor creștini. Ești un suflet nobil!

în Omul de aur
Adăugat de D.HSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Voce: Michelle Rosenberg
cumpărăturiCartea "Omul de aur" de Jokai Mor este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -39.90- 19.99 lei.
Emil Cioran

Tot ce s-a creat până acuma în România poartă stigmatul fragmentarului. Afară de Eminescu totul e aproximativ în cultura românească. Niciunul nu ne-am lăudat cu el. Căci nu l-am declarat cu toții o excepție inexplicabilă printre noi? Ce a căutat pe aici acel pe care însuși Buddha ar putea fi gelos? Fără Eminescu am fi știut că nu putem fi decât esențial mediocri, că nu este ieșire din noi înșine și ne-am fi adaptat perfect condiției noastre minore. Suntem prea obligați față de geniul lui și față de turburarea ce ne-a vărsat-o în suflet. Eminescu trebuie considerat un simbol național.

citat celebru din (1937)
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
cumpărăturiCartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -99.00- 74.99 lei.

Sunt uimit că au apărut filme artistice despre viața marelui matematician Ramanjuan, despre Einstein, Napoleon și nu mai știu care alții mari genii. Dar zic că sunt uimit pentru că în sfârșit și românii au făcut o ecranizare, un film "superb despre geniul lui Eminescu, Creangă, Ilie Cioara sau Eliade/Cioran" și filmul care l-au făcut românii despre geniile lor se numește "Las fierbinți sau mai nou "Liber ca pasărea cerului". Oare de ce suntem atât de batjocoritori și zeflemiști, arătând cât suntem de proști când vine vorba despre români dar când vine vorba despre alții îi ridicăm la cer? Se pare ca nici măcar un Sergiu Nicolaescu nu mai are România, sau geniul lui Eminescu nu mai e de interes național cultural, spiritual chiar ca să nu mai zic școlar.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Răghinaru

Epitaf

De-o trebui să plec din astă lume,
Sfârșitul de-mi va fi tot mai aproape,
În ziua când o fi să mă îngroape,
Vă rog să v-amintiți și de-al meu nume!

Dar să nu plângeți fără încetare
C-a mai plecat spre Ceruri o poetă,
În lumea literară, o cometă,
Altfel, doar o banală muritoare.

Nu faceți din finalul meu o taină!
Acolo mă vor aștepta ai mei părinți
Să-mi lumineze calea către sfinți
Înveșmântați în licăriri de iarnă.

De-mi veți compune versuri, chiar și-o mie,
Promit de-acum să le citesc pe toate.
C-un titlu le-aș dori îngemănate,
Scrieți: Iubirea ca o Poezie!

Azi, însă, nu vă-ngrijorați degeaba,
Nici lacrimi nu vărsați, n-ar avea rost.
Vă spun, prin al meu stih, ușor anost,
Că nu mi-am încheiat pe-aicea treaba.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alina Florica

Puls

Mai are țara vreo scăpare?
Mai suntem noi neînfricați?
Să-l întrebăm pe Ștefan oare,
Cum se-nfrunta cu cei spurcați!

Se mai promulgă legi rigide
La temelia astei stânci?
Mai anulăm porunci sordide,
Când ne omoară bieții prunci?

Mai suntem noi încrezători,
Când flăcările-n iad lucesc?
Mai rătăcesc bravii eroi,
Pe biet pământul strămoșesc?

Mai este patria acasă,
Așa cum am crezut cândva?
Renaștem din cenușa arsă
Pentru potopul ce-o urma?

Mai suntem noi învingători,
În tinda țării răvășită?
Și mai întindem pod de flori
Spre Basarabia iubită?

Mai suntem noi, români de soi,
Când ne conduce incultura?
Ne vrem căsuța înapoi
Și să dispară impostura!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alina Florica

Stimate critic

Stimate critic, azi cu sârg vorbești,
Adu-ți aminte că-i în top prostia,
În timp ce tu te-nfoi și schilodești,
Se zbate-n travaliu, poezia!

Ia spune-mi drept, de ce împroști și-arunci
Cu vorbe aspre peste orice artă,
Știi tu ce-nseamnă nașterea de prunci?
Ai scris în viața ta, măcar o dată?

Ești aprig în purtare, nesimțit,
Nu-ți place versul clasic, nici rebel,
Te cocoțezi avid ca un smintit
Și vrei elogii ample, fel de fel.

Eu zic, stimate critic literar,
Să își cunoască fiecare țelul
Și când vom sta pe un egal cântar
Să-mi poți analiza cu drag, poemul!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubesc, în vers, cuvintele nescrise...

Iubesc, în vers, cuvântul de acasă...
Fără miros de aulă și dex-uri,
Mai simplu și mai plin de ințelesuri,
Și românesc... e limba mea frumoasâ.

Iubesc, în vers, cuvântul fără pată,
Mai plin de cumințenia din gânduri.
Sărac, dar mândru, așezat în rânduri
Și demn de-a fi citit... și de răsplată.

Iubesc, în vers, și rima și măsura
Ca singur sens... prin care poezia
Se leagă, precum floarea și câmpia
Sau opera-n tandem cu uvertura.

Iubesc, în vers, cuvintele nescrise,
Ce rătăcesc adesea printre rânduri.
Iubesc, în vers, tăcerile din gânduri
Și lumea lor... de patimă și vise.

În vers, e harul care ne dezbracă
De tot ce gândul nu mai poate ține,
De tot ce-n suflet, fie rău sau bine,
S-a săturat, de-atâta dor, să tacă.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton ponderat

Distribuie

Început...

Infern sau paradis, nu știu cum să-l numesc...
Mi-o spun în gând de fiecare dată,
Când las în urmă tot ce-i "nebunesc"
Și părăsesc această lume fermecată!

Această lume, creată împreună
Și despre care, știm doar noi.
Această lume, atât de "nebună",
Unde ne refugiem când nu mai vrem să știm de voi.

Este o lume magică, dar totodată,
Atât de egoistă; poate chiar pătată.
Căci doar pentru un singur scop a fost creată:
Să transformăm "inevitabilul" în artă.

Și deși suntem doi, în lumea noastră,
Cuvântul "noi", devine singular!
Ca să-nțelegi cât e de extraordinară
Pasiunea, când e sentimentul clar.

Păcat că suntem nevoiți,
Să ținem totul numai pentru noi.
Doar nu credeați că suntem diferiți
Când vine vorba de-al vostru "noroi".

Nu, nicidecum! Doar nu degeaba
Am ales drumul cel mai rău privit!
Drumul, în care nu e simplă "treaba",
Dar cu finalul cel mai fericit!

poezie de (2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. EvelinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Bibliotecarul: Ei bine, să-ti zic eu ceva, băiețaș. Știi ștampila aia mică pe care scrie Biblioteca Publică New York? Poate că nu înseamnă nimic pentru tine, însă pentru mine înseamnă al dracului de mult. Sigur, n-ai decât să râzi. Știu eu genul tău: insipid, care face scene și încalcă normele. Da, știu eu ce gândești: De ce face tipul ăsta atâta tămbălau de niște cărțulii vechi? Să-ți dau un indiciu, puștiulică. Poate oamenii ca tine și ca mine pot trăi fără biblioteci. Poate. Desigur, suntem prea bătrâni pentru a schimba lumea. Dar copilul acela, care se așează și deschide o carte, chiar în momentul ăsta, într-o aripă a bibliotecii locale, și găsește desene cu penisuri în The Cat in the Hat sau The Five Chinese Brothers. Nu merită ceva mai bun? Uite, dacă tu crezi că este vorba despre plata întârziată a unor amenzi și cărti care lipsesc, greșești. Este vorba despre dreptul acelui copil de a citi o carte fără ca mintea să i se pervertească. Sau poate asta te excită, Seinfeld. Poate așa te simti bine, tu și prietenii tăi. Am o veste pentru tine, puștiule: S-a terminat cu distracția. Ai 7 zile la dispoziție, Seinfeld. Adică o săptămână.

replici din filmul serial Seinfeld
Adăugat de Alina-Olimpia MironSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce este viața

Unii spun că este iadul, alții spun că-i doar un test,
Eu le spun că este vadul, s-au chiar vârful Everest.
Unii spun că este moartea, alții spun că e puterea,
Eu le spun că este cartea, cu care sporim averea.
Unii spun că-i o idee, alții spun că este arta,
De fapt e Calea Lactee, prin care noi trecem Porta.
Unii spun că-i competiție, alții spun că e iubire,
Eu le spun că-i repetiție, mixată cu fericire.
Le mai spun că e credință. Când trecem prin suferință
acumulăm cunoaștere, despre a noastră naștere.

poezie de (13 octombrie 2024)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Livia Mătușa

Poetul nepereche

De-un secol și mai bine stă de veghe
Ca un stejar, poetul nepereche.
Privește! Apa vine, apa trece,
Din cer veghează lumea de poeți,
O lume tristă, candidă și rece.
Doar timpu-și trece-n gând cu pași alerți.
Ne-a mângâiat lumina și sufletul și glia
Și ne-a adus din ceruri, prin cânturi, poezia.
Și câți poeți la tâpla-i, să stea, au încercat,
El a rămas de-a pururi, demn și neegalat.
Acest titan de neînvins, această piatră de granit,
De veacuri, nu a fost învins, ci-a dăinuit în infinit.
Cu cinste și credință, peste ani,
Ai fot u tei, trudind printre castani...
Ai răspândit în noi miros de vers,
Și vieții-ai dat și vraje, dar și sens.
Poporului de strajă, ai fost zid,
Tu l-ai zdrobit în vers pe Baiazid.
Ca tricolorul iar vei dăinui
Pentru străbuni, bunici, părinți, copii!
Câmpia din Rovine, va trăi
Emoția de vis a revederii.
Eminovici, ești calea învierii.
În opere – adevărate perle,
Tu ești luceafăr printre giuvaere.
Poporul azi de tine-și amintește
Și stima sa – simbol – ți-o dăruiește...

(poem închinat marelui nostru poet, Mihai Eminescu)

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zic si eu...

Noi daci am fost și suntem încă
Și vom fi neam de neamul nost,
Pe veci aici precum o stâncă,
Căci neamul ăsta n-are cost;

Că nu mai suntem ca-nainte
Cu-același spirit de-avanpost,
Așa o fi și-o spun cuminte,
C-am adoptat un regim prost!...

Sunt conștient de lumea asta,
Care nu crede cum am fost,
Nici eu nu cred treaba cu coasta
Din ea făcându-ne un rost...

Totuși prefer să-mi apăr țeasta,
C-am devenit puțin anost,
Susțin răzbit, cu asta-basta,
Că țara mea mi-e adăpost!...

A fost un stih cu politețe,
Nu doar m-am jucat cu rima,
Și zic și eu, cu-acuratețe
Tu țara mea, ai toată stima!...

poezie de (28 februarie 2016)
Adăugat de Vasile ZamolxeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Ileana Nana Filip

Sărutul tău este întâiul vers

Sărutul tău este întâiul vers
Pe care, fără interes mi l-ai pus pe buzele uscate
De doruri multe și iubiri deșarte.
Și o iubire ce-i nemuritoare, ne-a unit în soartă.

"Povara" vie, într-o lume moartă, ce a uitat să risipească viață
"Hrană morților nu vom fi",
Ci doar acele lacăte închise-n propriile lanțuri
Tu-mi spui, așa frumos:
-"Eu nu sunt vânt atunci când mă săruți,
- Și nici vreo adiere infernală!
Un gest făcut, unindu-ne în punți,
- Într-o iubire mare, colosală!"

Și cum să cred eu că el n-a fost decât un vânt de toamnă?
Ce mi-a promis un vis în serile de iarnă?
Și mi-a promis atâtea case-n ceruri,
Atâtea flori în mâini
Și stele în coroana ce se-așterne în părul meu,
deschis ca o magnolie.

Cum aș putea să te cert, întâiul poet, al sufletului meu trist?
Din contră îți șoptesc ca prin vis: "Te iubesc!"
Te primesc cu stele, cu vise, cu ale tale gesturi fine
În lumea fără de temei a unui vers rostit în grabă...
Dar trăit cu multă dragoste de artă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Vadim Tudor

Treziți-vă, români, sau veți pieri!

Ne-am adunat la căpătâiul țării
să o vedem cum moare de frumos,
bolnavă grav de molima trădării
cuțitul scârbei i-a ajuns la os.

Au hărtănit-o ca pe-o căprioară
și lupi, și corbi, și câini fără stăpâni
trag toți de ea, o rup în colț de fiară
țigani, maghiari, arabi, evrei, români.

Așa-i democrația, ni se zice,
sub masca ei se jefuiește tot,
Consiliul Europei ne dă bice,
Suntem paralizați de-un vast complot.

A fi român e-o vorbă de ocară,
a-ți apăra hotarul - e stupid -
prin pușcării trag generali să moară
iar bișnițarii și-au deschis partid.

Invazia lăcustelor e-o glumă
în fața jecmănelii de acum,
parcă mânați de-o primitivă ciumă
tâlharii dau cu fumigene-n drum.

Ei strigă primii: "Hoții, ne omoară!"
ești ba fascist, ba comunist sadea
o presă ticăloasă și murdară
pândește zilnic sângele să-ți bea.

Nu poți să zici nimic în apărarea
acestei țări, tribunilor din veac
devii suspect, se cheamă chiar Salvarea
ești ștampilat "nebun fără de leac".

Se fură munți de aur și uraniu,
se fură grâu și se importă boli,
pirați cu flamuri negre într-un craniu
ne târguiră flota - pe doi poli.

Dar ce anume, Doamne, nu se fură?
se fură prunci care devin cobai,
se fură cruci, odăjdii și prescură
ba chiar și poarta care dă spre Rai.

Deci nu vă mai mirați că țara moare
voi, care stați cu mămăliga-n țest
tot așteptând umili minunea mare
să mântuiască țările din Est.

Priviți din pat cum ne vânează hoții
Voi - la Telejurnal, noi - arși de vii
așa vă apărați voi patrioții?
Treziți-vă, români, sau veți pieri!

poezie celebră de (1993)
Adăugat de AuditusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton trist

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook