Trăiesc
Conștiința se zbate amar
desfăcând trecuturi.
Le separ în capete...
ruginite,
obosite,
chiar prea comune.
Gura-mi strâmbă
sarcastic strigă
în ape tulburi,
la alte conștiințe
care nu sunt trecut.
Sforarul lumii prin
păpuși,
joacă,
începutul destinelor
ce nu au poate sens.
Până la un timp când...
durerea-mi devine plăcere,
îndoire spre punct
sprijin ca să mă ridic.
Sânul se zbate
dinții-mi mușcă dușmănos,
în durere-plăcere dar...
nu spun niciodată că iubesc
doar simt dur că trăiesc.
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Apogeu
conștiințe se zbat amar
desfac trecuturi,
le separ in capete
ruginite,
obosite,
chiar prea comune.
gură strâmbă
sarcastic strigă
ape tulburi
conștiințe care nu sunt trecut,
sforarul lumii
păpuși,
joc,
începutul destinelor
au poate sens.
durere devenită plăcere,
îndoire spre punct
sprijin dureros ca să te ridici
sânul se zbate
dinții mușcă dușmănos,
durere, poate plăcere
nu spun niciodată iubesc
doar simt dur că trăiesc...
poezie de Viorel Muha (3 mai 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când
trupul minții încercă-n zadar și-n zbatere de gând să-nfrangă
pământul negru să-l facă-n punct de zi și-n inimă, gând-lumină
iar pe suflet alb, colb ruginit din țărână-n vers amar să pună
știu atunci că, lacrima prin vârf de condei începe încet să curgă
chiar dacă furtuna prin vânturi în vijelii de ploi strigă disperată
și simt în oase frigul dureri iubirii și-n genunchii care nu mă lasă
că apele rescriu linia vieții prin neguri și-n alergare de vis nefastă
știu că papirusuri de timp scot umilițele din inima mea și-a ta prea arsă
de suntem copil sau copilă-n amintiri din viața noastră, fiind mari încă
iar caledarul timpului cu sânge-n îngeri este scris pe ziduri de biserică
chiar dacă plâng albastru și văd că luna rade-n roșu însâgerată
știu atunci că sufletul nu arde, nu devine negru carbune, ci, încet spre cer se-nalță
când în brațe cuprind puternic dor și-l cânt amar sau trist pe-o strună
prin nopți de vis cu parfum de flori ce zboară din pomi de alei de viață
când vreau prin nor alb pe cer să agăț cordă de suflet-om pe corn de lună
gândul meu este atunci al tău și nu mai vreau în mine și-n tine-n veci, să plouă
poezie de Viorel Muha (mai 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vopsitorii de întuneric
o gheară îmi strânge încet lumina
o sugrumă spre întuneric
o mână mi se agață cu disperare
dar numai se zbate
în mine nu vor să tacă vorbe nespuse
în cei fără dreptate răsăritul moare
la mica publicitate sunt numai anunțuri moarte
tăcerea cumpărată se zbate
nu le este rușine
celor care au luat drumul întunericului
să se vopsească numai cu el?
poezie de Viorel Muha (iunie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceas
trăiesc...
ceas ruginit
printre rotițe
ce spun
tinere încă
că duc
secunda ce ticăie
trăiesc puternic
pe cadranul lumii
stop
eu
nu o să spun
inimii
pentru că...
iubesc
poezie de Viorel Muha (2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Emancipare
am luat cărarea vieții și-am puso-n inel pe deget purtată
legământ sacru ce nu poate să ne despartă
dar nu este întodeauna dat așa să fie-n soartă
zdrobită simt inelu-n deget disperată
ce-mi spune, se zbate, se agită, se revoltă
tu ai înfășurat șuvițe de timp greșite și înădite
rupe legământul căci încă ai putere, strigă încă și cere
nu te lăsa purtată de durere, scoate-l și aruncă-l în tăcere
caută alt drum de timp și viață, nu te lăsa destrămată-n ceață
poezie de Viorel Muha (august 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu
nu plânge noaptea
prin lacrimi de stele
lasă capătul lumii
și vino spre mine
ia o coardă de suflet
și fă-o sunet minune
cheamă prin vise
începutul luminii
lasă-mi, te rog, vie făclie
inima-mi care se zbate
în imagini și-n clipe
nu lăsa ghețuri veșnice
să crească grele-n mine
nu vreau negre uragane
în suflet ucigașe
nu mă alunga-n deșert
să pier în pustie
te rog mult, lasă să vie
destinul să-mi fie
un gând, o filă, o carte
scrise pe șoaptele tale
într-o noapte
cu lacrimi de stele
poezie de Viorel Muha (martie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărut mâna România
Sunt o verigă tricoloră
din lanțul lumii infinit
și doar o mână mă adoră
de care sunt înlănțuit
În lanțul lumii infinit
se zbate libertatea mea
și-n inima ca de granit
luminează doar o stea
Se zbate libertatea mea
și doar o mână o adoră
noapte bună viață rea
într-o verigă tricoloră
Din lanțul lumii infinit
o furtună a-ncremenit
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Chiar și pânza cea mai aspră devine mătase, când îmbracă sânul unei femei!
Viorel Muha (ianuarie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Calătorule uită!
o carte de viață, o masă
o inimă spartă, o ușă
ziduri crăpate, dărâmate, pierdute
dincolo?
zile-n întoarse și mâini care-mi fac semne și strigă!
nu poți să aduni pași, numărând inimi
zdrobite
nu poți să aduni gânduri și buze ucise
nu poți să fi rană care strigă
nu meriți, îmi spune timpul, ascultă!
da, călătorule:
îți spun povestea mea, și-apoi uită
strângeam lumea în mine
chiar și-n drumuri de colb, fără sens
eram amândoi, nebunia toată
încarceram nopți, ne iubeam fericiți
aveam acoperiș, genele lumii
pat raze din stele și greieri, care cântau nențeleși
eram amândoi, un trup și-o singură lume
eram un univers!
și-acum,
nici colții fiarei sălbatice, când urlă frigul
în nopți întunecate
nu pot tăcerea din mine să-nghețe
nici când carnea-i sfâșiată și tunetul arde
firul vieții zdrobind, cărări nu mai sunt
nici dacă cad zile de astăzi spre ieri
chiar dacă a mai rămas un pic de viață
nimic nu mai este
doar chipul ce-mi vede-n oglinda vieții
ochii-mi fără lacrimi, uscați-n deșert
Călătorule, tu timp fără sens!
ascultă finalul, nu pleca
dacă nu voi mai ajunge
și dacă timpul meu se va termina
să mă scrii cu tăcere în veșnicia ta
iar dacă iernile-nghețate vor curge prin lacrimi
iar nopțile se vor frânge-n dimineți cu cerul gol
atunci să spui oamenilor c-am fost
în pustiul vieții, un om fără sens
poezie de Viorel Muha (martie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada trecerii prin spini
Nu am ce să-ți mai cer,
După cât te-ai schimbat
Sub alt colț de cer
Alte clopote bat...
Suntem doar doi străini
Care nu-și mai vorbesc
Printre atâția spini
Cum să-ți spun "te iubesc"?
Cum să-ți spun "te iubesc"?
Ție ți-a trecut iubirea,
Mie mi-a trecut uimirea,
Ție ți-a rămas lumina,
Mie lacrima și vina...
Nu am ce să mai fac,
Prea departe te-ai dus...
Și îmi vine să tac
După ce ai apus...
Suntem doar doi străini
Care nu-și mai vorbesc
Printre atâția spini
Cum să-ți spun "te iubesc"?
Cum să-ți spun "te iubesc"?
poezie clasică de George Țărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În fiecare lucru te caut
În fiecare poem mor câte un pic de dragul tău,
când scriu, mă trec cruci de jar
și cerul începe a mă ustura sub pleoape,
simt picioare de sfinți, trecându-mi prin ochi
apăsând-i până la lacrimi,
dar eu nu mă opresc
până nu storc din cuvinte toată viața.
În fiecare piatră te caut cu dalta sufletului
și te cioplesc până îți simt zâmbetul că se zbate,
la fel ca pasărea din colivie, flămândă de cer,
apoi te pipăi cu toate simțurile
ca și când aș sărută degetele lui Dumnezeu
în care stau atârnată...
În fiecare durere mă sprijin de tine
și tot ce sunt mă transform
într-o pâine fierbinte, din care aș vrea
să rupă îngerii în fiecare dimineața,
să înfloresc la fiecare înghițitură a lor,
fluturând in tine rochia de mireasă a cărnii mele.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întunericul lumii
suntem prea bătrâni pentru ca să mai fim tineri
suntem prea tineri ca să mai ajungem bătrâni
ghearele lumii ne prind și ne mușcă viața
cu gura hulpavă
de noi
suntem singuri, fiecare cu el într-un gol imens
ne prăbușim în infinitul din noi
caută-mă și vreau cu toții să ne regăsim
chiar dacă suntem orbi, în întunericul lumii
poezie de Viorel Muha (martie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Invizibil
viața invizibilă a mea, a ta,
nu ne-a făcut prea cunoscuți.
în lumea aceasta invizibilă
suntem doar niște păpuși
ce joacă pe sârmă la concurs
fără să ne vedem sau auzi,
căci viața noastră este invizibilă,
faptele noastre bune sunt invizibile
faptele rele, dacă există cumva,
sunt foarte vizibile maleficilor
ce le arată cu degetul
și strigă-n gura mare:
"uite, uite ce-au făcut!"
și ei mereu văd gunoiul din ochiul altora
dar bârna din ochii lor nu o văd niciodată
ei o vor invizibilă, dar nu se poate,
este prea mare, prea dură, prea urâtă,
prea meschină, prea lacomă,
este o bârnă cu mulți colți,
mă mir că nu-i orbește
pe cei ce poartă doar ură și lașitate
dar timpul nu-i trecut pentru ei
după faptă și răsplată vor primi
faptele lor îi vor blestema
și ei nu vor mai fi invizibili
faptele bune stau cuminți și așteaptă
chiar de sunt invizibile
până în ziua în care primesc marea răsplată
în ziua de apoi, în ziua adormirii,
chiar de ei sunt invizibili azi,
aici pe pământul ce crede că-i educă.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu alergăm niciodată după un vânt de care nu suntem siguri că ne poate umfla pânzele! Vom trăi o iluzie a unei realități, pe care o vom vedea cu adevărat, prea târziu, doar atunci când vom trece prin moarte!
Viorel Muha (noiembrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai ești aici
soarele din vară a îmbătrânit
are razele obosite
sus muntele cântă orizontul
aripa a căzut frantă pe-o piatră
rănită
nu mai ești aici
și-i timpul toamnei peste an
mă uit la păsări cum zboară cerul
mă uit cum se zbate orb văzduhul
în vultur
acum mă prăbușesc din înălțimi
pentru că nu mai ești, eu
pentru că nu mai ești, aici
și-n noapte plâng întunericul din mine
o lumânare crede-mă mai vreau
o ultimă lumină
ceva îmi spune că-n timpul tău
reală-i iubirea, crede-mă
nu fugi de mine
nu fugiți voi, zile
nu lăsați să plouă cu gânduri în mine
niciodată nu voi mai fi
este timpul iubirii, a trecut vara
acum tu nu mai ești, eu
acum tu nu mă mai știi
nu mi-a mai rămas să iubesc
decât pentru todeauna
numai iubirea
poezie de Viorel Muha (octombrie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet și cuvânt
Mă simt prea mult legat de lumea-n care
tot ce e vechi, îmi pare nou acum,
de pasărea ce-nvie iar din scrum,
iar gândului îi este greu să zboare.
Aș vrea să pot, din nou, să fiu scânteie,
să uit de tot ce am și-i efemer,
să trec, cu mintea, dincolo de cer,
spre locul ce deține-a lumii cheie.
Aș vrea s-o întâlnesc prin galaxie
sub altă formă: suflet și cuvânt,
să simt că-mi este hărăzită mie,
prin sacrul și eternul legământ,
să uit orice dorință, cât de vie,
și corpul ce se zbate... pe pământ.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o gară
plecasem din gară
o gară mică, urâtă, murdară
urmele pașilor se izbeau dureros de pereți
treceau umbre grăbite prin mine
uitaseră că sunt om
mi-am oprit gândurile obosite
într-o cârciumă, la marginea lumii
beau, cu uimire și nedumerire
și uneori mai scriu
în cuvinte împrăștiate sau împleticite
umplute cu amărăciunea unui timp trecut și niciodată împlinit
expirat în propria inexistență
de ce scriu
ha-ha-ha...
ce întrebare fără sens și în deplin consens
cu cine, cu ce
asta nu mai știu
sunt beat, nu vezi.
deci, am strâns bagajele și am fugit
ușa scârțăia
atunci m-am trezit, a plecare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericire
el pe coridor mă prinde-n brațe și mă strânge
ușă sprijinită și-un creion în dinți se rupe
pletele nu le mai simt răzvrătite și răscolite
doar inima-mi sărutul lung și-n amețeală erupe
pantoful se saltă singur în sprijin căutând perete
rucsacul cade mort și fără vlagă pe cimentul rece
sânul s-a întărit și zvâcnește fierbinte înainte
tremuratul răsuflării cată aer și se îndoiește
ah... Doamne cum poate fi atât de multă fericire
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decrepiți
În lumea poezie-i zarvă,
Se-ndrugă exoftalmic despre vers,
Se zbate în cenaclu-o larvă,
Să ne stârnească interes.
Nu știe multe decrepitul,
Iar tasta-i bate doar greșeli,
Ne-a cam ajuns la os cuțitul
Și suntem puși la îndoieli.
Prin Liga Scriitoricească,
Te dai rotund și cultivat,
Dar atitudinea-ți porcească
Conduce la anihilat.
Redai idei fără de sens,
Analizezi întregi poeme,
Ești idiotul de burghez,
Ce nu se joacă în catrene.
Să-ți spun cinstit, stimate domn,
Ai cam îmbătrânit degeaba,
Iar caracterul tău de om
Denotă că-i nasoală treaba.
Nu mai posta delicatesuri,
Cu aberații bolmojite,
Se miră însuși Eminescu,
De rimele nedescâlcite!
Când veți cunoaște norma limbii,
Să ne mai scrieți din partid,
Ajungem chiar de râsul lumii
Cu tonul ăsta insipid!
Rămâneți dracului, acasă,
Ne-am săturat de-analfabeți,
Care nu-ncap într-o carcasă,
Căci țara i-a făcut poeți!
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
în fața lumii stă un om
un singur om
e om sau nu e om
poate e un fluture pribeag ce arde într-un zbor
un zbor spre ternele păcate
sub cerul liber zace un om
o hrubă strâmtă este casa în care plânge marea
în lumea lui nu e popas
doar un urcuș etern spre nicăieri
vroia să urce sus
spre cer
o clipă vine
s-a tot dus, prea sus
anii au trecut în grabă
el zace acolo jos
o viață a trecut, o lume a apus
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!