Ne-am turcit

De la un timp ne-am tot turcit
Şi ţara noastr-a sărăcit,
Au secat fântâni, urcioare,
Cristalinele izvoare
Vântul tot mereu ne bate
Viaţa-n noi mereu se zbate
Între traumă şi vis
Tot trecând pe interzis.
Visele decapitate
Între doruri şi dreptate
Ard în cerc uitat deschis
Într-un veşnic paraclis.
Trecerea e grea-n divan
Ne tot fură an de an
Precum iepurii si cerbii
Primăvara firul ierbii.
Vara noastră pe la umbră
E din ce în ce mai sumbră
Toamnele mai tuciurii
Primăveri fără florii
Iernile mai viscoloase
Ne bagă gerul în oase.
Am zugrăvit vechiul rai
Cu făină si mălai
Şi am spus mereu la glume
Tot făcând la gură spume.
O ţinem într-o dârvală
Fără nicio socoteală,
Ba că-i neagră, ba că-i albă
Ba că baba n-are salbă,
Tot alergând ca orbeţii
Ne-a roşit obrazul feţii.
Şi-am rămas la vorba ceea
Că suntem în lume-a treia.
Mereu ne-am înghitit ura
Tot strigând aiurea la uraaa!
Şi-uite aşa fără noroc
Am cam pus ţara pe foc.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (3 ianuarie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pas cu pas

Pas cu pas hoţii ne fură
Pâinea sfântă de la gură,
Râul, ramul din cetate,
Setea sfântă de dreptate.

Aur, glie şi păduri,
Inima pusă-n scripturi,
Tot ce mişcă şi gândeşte
Azi se fură româneşte.

Dăm vina-n ce-a fost să fie
În antihrist, nerozie,
Dăm vina mereu pe ruşi,
Pe Europa fără uşi,

Nu vedem că între noi
Hoţii sunt noii ciocoi,
S-au strecurat în partide,
Sunt cinstiţi doar în cuvinte.

Învârt roata între ei
Cum fac lupii între miei,
Îşi fac legi după cum vor,
Ce fură rămâne-a lor.

Nu-i aşa că pas cu pas
Au furat tot ce-a fost gras?
Mai au pielea de pe noi
S-o arunce la gunoi.

Şi-au făcut pensii, salarii
Cu-ndârjire de canalii,
Pas cu pas suntem confuzi,
Ţara mea cât te afunzi?

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt ţări...

... sunt ţări incluse-n miliard de aur
a mea e-n tagma miliardului furat
mai sunt şi ţări în care limba e tezaur
în ţara mea nici limbă nu-i nici stat...

există ţări ce au economie
şi-n care toţi au pâine şi la pâine
în ţara mea o neagră sărăcie
ne-a coborât pe toţi la rang de câine

există ţări cu libertatea de-a alege
şi-n ţara mea aceiaşi libertate
am delegat-o hoţilor în lege
şi hoţii judecă şi fac dreptate...

există ţări în care parlamente
alese de popor chiar sunt pentru popor
în ţara mea un grup de (excre)elemente
exprimă numai interesul lor

există ţări cu presa necoruptă
cu opoziţie fără balast şi plaur
în ţara mea mereu se duce lupta
între extremele aceluiaşi balaur

sunt ţări incluse-n miliard de aur
din care vreau mereu să vin acasă
să fac din ţara asta un tezaur
şi colţ de rai
dar hoţii nu mă lasă...

poezie de Iurie Osoianu (7 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtuni şi stele

Ne-am iubit în ochii lumii,
Sau ascunşi, feriţi de toate,
Ne-am iubit precum nebunii,
Într-o clipă, pe jumate

Ne-am iubit în ploi superbe,
Uzi în suflet, vii sau morţi,
Între zori şi nopţi acerbe,
Între graniţe de sorţi

Ne-am iubit răpuşi, albaştri,
Pe sub ceruri călătoare,
Pe pământ şi printre aştri,
Printre stele căzătoare

Am iubit murind, dar veşnic
Doar iubind am renăscut,
Prin sărutul, care straşnic
L-am simţit... şi cât l-am vrut!

Ne-am iubit precum furtuna,
Eu un tunet şi tu stropi,
Fulgere ne-au fost cununa
În biserici fără popi

Ne-am iubit cumva fantastic,
Fără timp, fără de noi,
Ne-am iubit, iubind artistic,
Ca-n picturi... sinceri şi goi

Ai fost note, portativul,
Melodie într-un trup,
Eu doar vers, tu doar motivul
Ca iubire să-ţi aduc

Ne-am iubit... tu o regină,
Eu... un rege-ndrăgostit,
Ne-am iubit cumplit, cu vină,
Doamne cât ne-am mai iubit!

Ne-am iubit război şi pace,
Ne-am iubit noapte şi zi,
Însă inima nu-mi tace
Şi mai vreau a te iubi

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

LA MOARTEA FRATELUI MEU, IULIAN

Din lut făcuţi suntem şi-n lut plecăm,
Dar tot din lut, mereu la Cer visăm;
De ce suntem de Cer mereu străini,
De ce, de-aici, noi nu plecăm divini?

S-a spus că noi de Cer suntem iertaţi,
Că-n cruce-i suntem lui Iisus toţi fraţi;
S-a spus că Înviere-i într-o zi,
Dar când va fi-nviere, când va fi?

Azi sufletul îmi este sfâşiat,
Că azi un frate-i este morţii dat,
De vechiul Iuda-atât de nemilos
Ce l-a vândut şi pe Iisus Hristos!

Tu, frate-al meu, plecat de pe pământ,
Vei fi în ceruri, cu Iisus, un sfânt,
Că-i eşti prin Cruce, frate viu, mereu,
Soldat al ţării şi-al lui Dumnezeu!

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două semne

S-o iau mereu de la-nceput,
aceasta-i soarta mea, îmi pare;
să uit, şi, ca un nou născut,
să vin cu semnul de-ntrebare.

Mereu alt soare în april,
mereu o altă fulguire.
În sufletul naiv, umil,
port pururi semnul de uimire.

Aşa pot fi a ta mereu.
N-am veşniciile solemne,
dar fără ele-s veşnic eu –
între aceste simple semne.

poezie celebră de Veronica Porumbacu din Din lirice (1957)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Erai mică şi sfioasă
Te pierdeai în ochii mei
Şi văzând ce mult mă vrei
Te-am luat cu mine acasă.

Ne-am iubit fără reţineri
Şi de lume am uitat.
Cât a fost de minunat,
Că eram frumoşi şi tineri!

Şi iubindu-te mereu
Te-ai deschis precum o floare
Gingaşă, fermecătoare,
C-al tău soare eram eu.

Într-o lungă odisee
Pân' la cer te-am ridicat
Şi de mână ne-am plimbat
Străbătând Calea Lactee.

* * *

Tinereţea a apus.
Am plecat de printre astre,
Însă sufletele noastre
Au rămas acolo sus.

poezie de Octavian Cocoş (1 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Erai mică şi sfioasă
Te pierdeai în ochii mei
Şi văzând ce mult mă vrei
Te-am luat cu mine acasă.

Ne-am iubit fără reţineri
Şi de lume am uitat.
Cât a fost de minunat,
Că eram frumoşi şi tineri!

Şi iubindu-te mereu
Te-ai deschis precum o floare
Gingaşă, fermecătoare,
C-al tău soare eram eu.

Într-o lungă odisee
Pân' la cer te-am ridicat
Şi de mână ne-am plimbat
Străbătând Calea Lactee.

* * *

Tinereţea a apus.
Am plecat de printre astre,
Însă sufletele noastre
Au rămas acolo sus.

poezie de Octavian Cocoş (1 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mereu, mereu mă cert în gând
că treaba mea nu e să spun
ceea ce văd şi le aud,
ceea ce-n lume e oricum.

E clar că trebuie s-observ,
să-mi fac în cap o analiză,
fără concluzii, fără sens,
fără părerea mea confuză.

Nu-s Dumnezeu şi nici nu vreau
să scot păreri la suprafaţă,
vreau să îi las pe toţi să vadă
o simplitate complicată.

Mereu, mereu mă ştiu gândind
şi-n capul meu toate pătrund
şi le sucesc pe toate-n gând.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am cunoscut...

ne-am cunoscut prin alt ţinut
de taină, de poveste,
era pe la mijloc de ev,
tu, profesoară, eu un biet elev.

pe lângă timp noi ne-am prelins
şi ne-am topit, ne-am stins
pe căi pierdute, căi uitate,
de lume blestemate.

treceam mereu pe lângă toamne
şi ocoleam festinul
şi n-aveam forţă şi nici arme
să înfruntăm destinul.

păreai o căprioară-nvinsă
cu ochii mari şi teferi,
făptura ta căzuse –mpinsă
de stele şi luceferi.

aluneca ziua prin noi,
prin verde crud de primăvară,
pletele tale se legănau în vânt,
urcănd, coborând,
ca un val de ape curgând...

lăsai mirosul tău de femeie,
ca un fulger, ca o scânteie,
peste nările mele aprinse
şi peste privirile stinse.

voiam să mă reazem de umărul tău
dar cădeam ne-unde, ntr-un vid, într-un hău,
singur, înfrigurat,
ca orice bărbat.

degeaba mă căţăram de lumină,
pasărea timpului, lină,
ce contempla nemărginirea
mă împungea cu privirea

şi eu, cu lacrima sângerândă,
te priveam şi erai blândă,
visătoare, tremurândă,
în blestemul de osândă,
stând mereu, mereu la pândă...

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (17 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am să uit (poezie dedicată soţiei)

N-am să uit toamna în care,
În satul meu a venit.
Avea un geamantan mare
Cu de toate burduşit

Mă plimbam pe strada mare,
Cu soare în asfinţit,
Când un trandafir în floare
De departe am zărit.

Am alergat înainte
Şi în cale i-am ieşit.
Am rămas fără cuvinte,
Ce fată am întâlnit!

Era aşa de frumoasă,
Inima mi-a cucerit.
Era şi puţin sfioasă
Când pe mine m-a privit.

Era tânără copilă,
Care de pe bănci venea.
Întorcea o nouă filă
În viaţa-n care intra.

Chipul ce-mi stătea în faţă
Mă vrăjise-atât de mult!
Simţeam că la cer mă-înalţă,
Că nu mai sunt pe pământ.

A rămas şi ea uimită.
Obrajii i s-au roşit.
Am văzut că-i mulţumită
Că pe mine m-a-întâlnit.

Am prins-o uşor în braţe
Şi un sărut i-am furat.
Am vrut şi ea să se-înalţe
Precum eu m-am înălţat.

Era dulce, mlădioasă,
Când de mână ne-am luat.
Am dus-o la mine-acasă
Şi pe viaţă ne-am legat.

Ne-am jurat atunci credinţă
Viaţa să ne-o bucurăm,
La copii să dăm fiinţă,
Lângă ei mereu să stăm.

Vrem să ţină legământul
Atât cât ne ţine viaţa.
Până ne cheamă pământul,
Până când se rupe aţa.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Si ploua...

O adiere-ncet îmi bate
În geamul ce cândva sticlea,
În minte-mi vine-un gând aparte
Ce-odată chiar mă bucura.

Privesc în gol, în depărtare
Alerg pe loc şi mă întreb
Cât timp voi mai trăi eu oare
Precum un singuratic cerb.

Din bezna nopţii-ntunecate
În mine s-a aprins o stea
Căci eu credeam că poate-n-noapte
Vei lumina privirea mea.

Mi-ai spus că-i soare, că e cald, e vară
Mi-ai spus că-i soarele pe cer afară;
De înţeles însă îmi dai
Că-i zi ploioasă, zi de mai.

Minţind îmi spun că nu te mai cunosc
Dar ştiu prea bine,-i fără rost;
Când îmi apari în zi sau noapte
Te simt mereu tot mai aproape

Din nou încerc să mă apropii
Te văd, aproape că-mi zâmbeşti
Dar tu mereu te ţii de şotii
Eu ştiu că tu mă păcăleşti.

Dar lângă tine când sosesc
Şi când încerc ca să-ţi vorbesc
De-odată se porneşte-un vânt
Iar de la tine nu scot un cuvânt.

Îţi spun că multe vreau mereu
Ca să-ţi transmit din gândul meu
Dar tu priveşti în depărtare
Numai de mine nu te doare.

Şi astăzi totul e la fel
Căci soarele-i pe cer afară
Îţi spun că tu eşti al meu ţel
La tine însă plouă iară…

poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gaura neagră

gaură neagră, gaură neagră mereu mă atragi în orbită
eu mistuit de pelagră, tu-cred de foame cumplită
eu mistuit de iubire, tu de o beznă adâncă
eu scufundat în peire, tu ca o mare în stâncă...

gaură neagră, gaură albă, gaură fără culoare
gaură dalbă, gaură-n salbă din care totul dispare
ţi-am evitat orizontul dornic de evenimente
ş-am achitat mereu contul cu aur pur-sentimente

gaură neagră, gaură frântă fix la mijloc de enigmă
când întru-n tine inima cântă, o melodie de sigmă
mai slobozesc o scantee în voluptoasele hăuri
tu să mai naşti o lactee, eu să mai gust alte găuri...

poezie de Iurie Osoianu (25 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Definitiv... lipsuri

Mereu mi-am dorit fericirea, mereu,
şi-am luptat s-o câştig pe vecie,
dar chiar de-am strigat-o o viaţă, e greu...
n-o să vie.

Mereu mi-am dorit să n-am lipsuri, mereu,
şi-am muncit mult o viaţă,
dar n-am adunat, n-am talent de evreu...
nu-s pe piaţă.

Mereu mi-am dorit frumuseţea, mereu,
şi-am crezut în oglindă,
dar nu-i vina mea, n-am avut pedigreu...
nu-i a mea, se perindă.

Mereu mi-am dorit s-am dreptate, mereu,
şi-am urât interesul,
dar chiar de-mi pun toga de arhiereu...
nu-s alesul.

Mereu mi-am dorit să fiu primul, mereu,
şi-am făcut multe şcoli,
dar n-am de la tată şi mamă tupeu...
n-am idoli.

Mereu mi-am dorit doar iubire, mereu,
şi-am pus suflet cu totul,
dar chiar de-am dat inima, ca pe-un antreu...
n-am norocul.

Mereu mi-am dorit sănătate, mereu,
şi zile şi nopţi n-am uitat-o,
dar chiar de sunt însumi un epicureu...
n-o mai am, am forţat-o.

Mereu mi-am dorit un confort minimal,
l-am crezut dobândit,
da-s victima lumii, ghinion triumfal...
n-am destinul dorit.

De ce oare, noroc, nu se-mparte egal
-şi-am recurs la suprema instanţă-
dar se pare că totu-i clădit imoral...
nu-i balanţă!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De iarnă

De fiecare dată după prima zăpadă ies la joacă
Pagina e la fel mereu, fără cusur, eu la fel mereu, am 10 ani
Pot schimba lumea din două priviri, cuvintele tale
Se topesc în palma mea, aşa că-i mai bine să nu ne vorbim
Să ne-nţelegem din inimi, din oase, dar mai ales din umbrele
Care trec unele prin altele ca fulgii prin piele
Să facem o veşnicie a noastră în loc de om de zăpadă
Pot opri râuri, ridica baraje acolo-n mintea ta unde-i pustiu
Când se întunecă să strigi: Sunt la barieră, deschide!
Să ies tiptil din mine să te-ntâmpin cu pumnii ca două felinare
Punem schele de dor să ajungem la steaua polară
Ridicăm o casă, un oraş, fără puncte vamale
Iubirea e singurul virus permis
De fiecare dată după prima zăpadă te sun: Vino la mine!
Pagina e la fel mereu, fără cusur, eu la fel mereu, am 10 ani
Şi din păduri învecinate animalele sălbatice
Vin să mănânce ceva, nu ştiu ce, din palmele-ţi calde

poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reîntoarceri

Între paşii mei şi ai tăi
trec herghelii de clipe,
cerbii neputincioşi ai drumului
fără început sau sfârşit.
Mă-ntorc mereu la ultimul pas
făcut împreună
şi nu pot să renunţ.

Între atâtea cuvinte
şi drumuri
trec herghelii de clipe,
cerbii sălbăticiţi ai destinului.

Şi vreau să renunţ...
Dar nu pot!

poezie de Elena Contoman din Când îngerii iubesc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rochie albă

Rochie albă de mătasă,
Val de horboţea la geam,
Peste timp iară se lasă
Amintirea de cândva.

Jurământ în desfătare,
Tinereţe prinsă-n joc –
Clopoţei de primăvară,
Într-o clipă de noroc!

Rochie albă-senină,
Precum gândul meu era,
Aşezatu-mi-ai cunună
Între mine şi o stea!

Iară anii, chiar de pleacă,
Dalbă tu rămâi mereu
Şi destine alte leagă
Într-un Eu şi-un Odiseu...

Scutură din cer petale,
Peste creştet să le cază...
Doar noroc le-aşterne-n cale:
Doamne, binecuvântează-i!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce-a rămas după o lungă convalescenţă lăsăm la poartă de suflet străin. În amalgamul acesta de întâlniri permanente nu-i de mirare ca prea puţini ştiu ce e de făcut cu darurile noastre.
Am fost mereu convinsă că facem alegeri. Greşit. E mai mult de atât. Suntem pe rând alegeri şi priorităţi. Suntem piatră de temelie şi marcaj pentru suflete călătoare. Cum altfel am putea să evităm suferinţa?
La un moment dat ne vizităm într-o doară fără să punem preţ pe trecut. Ce mai contează? Te iert şi te iubesc. Eşti mereu frumoasă. În colţul ochiilor şi pe frunte Dumnezeu ne-a aşezat linii fine ca nişte drumuri. Poate-i un semn că deşi ne-a cernit cu pulberea vremii, încă nu ne-a uitat promisiunile...

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respect pentru căsnicie

Mi-am luat si eu nevastă si asta nu-mi pare rău,
Mai mereu tot singuratec, cât timp eu am fost flăcău.
După ce m-am însurat, aşezat la casa mea,
O duceam bine cu soaţa, ea la mine mult ţinea.
Am facut si doi copii, împreună i-am crescut,
Educaţie noi le-am dat, chiar de la bun început.
Copii s-au realizat, si sunt proprii lor stăpâni,
Şi-au luat viaţa în mănă, sunt adevăraţi români.
Alături de soaţa mea, am fost mereu fericit,
Am trudit mereu din greu, împreună am muncit.
Am avut clipe frumoase, petrecute împreună,
Uneori ne-am mai certat, fără glasuri să răsune.
Una peste alta zic, suntem o familie bună,
Ne-am completat unul pe altul, şi încă suntem împreună.
N-am lăsat ca între noi, să se instaleze ura,
Uneori am mai tăcut, şi am mai închis şi gura.
De-aia-i bine fraţi romăni, ţine-ţi mult la căsnicie,
Aveţi respect reciproc, aveţi grijă de familie.
Familia este verigă, în frumoasa noastră ţară,
Din toate puterile, fa ceva si-o apără
Angelin Leru
12,02,2019

poezie de Angelin Leru din compoziţie proprie (12 februarie 2019)
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am uitat

Am uitat de mine într-un vers
M-am ascuns într-o lacrimă
Şi-n cădere lentă m-am prelins
De sus în jos într-o sferă infimă.

Am uitat să trăiesc şi am adormit
Pe caldarâm, cu faţa în sus şi am visat
Într-un dor mereu nemărginit
Am pierdut, mai apoi şi ce-am sperat.

Am uitat să mai respir în zborul căzut
Şi în propria-mi nimicire am atins
C-un cuvânt, un tărâm nevăzut
Dar oarbă fiind, l-am pierdut şi s-a stins.

Am uitat să dispar dintr-un vis în zori
Şi am văzut o lacrimă ce m-a topit
Transformând clipa mea în vapori
Într-o frunză veştedă m-am risipit.

Am uitat că trebuie să mai şi gândesc
M-am ascuns într-o cochilie de melc
În secret, am abandonat tărâmul lumesc
M-am cuibărit în lună-n patul semicerc.

Am uitat de un vis, dar şi el m-a uitat
Prin firul vieţii ce mereu se-nnoadă
Mai am minutul ultim ce l-am aşteptat
Ce vis ar mai putea să se-ntrevadă?

poezie de Violeta Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcatul

Mă-ntorc din nou la pieptul tău
Mă-ntorc, cu gândul şi privirea,
Aşa cum m-am întors mereu
Şi-am scris aceiaşi soartă grea.

Doi îngeri negri am fost noi
Căzuţi cumva de jos în sus,
Şi am rămas pe dinăuntru goi
De-atâta dor cât am tot dus.

Tot iadul l-ai pictat pe pielea-mi albă
Încât, am devenit păcatul tău suprem,
Ce-l porţi mereu ca pe o salbă
Făr să ma-auzi când te tot chem.

Păcatul lumii-l port pe piele
Şi pe al tău îl port mereu în sân,
Din iad mă-ntorc cu alte iele
Să-ţi cânt şi-n beznă să rămân.

poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!