Trăiesc
Conștiința se zbate amar
desfăcând trecuturi.
Le separ în capete...
ruginite,
obosite,
chiar prea comune.
Gura-mi strâmbă
sarcastic strigă
în ape tulburi,
la alte conștiințe
care nu sunt trecut.
Sforarul lumii prin
păpuși,
joacă,
începutul destinelor
ce nu au poate sens.
Până la un timp când...
durerea-mi devine plăcere,
îndoire spre punct
sprijin ca să mă ridic.
Sânul se zbate
dinții-mi mușcă dușmănos,
în durere-plăcere dar...
nu spun niciodată că iubesc
doar simt dur că trăiesc.
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorel Muha. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.