
Norocul la români
Când Dumnezeu a dat norocul,
Românii goleau polobocul;
Nici n-au ajuns la împărțire,
Prea mândri-n cuget și-n simțire!
Aleg să fie guvernanți
Doar farisei și aroganți -
Preocupați să prindă "potul",
Ne-ar vinde, de-ar putea, cu totul!
Degeaba-s pricepuți la toate:
Ei nu muncesc, doar "dau din coate",
Isteți, dar numai dau din gură,
Le place doar pe... "scurtătură"!
Așa-i poporul meu faimos,
Ce, cu trecutu-i glorios,
Se mândresc azi, numai bătrânii,
Căci, unde sunt acum românii?
Ogoarele-s părăginite,
În sat sunt case părăsite,
Dar avem cluburi, "păcănele"
Vitejii țării luptă-n ele!
Românul e polivalent:
În furt, minciună, e-un talent!
Și dacă nu-și găsesc un loc,
Se vaietă că n-au noroc!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre România
- poezii despre noroc
- poezii despre țări
- poezii despre talent
- poezii despre scurtături
- poezii despre religie
- poezii despre mândrie
- poezii despre muncă
- poezii despre minciună
Citate similare
Câte sunt...
Sunt străzile goale de-o fostă eleganță
Nu doar în veșminte ce n-au importanță,
Ci-n gropile, mii, curmând dreptul la vis
În murdaru-mproșcat, făr-a fi interzis.
Sunt oamenii negrii de hăul nevoii
Ce nu se mai spală cu picurii ploii
Ce curge-ntinând cu șiroaie mânjite
Și case și oameni cu fețe sfrijite.
Sunt băncile pline de bani din furat
Cu creditul luat de la cel nemâncat
Și-s una, de alta, lipite pe-alei...
Da-s fără speranță, sunt cușca cu lei.
Sunt hoarde ce bântuie girofaruri albastre
S-anunțe-ntruniri provocând noi dezastre,
Ca și cum n-ajunge că mâine nu e
Și-ncearcă să mintă... că nu știu de ce.
Sunt satele țării istovite de rău
Ce-l duc doar bătrânii, ce-au fii la bulău,
Că n-au dat o șpagă la șeful de post
Pe lemne tăiate... că bani n-au mai fost.
Sunt pline orașe de mari primării
Cu sute-n idei de-a crea datorii
Să scape și urbe și țara din criză...
Cu toți bugetari, ași-n orice-expertiză.
Sunt toate deodată, căci sunt și fericii
Ce stau în palavre, n-au grijile fricii
Că-mpart o dreptate în pungile proprii
Din solda-ți ce-i zic; "Banii-s ai Europii ".
Sunt toate anapoda și-s fără ieșire,
Căci unde-i nimic nu mai e nemurire;
Că hoit mai puțin, fie rasă sau gen,
Poluează redus... E mai mult oxigen!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre oraș
- poezii despre șefi
- poezii despre viitor
- poezii despre sat
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre poluare
- poezii despre ploaie
- poezii despre oxigen

Suntem aroganți
Suntem răi și aroganți,
I-ncurcăm pe guvernanți,
Vrem mâncare și copii
Și ne place să fim vii,
Mama noastră de zbanghii!
Degeaba vă mirați mereu
Că nu e-n ceruri nici un sfânt,
Nu poate fi lumină sus,
Când nu-i dreptate pe pământ.
Ce fel de lume ni s-a dat,
S-o tot falsificăm, stângaci,
Cu milioane de bogați
Și miliarde de săraci!?
Măcar pentru acești copii
Un alt noroc să fi adus,
Dar, vai, sub cinice poveri,
Ei trec prin școli cu preț redus.
Bătrânii noștri mor uitați,
Pe-același tragic aisberg,
Că, la bolnavi de vârsta lor,
Salvările nici nu mai merg.
Și, după tot ce-am îndurat,
Când mai umili și când mai bravi,
Tot noi, cei pedepsiți din Est,
Mai devenim o dată sclavi.
Și după ce c-am suportat
Al rinocerilor arest,
Tot noi plătim impozit nou,
Pe toate rănile din Est.
De libertate amăgiți,
În fostul nostru lagăr mort,
Azi, nu ne duce nicăieri
Umilul nostru pașaport.
Iar, dacă nemții s-au unit,
Sfidându-și ultimul infarct,
De ce aceiași păpușari
Pe noi, românii, ne despart?
Deocamdată n-am aflat
Un singur șef să fi venit,
Să facă bine pe pământ
De dragul omului cinstit.
E totul numai interes
Și tot așa va fi mereu,
O lume fără sens moral,
Ce l-a ucis pe Dumnezeu.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Rezervatia de zimbri (10 iunie 1994)
Adăugat de Ion Bogdan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre școală, poezii despre vârstă, poezii despre tragedie, poezii despre teatrul de păpuși, poezii despre sărăcie, poezii despre stângaci, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre sclavie
A fi român
Că sunt român, o știu prea bine,
Căci sunt născut pe-acel pământ,
Dar chiar mai mult, și mult mai sfânt,
Ea, România s-a născut în mine.
A fi român nu-i doar un nume,
Nici România doar un loc,
A fi român e-un tainic foc,
Ce-l port cu mine oriunde-n lume.
A fi român nu e doar grai,
A fi român nu stă în straie,
Nici doar a ști corect a scrie,
A fi român e-un colț de rai,
Ce-l porți în suflet zi de zi,
Asta înseamnă a fi român,
Și știu c-așa o să rămân,
Oriunde-n lume voi trăi.
Că sunt român, da mă mândresc,
Căci Dumnezeu așa a vrut,
Să pună-n chipul meu de lut,
Și-un strop din tot ce-i românesc.
poezie de Marius Alexandru (martie 2024)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre suflet, poezii despre naștere sau poezii despre Dumnezeu
Balada păcănelelor
Păcănele, păcănele,
Ce ne-am face fără ele
În aceste vremuri grele
Când avem numai belele?
Păcănele minunate,
Elixir de sănătate,
Când bagi fisa într-o parte
Speri să-ți cadă cinci de șapte.
Păcănele rotitoare
Uneori, din întâmplare,
O cireașă mai apare,
Dar câștigul nu e mare.
Păcănele blestemate
Am pierdut toți banii frate,
Viața merge mai departe,
Hai noroc și sănătate!
poezie de Octavian Cocoș (4 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sănătate, poezii despre cireșe sau poezii despre bani

Scrisoare către Dumnezeu
Doamne, nu vreau nimic să-ți cer;
Totul e, oricum, efemer!
Și doar Tu știi ce merităm,
Cu ce-ncercări ne confruntăm;
Te rog doar, să m-ajuți s-accept
Ce nu e bun, ce nu e drept!
Nu vreau, Doamne, nimic să-mi dai;
Dacă nu vrei, nu mă lua-n Rai!
Ajută-mă numai să lupt
Cu ce-i parșiv, cu ce-i corupt,
Toate câte mi-e dat să-nfrunt,
Aici, unde-i greu, pe Pământ.
Doamne, să nu crezi că cerșesc,
Cer numai dreptul să iubesc,
În rest, tot ce crezi că greșesc,
Sunt pregătit să ispășesc!
Nu cer, fiindcă mi-ai dat mereu
Mai mult decât am cerut eu!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre scrisori, poezii despre iubire, citate de Leliana Rădulescu despre iubire, poezii despre greșeli, poezii despre corupție, poezii despre cerșetorie, Ne poți propune o poezie de dragoste? sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?

Iubită țară, ce-ai ajuns!
În România mea de glorii -
Frumoasă și sofisticată,
Zac adevăruri peremptorii,
Ce nu se schimbă niciodată.
Acei ce-și dăltuiesc averea,
Tot înșelându-i pe cei mulți,
De partea lor va fi puterea,
Cu cât mai lipsiți de virtuți!
Pe când acei care muncesc
Ajung slugi la niște "poame",
Nu doar că nu se-mbogățesc
Ba mai mult, pot muri de foame!
Pentru vacanțe se găsesc
Locuri mirifice o droaie
Pe plaiul nostru românesc...
Dar noi mai nou, plantăm gunoaie!
Avem de toate pentru toți,
Unele chiar din abundență,
Însă părem niște netoți:
Noi exportăm inteligență!
Aleșii storc de aur țara,
Nu se gândesc la ce va fi;
Ce nație mai are tara
De-a-și asupri propriii copii!
De-ar ști eroii tăi prezentul,
Nu s-ar putea opri din plâns;
Și-ar schimba chiar și testamentul...
Sărmană țară, ce-ai ajuns!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre vacanță, poezii despre testament, poezii despre prezent, poezii despre plâns sau poezii despre moarte
Depresie de toamnă
În acest an de stihii năpădit
Și încărcat de ură mult prea crunt
Nici pomii, nici iubirea n-au rodit
Nici crizanteme, parcă, nu mai sunt.
E o toamnă tristă, plină de mâhniri,
Tristeți rodesc în suflet și-n grădini...
Ca-ntr-un blestem, măntorc în amintiri
Și anii mei îi simt tot mai puțini.
Prilej de veselie nu găsesc
În acest început de veac hain...
Nici nu mai știu ce-nseamnă să iubesc
Și-n inima-mi se adună mult venin.
Doar cârcotesc la fiecare pas,
Ce tot mai greu prin viață mi-l târșesc...
Și vorbe de ocară, al meu glas
Despre-al meu trup și suflet des rostesc.
Și gânduri sumbre mintea-mi otrăvesc,
Dorințe vagi de trecere-n neant...
Doar despre morți îmi place să vorbesc
Și tot mai des cu huma sunt galant.
O! Ce fior năvalnic ar putea
Să-mi salte ochii stinși către azur?!
Să lumineze stearpă viața mea
Să mă simt tânăr și să mă simt pur.
E prea târziu, aceste-s doar visări,
Regrete, doar regrete mă-nconjoară...
S-au stins ale speranțelor vii mări
Ființa mea tânjește să dispară...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre timp, poezii despre început, poezii despre vorbire, poezii despre visare, poezii despre trup și suflet sau poezii despre toamnă

Eu, dacă mă bate un român, mă consider maghiar sau evreu. Nu pot ofensa neamul meu în niciun individ. Pentru mine, toți românii sunt egali români. Nu știu dacă sunt înțeles: românii n-au niciun viciu după mine și sunt egali.
citat celebru din Petre Țuțea
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre România, citate de Petre Țuțea despre România, citate despre Ungaria sau citate despre Israel
Psalmul ultimei rugăciuni
Când nici o casă nu ne mai încape
durerile și pierderile toate,
când nici un dor nu ne reține-n țară
și-n dimineață ni se face seara,
când nici părinții nu-și mai cunosc copiii,
și neamurile își reneagă fiii
când haru-i un păcat, iar prostu-i rege
iar agramații îi fac țării lege,
când în altare huzuresc păgânii
iar spicu-i sec și înfloresc doar spinii,
când și umila umbră-i cu durere
și albina-n floare găsește numai fiere.
atunci, Părinte, întoarce-te spre locul
unde nicicând n-a poposit norocul
și-ascultă ruga mea de peste fire
dă-mi moartea crudă ca pe-o izbăvire
poezie de Valeriu Matei din Literatura și arta, nr.33-34 (3962-63), 2 septembrie 2021, pag.5 (2021)
Adăugat de Maria Hadârcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre durere, poezii despre seară, poezii despre mântuire, poezii despre monarhie sau poezii despre legi

Opozanți și guvernanți
În politică, se pare,
N-au timp pentru guvernare:
Când discută, ori când tac,
Toți sunt numai... în atac.
epigramă de Gheorghe Culicovschi din Cenaclul Umoriștilor al Casei de Cultură Buzău (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre timp, citate de Gheorghe Culicovschi despre timp sau epigrame despre politică
Călăul
Se vaietă românul că cică e furat
De hoți externi, interni, extratereștri
Și calcă în aceliasi străchini, regulat
Când ese să-și aleagă Doamnele ferește...
Se vaietă românul că cică e vândut
De douăzeci de ani de la cizmar încoace
Aevea visul celor proști și celor mulți
S-a transformat într-o iluzie rapace...
Se vaietă românul că cică e trădat
De când se știe că-i și el o națiune
De domnitori, de regi, de președinți de stat
De toată scârboșenia din lume
Se vaietă românul că -s rușii vinovați
Bulgării, nemții, ungurii, evreii
Și după cea călcat în propriul rahat
Și-l pune cu mândrie-n fruntea Țării...
E numai vaiet de la Tisa pân-la Nistru
E numai jale și nevoi și săracii
Va spun cinstit -de-ași fi eu Prim-ministru
Ași împleti din voi frânghii peste frânghii
Și v-aș impune să munciți, creindu-vă condiții
Din zori și până-n negrele chindii
Dar ce să fac cu conștiința comunistă
Mai vie -n voi decât Hristoșii cei mai vii?!!
Alege ea aceea ce aveți
Și nu aveți și niciodată no să fie
Un om cinstit la cârma țării românești
Când necinstita-i conștiința României!!!
Și -atîta-i tot ce am voit să spun
Ce -a încăput pe-un petec de hârtie
Visându-mă și-n togă de tribun
Și de călău al conștiintei României...
poezie de Iurie Osoianu (12 octombrie 2012)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre Țara Românească, poezii despre vinovăție, poezii despre trădare, poezii despre prostie sau poezii despre prim-ministru
Portret de lume
Minciuna azi e rege, stă la masă,
Toți oamenii în jurul ei roiesc,
Mulți uită să mai meargă pe acasă,
Iar alții cred că doar așa-i firesc.
Despre cei sfinți vorbesc cei cu păcate,
În fața celor mulți să pară sfinți,
Voindu-și lor să-și poată da dreptate
Că sunt părinți pentru ai lor părinți.
Sunt judecați cei ce-și cunosc greșeala
Lăsați în pace sunt cei vinovați,
Și chiar când e absurdă socoteala,
La întrebări chiar și cei morți sunt luați.
Ne luminează cei ce văd lumina
Doar dacă-n nori e soarele ascuns,
Cei ce găsesc apusurilor vina
Că se grăbesc și ei n-au timp de-ajuns!
Acei ce-s mulți și spun că știu de toate,
Pe cei ce știu ce spun îi fugăresc,
Valoare dând doar datului din coate,
Cumva, înnobilat, de-un râs grotesc.
Sunt tot mai mulți ce se doresc la masă,
Nici nu le pasă că sunt doar lachei,
Și nici de viața lor nu le mai pasă,
Crezându-se ei înșiși dumnezei.
Se tot rostesc și se tot scriu cuvinte
Despre ceea ce ar putea fi sfânt
Și scrie, cu nesaț, cel care minte
Pentru a fi un "ceva" pe Pământ.
Pe la biserici, unii, vindecarea
Și-o vor, prezența zi de zi făcând,
De parcă totul își doresc urmarea
A tot ce-i pun, lui Dumnezeu, în gând.
Firescul nu mai poate să se-ntâmple,
Pus sub consemn de cei ce văd firesc
Să își ascundă albul de la tâmple
Ca să se-ntâmple ceea ce-și doresc.
Și-așa minciuna ia în stapânire
Întregul neam, ce-și zice, omenesc,
Lăsându-l chiar pe om în părăsire,
De-a dreptul rob acestui trai prostesc.
poezie de Daniel-Dumitru Darie din Dincolo de praguri (13 august 2013)
Adăugat de Daniel-Dumitru Darie

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină sau poezii despre valoare
Să fii un fluture pe-o floare
Sunt omul simplu de pe stradă,
Cum deseori am fost numit
De guvernanți, când ies la sfadă,
Intr-un limbaj de promenadă
Analfabet și gângăvit.
Dar simplitatea nu acuză,
N-a fost nicicând dăunătoare,
Cuvântul este doar o scuză
Sau poate doar o călăuză
Pentru prostia voastră mare.
Când ești în fruntea țării tele
Și o cufunzi în sărăcie,
Dorind de-aici să faci avere...
Ti-arăți doar lipsa de putere
Și o dovadă de prostie.
Și-n sărăcia asta mare
Cu gândul numai la furat,
Te crezi un fluture pe-o floare,
Prea important si mult prea mare,
Dar ești o muscă pe-un rahat.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de Marin Bunget

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muște, poezii despre gânduri, poezii despre fluturi, poezii despre cuvinte sau poezii despre avere
Pierdere
Să pierzi, e implicit să ai;
Mai mult decât pe tine, un integru...
Să-ți faci balanța între alb și negru;
Căci nu poți pierde, ce de preferință, dai...
Ba încă, te poți pierde, relativ,
În parte sau total, în circumstanțe;
Avutul de o viață, în instanțe,
Sau parte, fără noimă sau cu un motiv...
E pierderea de fizic sau de suflet,
De dragi, de amintiri, de viață;
Ca și cum existența-i simplă ață
Ce-o rupi... faci nod. Sau este-un simplu cuget...
Mister, este de ce doar unii pierd;
N-au cumul nici de vis, nici de valori,
Nu pot atinge binele... pierduții printre nori;
Sunt numai suferințe, n-au dezmierd.
Să fie doar un tas cu dedicații
În care unii au prescris nereușite;
Un tur de mâini cu mințile zdrelite,
Iar alții, doar câștig și incantații?
Și oare cine ține talere egale
Și cum împarte greutăți... nemăsurat?
Cum apriori poate fi-neînduplecat
D-inechitatea; lux și fericire... cu spitale!?
Să fie doar un minus din egal;
Din ce a fost... scăzut din material?
Sau e un vid, indus universal,
De nerecuperat; cum mortu-i imortal?!?
Cum se acceptă, în singur Univers,
Doar instabilitate și incertă pace?
Suntem sortiți, fără de schimb la a bine-face?!...
Lăsați-o moartă, nu-i dreptate, nu-i niciun demers!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință, poezii despre pace, poezii despre nori, poezii despre negru sau poezii despre mâini
Românii vor emigra în valuri
Cu Veorica Dăncilă președinte,
cine în această țară o să mai aibă minte?
Românii vor emigra în valuri.
Vor fugi cu tot cu neamuri.
Vom ajunge un stat de asistați sociali.
Ce nu muncesc, dar vor doar bani.
De veți vota așa, veți plânge neîncetat 5 ani.
Cu un așa președinte, vor fi premiați toți agramații.
Vom fi mai săraci mintal, dar însă plini de obligații.
Vor câștiga doar cei ce sunt pe combinații.
Totuși sunt unii ce o vor duce bine.
Acei politicieni speciali, cu secretare și concubine.
Ce de 30 de ani încoace, au reușit să ne dezbine.
poezie de Romulus Rapcea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre votare, poezii despre președinte, poezii despre premii, poezii despre politică, poezii despre emigrație sau poezii despre concubinaj

În fotbal
Noi avem în țară multe,
Cluburi, sportivi de elită,
Dar în fotbal nu-i ca-n teatru,
Dăm cu șutul unu-ntr-altul,
Este parcă un dezastru,
Faulturile irită.
Oh, juca Gică Popescu,
Marele nostru maestru!
Nu mai joacă Lăcătuș,
Fotbaul e pe butuci...
Vrem cluburi ca la Barcelona,
Și fotbaliști ca Maradona.
Azi și cei mai mari atacanți,
Joacă pe stadioane dopați.
La cluburi fac mari belele...
Nu-l vor egala pe Pele!
El va fi un mare-artist,
Adevărat fotbalist.
Spectatorii bat, înjură,
La cluburi totul se fură,
Pe teren sar ca tâmpiții
Să îi bată pe arbitrii.
Să vină jandarmeria,
Să calmeze nebunia!
Răsar cluburi an de an,
Ca adepții la bairam.
Nu găsiți ca Ducadam!
Ne-a calificat echipa,
Făcând aștrii din nimica.
Vrem decizii de la F. I. F. A.!
Și în fotbal sunt artiști:
Faimă mare-a avut Cristi.
Când intra Chivu-n careu,
Avea har de la Dumnezeu.
Acum au rămas doar vise,
Cluburi cu porțile-nchise.
Doar prostia va decide...
Chiar și fotbalul ucide!
poezie de Livia Mătușa din Și fotbalul ucide
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fotbal, poezii despre teatru, poezii despre sport, poezii despre nebunie sau poezii despre celebritate
Doina
doina noastră vine de departe,
din anii grei ai țării în furtună,
românii doar de ea au avut parte,
și și-au cântat durerea împreună.
cuvinte vechi, relicve demodate,
la suprafață ies din când în când,
n-au nici istorie și n-au nici date,
din lutul vremii ies mereu plângând.
în marile singurătăți din mine
aud demult un cântec bătrânesc,
mă-ntreb adesea cine-l cântă, cine,
și ce e-n el atâta de firesc?
când morții trec acasă să se culce
după o zi de coasă de pe lunci,
se-aude câteodat-atâtât de dulce
și-mi face zilele fântâni adânci...
la fiecare grea răscruce-a vieții
l-am luat prieten și l-am adorat,
din el s-au adăpat în veci poeții
și cântăreții adesea l-au cântat.
doinița noastră de reîntrupare
venită din străbunii tăi părinți
te cânta pe la case fiecare
că tu ai fost simbol de biruinți.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (30 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre zile, poezii despre singurătate, poezii despre simbolistică, poezii despre prietenie sau poezii despre poezie
Bătrânii pământului
Îi vezi trecând, încet, tot mai încet, agale,
Fac pașii tot mai mici, c-au obosit făcând.
Nici nu privesc, absenți, sunt totul doar un gând...
Se țin într-un toiag, se îndoiesc din șale.
Sunt prea albiți de timp, ierni multe au făcut,
Sunt uscățivi, firavi, că nici nu mai mănâncă.
Nu-i mai salută nimeni, că nu-i cunoaște, încă;
Nici tinerii ce trec... copii ce n-au trecut.
Se țin firavi de mână- de au pe cin' să țină-
Vorbesc șoptit și-adesea înclină cap, să-asculte...
Vorbesc despre nepoți- c-au subiecte multe-
Se întreabă; "Când s- aștepte, c-o fată au, să vină.. ".
Și-au făcut socoteala la banii ce-i mai au,
-Căci pensia nu-i mare, impozite au plătit-...
Ce le-a rămas, e-n casă; copii și-au prevenit
Să vină, să dea strânsul;..."Săracii, că ei n-au".
Se întorc la casa mică, curată, cu pridvor...
E-n plin oraș, cu curte și cu garaj la stradă
Și-i gol; doar amintiri, călătorii, sau treabă...
Mașina-i la fier vechi, căci oricum, mâine mor.
Se așează încet la masă, și scot album să-l vadă,
Sunt poze de-ale lor, din timp nemăsurat.
Au și părinții acolo, le-au ros de-atât uitat...
Se întreabă, cu mult tâlc, de-apucă iar zăpadă.
Căci e ajun de an, înainte de Crăciun
Și sunt tot mai slăbiți, și An Nou e departe...
Sunt împăcați cu gândul... "la toți au făcut parte"!?...
Vor fi și ei, de mâine... o poză de album...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fotografie, poezii despre zăpadă, poezii despre trecut sau poezii despre tinerețe
Nu s-a depus plângere
Câte duete disonante
se chinuie într-un aberant
gust de un fals predominant;
motiv... vendete delirante.
Sadism stupid de goale-ambiții
de diletante problematici
transformă simplu-n antipatici
sau se agravează-n dispariții.
Excese de contradictoriu
se-nlănțuie în violențe,
animalice reminiscențe;
făcând domestic... sanatoriu.
E-abisul suferinței pure
de fiecare oră, zi,
ascunsă-ntre femei, copii
lipsiți de drept... doar să îndure.
Și nimeni n-află, nu se știe
de tragedii nenumărate
neplânse, căci nedeclarate;
n-au fost, nu sunt și n-or să fie...
... și intervenția-i... târzie!
PS.
Sau totu-i că n-au cui se plânge,
căci polițiștii-s la birou
cu diplome de "Brav erou";
"vin numai la omor sau sânge..."
... E țara unde mult se plânge
Și nici cu plânsul nu se-ajunge!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre violență, poezii despre sânge, poezii despre sadism, poezii despre femei sau poezii despre eroism
Bătrânii
Planeta scrâșnește și e tot mai grea,
Nu mai sunt locuri pentru bătrâni în ea,
Ei fac parte dintr-un proces revolut,
Planeta nu-și asumă acest trecut.
Bătrânii nu-și mai găsesc locul ca inși,
În dispută cu tinerii sunt învinși,
Iar acum e caduc proverbul de ieri,
Că:"Dacă nu ai un bătrân să-l cumperi".
Ne enervăm de mersul lor agale,
Pe stradă sau la treceri pietonale,
Cu vorbe grele adesea îi mustrăm,
Nu-i înțelegem și nu îi ajutăm.
Bătrânii-aceștia de ani vlăguiți,
Mulți dintre ei bunici sau numai părinți,
Când cu vârsta, ajung puțin decrepiți,
Sunt discreditați, respinși sau umiliți.
Au muncit o viață cu râvnă și sârg,
Și când timpul lor se-apropie de-amurg,
Sunt abandonați și duși la azile,
Sau singuri in case, se sting cu zile.
Ființe, ca parte a lumii ce sunt,
Își duc rușinea de bătrâni pe pământ,
După ce ani la rând măsura și-au dat,
Lăsându-ne un prezent clar și-nzestrat
poezie de Gheorghe Alionte (23 septembrie 2023)
Adăugat de Gheorghe Alionte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bătrânețe, poezii despre rușine sau poezii despre proverbe