Psalmul ultimei rugăciuni

Când nici o casă nu ne mai încape
durerile şi pierderile toate,

când nici un dor nu ne reţine-n ţară
şi-n dimineaţă ni se face seara,

când nici părinţii nu-şi mai cunosc copiii,
şi neamurile îşi reneagă fiii

când haru-i un păcat, iar prostu-i rege
iar agramaţii îi fac ţării lege,

când în altare huzuresc păgânii
iar spicu-i sec şi înfloresc doar spinii,

când şi umila umbră-i cu durere
şi albina-n floare găseşte numai fiere.

atunci, Părinte, întoarce-te spre locul
unde nicicând n-a poposit norocul
şi-ascultă ruga mea de peste fire –
dă-mi moartea crudă ca pe-o izbăvire

poezie de Valeriu Matei din Literatura şi arta, nr.33-34 (3962-63), 2 septembrie 2021, pag.5 (2021)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când nu va mai fi zăpadă, copiii vor face un om de iarbă, când nu va mai fi iarbă, copiii vor face un om de pământ, când nu va mai fi nici pământ, copiii vor face un om de piatră, când nu va mai fi nici piatră, umbra unui om de cenuşă se va profila pe cer - şi nu vor mai fi nici copii atunci...

citat celebru din Grigore Vieru
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când patimile te apucă, nici ruşinea, nici teama nu te împiedică. Atunci când banii-s a ta ispită, nici părinţii, nici regii nu te pot îndrepta. Când cu spor munceşti, la somn sau la chef nu te gândeşti.

proverbe sanscrite
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eşti prins în plasa lui "a face", întoarce-te la acel "eu" iar şi iar. Ego, minte, simţuri - acestea toate înseamnă "a face". Nu este necesară nici o acţiune, nici un efort, nici o noţiune, nici o intenţie. Renunţă la tot, doar rămâi tăcut şi aşteaptă rezultatul. Păşeşte în afară, dar fă-o precum un rege care pleacă din sala tronului şi se răcoreşte în grădină. El nu este un grădinar, încă este rege. Tu Eşti, oriunde te-ai afla. nu-i aşa?

citat din H.W.L. Poonja
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe la Caracal

E trist când fiicele ori fiii,
Îşi pierd sărmanii lor părinţi,
Dar sunt de-a dreptul scoşi din minţi,
Părinţii care-şi pierd copiii...

Striviţi sub tainice mistere,
Se duc părinţii spre alt rost,
De parcă nici nu ar fi fost,
Şi-i lasă pe copii-n durere...

Dar timpul lecuie durerea,
Iar truda zilei trece-ncet,
Coşmarul morţii în regret,
Şi soarta îşi impune vrerea...

Dar vrerea-i uneori nedreaptă,
Şi îi răpeşte pe copii,
Lăsându-i pe părinţi pustii,
Căzuţi pe-a disperării treaptă...

Nici timp, nici trudă, nu au vlagă,
S-aline prea cumplitul chin,
Li-i viaţa cupă cu venin,
Şi fără rost e lumea-ntreagă...

E trist când fiicele ori fiii,
Îşi pierd sărmanii lor părinţi,
Dar sunt de-a dreptul scoşi din minţi
Părinţii care-şi pierd copiii!

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măgăruşul nostru, Trică

Trică-i măgăruşul care
Nu mănâncă nicio floare.
Nu că ar avea vreo boală...
E-o fire sentimentală!...
El, când paşte pe câmpie,
Fredonează-o melodie
Şi-i atent să nu doboare
Nici cea mai micuţă floare.

Numai seara, la chindie,
Rupe-un ram de iasomie
Şi-l prinde în coama deasă
Şi pleacă din câmp spre casă.
Iar când satul îl străbate,
Îi fudul de nu se poate!

poezie pentru copii de Gheorghe Vicol
Adăugat de Gheorghe Vicol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plafonare...

Păcatul cel mai răspândit e plafonarea
Şi lucrul doar la jumătate dus
Atunci când ţi se pune întrebarea
Şi când te mulţumeşte căutarea
Cuvântului prea ieftin ca răspuns.
Păcatul nu-i atunci când faţa-i tristă
Şi nici atunci când visele te dor
Ci numai dac-o faptă altruistă o faci de mântuială
Sau pentru nu ştiu care spectator.

Cumplit nu e când pierzi în mod total
Ci numai să te joci că ai învins
Şi nu-i ruşine să te zbaţi sub val
Şi nici să cazi în drumul tău spre mal
Ci e păcat să fii un luptător pretins.

Un lucru nu-i destul să fie început
Şi nici sfârşit aşa-ntr-o doară
Un zâmbet dacă-i numai de-mprumut
Iar bună-ziua sec şi abătut
E ca un mucegai căzut peste cămară.

Eroul doar pe jumătate nu-i erou
E doar un trădător de veşnicie
Şi numai noul lustruit nu este nou
Iar binele neterminat e rău
Ca şi atunci când eşti bogat pe datorie.

La Dumnezeu nu merge cu trişare
Şi nici cu sfinţi pe jumătate decăzuţi
Ori aşteptarea este aşteptare
Ori alergăm în alergare
În cerul Lui nu-i loc de prefăcuţi.

E timpul să ne plângă inima de dor
E vremea să cântam cu toată gura
Şi să trăim ca orice bun aşteptător
Cu ochii pironiţi la răsărit de nor
Iar El, venind, ne va plăti toată măsura.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ignatul

Ce foloseşte idolului jertfa? Că nici
Nu mănâncă, nici nu miroase(...)
(Înţelepciunea lui Iisus Sinah 30:19)

Ninge cu îngeri. E Crăciunul!
Se-ascut la tocilar cuţite,
Presimte-n cocină grăsunul
Sau moartea vine pe nepregătite?

Din om se-ncruntă asasinul,
Râtane, ăsta-ţi fu norocul,
De mii de ani ţi-i scris destinul...
Pentru pomană se aţâţă focul

Dar a ucide este crunt păcat
Şi mai ales atunci când Pruncul
Din ieslea sfântă ni s-a arătat
Şi-a creştinat cu mir Pământul.

Conspiră gând de tochitură
Niciunde nu-şi găseşte locul
C-un ultim grohăit de ură
Stăpânul îşi huleşte: Porcul!!!

parodie de Constantin Ardeleanu, după Lică Pavel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul iertării-i prea lung...

La cer să-mi ajungă o rugă în dungă, n-am scară şi nici în genunchi,
De-aş sta în altare, nu am lumânare şi nici busuiocul mănunchi.
E cale prea lungă şi ruga în dungă e-un cifru mai greu de pătruns,
Pe care-l dezleagă doar mintea întreagă, în care iertări s-au ascuns.

Mă doare un soare ce n-are răbdare şi vine mai des decât ieri
Şi-n foc pârjoleşte un vis ce-nfloreşte pe-o gură-necată-n tăceri.
Cuvinte proscrise se târă şi mi se mai frânge-un poem pe asfalt,
E raiul departe, un iad ne desparte şi cum să ajung spre înalt?

Se rupe o treaptă şi îngeri aşteaptă, ca Domnul să facă minuni,
Dar, nu se aude, de-atâtea palude, când mlaştini în suflet, aduni,
Nici strigăt, nici jale, doar slabe vocale se tânguie-n margini de lumi.
Nu-i chip de tămadă, când moartea-i pe stradă, doar moartea să ţi-o asumi.

E vreme de ducă, când pe coji de nucă, genunchii la rugă n-ajung,
Prea multe păcate se zbat vinovate şi drumul iertării-i prea lung...

sonet de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te voi iubi

Te voi iubi în fiecare clipă,
Te voi iubi pe soare şi pe nor,
Te voi iubi pe-a vântului aripă,
Te voi iubi-n amurg lângă izvor.

Te voi iubi pe iarba din grădină,
Te voi iubi-n padurea de argint,
Te voi iubi pe-o rază de lumină,
Te voi iubi când stele nu ne mint.

Te voi iubi pe hol sau pe chiuvetă,
Te voi iubi de vrei... pe aragaz,
Te voi iubi frenetic pe mochetă,
Te voi iubi spre seară pe-un pervaz.

Te voi iubi pe cumpăna fântânii,
Te voi iubi în lift sau pe butoi,
Te voi iubi cum se iubesc păgânii,
Te voi iubi de vineri, până joi.

Te voi iubi urcând spre miazănoapte,
Te voi iubi şi când am să cobor,
Te voi iubi cu mângâieri şi şoapte,
Te voi iubi... când mă înveţi să zbor.

Te voi iubi... pe plaja aurie,
Te voi iubi în marea de azur,
Te voi iubi când nimeni nu mă ştie,
Te voi iubi... şi-apoi am să te fur.

Te voi iubi când încă se mai poate,
Te voi iubi când încă mai sunt viu,
Te voi iubi şi voi uita de toate,
Te voi iubi cât nu e prea târziu.

Te voi iubi-ntr-o noapte de beţie,
Te voi iubi... mărturisindu-ţi trist,
Te voi iubi... pe-o coală de hârtie,
Te voi iubi... când nici nu mai exist.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limita deznădejdii

E peste durere regretul tacit
Când nu mai poţi plânge din corpul secat
Şi mâine dispare din timpul mâncat,
Pierit de la masa cu blatul zdrobit...
Că nu mai dă locul la coate să pui,
Nici gândul să sprijini pe întremur, bărbie,
Căci nu mai există reflex verb "să fie"...
Şi viaţa în sine atârnă de-un cui.

Se cheamă summum depresiv, deznădejde
Ce mătură eul de orice resursă...
Deşertul imens, când apa e scursă
Şi nor nu-i niciunde s-adape nădejde...
E peste ce ruga mai poate întreţine,
Când nu mai există nici sfânt... Pervertit
În pâcla cădelniţei, fum din topit
De tămâie, ce doar consfinţeşte destine...

E ultim apel... să trezeşti om din tine!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Candidaţi la alegerile din Eterna şi Fascinanta Românie

Oameni falşi, vorba deşartă,
Mint că grija ţării poartă,
N-au nici lege, nici morală,
Nici ruşine, nici sfială;
La ei banul este rege
Şi încalcă orice lege,
La ei votul e o marfă
Ce o cumperi ca pe-o boarfă.

poligramă de George Budoi din Politică şi politicieni (24 octombrie 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi părăsi

Nu părăsi, ci uită
Când totul este şters,
Cine mai umple timpul
Ce nu mai are sens,
Neînţelegeri mute
Din vremea care-a fost,
Cine-ntre pereţi moare
De gânduri, fără rost,
În inima de soartă,

Nu mai pleci nicicând,
Nu mai pleci niciund'
Nu poţi părăsi,
Nu mai poţi fugi
Nici de umbra ta
"Ne me quittes pas"

Dă-mi perle de ploaie
Pe-ntinsuri uscate
Să le-ngrop cu mine
Pregătit de moarte,
Corpu-mi va-nveli
Orgile luminii
Din ruga udă-a ploii
La zeul iubirii
Ce va dicta o lege
Numindu-mă al ploii rege.

Dar nu pleci nicicând,
Doar petreci un gând,
Nu poţi părăsi,
Nu, nu poţi fugi
Nici de umbra ta
"Ne me quittes pas"

Şi voi inventa
Vorbe fără sens,
Ce te vor cuprinde
Cât în suflet mi-eşti
Şi îţi voi şopti
Despre-un alt pământ
Despre vechi iubiri
Care s-au trecut.

Dar nu pleci nicicând,
Doar petreci un gând,
Nu poţi părăsi,
Nu, nu poţi fugi
Nici de umbra ta
"Ne me quittes pas"

Vedem des căderi
De foc, care-a nins
Dintr-un vechi vulcan
Ce se credea stins,
Un pământ arzând
Cenuşi printre timpuri,
Şterg rănile lui
Cu noi anotimpuri,
Şi când vine seara
Cerul plin de stele
Luceşte alb, negru,
Roşu şi albastru,
Inepuizabil, în rănile mele

Dar nu pleci nicicând,
Doar petreci un gând,
Nu poţi părăsi,
Nu, nu poţi fugi
Nici de umbra ta
"Ne me quittes pas"

Nu vei putea plânge
Că nu poţi pleca,
Te va urmări
Doar lumina mea,
Voi dansa în focul
Cântecului meu,
Va râde apusul
În umbra-mi de zeu,
Prin ceaţa de mâine
Poate va lătra
Nemurirea mea
Umbra unui câine...

Dar nu pleci nicicând,
Doar petreci un gând,
Nu poţi părăsi,
Nu, nu poţi fugi
Nici de umbra ta
"Ne me quittes pas"

cântec, muzica de Jacques Brel, traducere de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, până când?...

De-atâta vreme-auzi şi tu chemarea
Spre ceruri, spre lumină şi spre rai,
Şi tot n-asculţi, nici plânsul, nici cântarea
Şi nu-ţi îndrepţi nici gândul, nici cărarea:
O, până când, o, până când mai stai?
Văzut-ai şi tu lucrurile care
Pe alţii mulţi i-a-ntors din calea rea,
Dar tu mereu rămâi în nepăsare,
În cea mai rea, în cea mai tristă stare.
O, până când, o, până când aşa?

O, tu cunoşti că moartea nu-i departe,
Că mergi spre focul iadului dintâi,
Şi totuşi tu rămâi pe căi deşarte,
Rămâi în foc, în chin, în plâns şi-n moarte!
O, până când, o, până când rămâi?

Tu ştii şi de la tine ce aşteaptă
De-atâta vreme şi astăzi Dumnezeu!
Cunoşti chemarea sfântă şi-nţeleaptă,
Cunoşti şi calea rea şi calea dreaptă:
O, până când, o, până când în rău?

A mai trecut un an din scurta-ţi viaţă
Şi-acesta-i poate ultimul ce-l ai.
O, smulge-te din neagra nopţii ceaţă,
O, rupe-ţi vălul negru de pe faţă:
O, până când, o, până când mai stai?

Curând solia morţii-o să te cheme
Răsplata cea de veci ca să ţi-o iei.
E vremea hotărârilor supreme,
E azi a mântuirii tale vreme!
O, până când, o, până când nu vrei?...

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din când în când

Ultim zbor de cules floare,
Îmbătări de polen, nectar
Şi-ac smuls din pântec, insectar;
Aşa din când în când se moare!

Cuib de ciocănitoare
Cu pui în pomul găunos
Ce hulă îl prăvale jos;
Aşa din când în când se moare!

De-abia născut ce stă-n picioare
Pe stepa-n răgnete arzând
În lins ce nu-i al mamei, blând;
Aşa din când în când se moare!

Doar dăruire-n aşteptare
Şi înşelat de suflet cast
Plângând de nenoroc nefast;
Aşa din când în când se moare!

Sublim amor cu violare
De vis şi trup pur neatins,
Cu gust amar de viaţă stins;
Aşa din când în când se moare!

O dragoste, când totul doare
Orbul rănit, ce nu o ştie
Şi singur stingere-şi îmbie;
Aşa din când în când se moare!

Ochi plânşi înălţaţi la altare
Cu semn întretăiat de mână
Ce-şi pierde pereche-n ţărână;
Aşa din când în când se moare!

Părinţii duşi rămaşi o boare
De-o lumânare aprinsă arar
Ce plâng şi-acum şi n-ai habar;
Aşa din când în când se moare!

Îi-este ultim apus de soare,
Noapte eternă stând să-nceapă
Fără de gând că zori nu crapă;
Aşa din când în când se moare!

Când nu mai e nimic, uitare,
Mai mult decât de trup prezenţă,
Nici gând de urmă, de esenţă...
Aşa din când în când se moare!

Totu-i o apă trecătoare
Ce spală timp de umbre duse
Ce nici n-au fost de n-ar fi spuse...
Aşa din când în când se moare!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăcire

Mă-ntreb la răsărit şi la apus, pe unde-mi umblă gândurile toate?
Răspunsuri caut, doar pe unde nu-s şi nimeni să-mi răspundă, nu mai poate.

Nu mă priveşte nimeni cum deschid, din când în când un ochi înspre lumină,
Tăcerile, poemele,-mi ucid şi versul meu e doar păcat şi vină.

Şi cum să fie, când nu mai sosesc, nici primăverile ca altădată?
Iubirile, pe rând, se ofilesc, speranţa e în ceruri suspendată.

Albastrul moare pe spinări de chrişti, însângerat sub lovituri de ură
Şi cum să îndrăzneşti să mai exişti, când doar blesteme înfloresc pe gură?

Dospesc orgolii şi în bob de grâu, că, plouă cu venin şi cu otravă,
E doliu şi în apa mea de râu şi salcia-ngenunche, grav bolnavă.

Şi marea, Doamne, a rămas în larg, nu mai sărută ţărmul şi-o să moară,
Ca o corabie fără catarg, ca un arcuş, fără a sa vioară.

Nu mai răsar şi nici nu mai apun. S-a-nghesuit şi timpul de durere
Într-un balon anemic de săpun, cu rănile deschise, la vedere...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efigii

Nu se făceau concesii
Nici o dată
Nu se tolerau nonvalori
Nici când
Nu se permiteau compromisuri
De nici un fel
Nu se acceptau favoruri
De nici unde
Până când a venit
Conceptul de toleranţă
Plus noţiunea de iertare
Iar de atunci
Să avem pardon
Şi scuze pertinente.

poezie de David Boia (22 august 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu doar de sărbători

Te-aştepţi ca-n Ţara asta să curgă lapte, miere, când tu, de bună voie lăsând-o, ai plecat?!
E mult de când plecat-ai, iar sufletui-I e fiere. De te-ai întoarce totuşi, iubit vei fi, iertat,

Căci pătimaşa Ţară îşi cheamă fiii, iată, ca pe copiii lumii goniţi şi vitregiţi.
Poporului şi lumii, Române, tu te-arată! Eşti mai bogat în cazne prin anii umiliţi.

De te-ai vedea în suflet cu câtă bogăţie te-ntorci la vatră iară de peste mări şi ţări,
Ai mulţumi Luminii de astă vitregie şi-ai face Rai în Ţară. Nu doar de Sărbători.

poezie de Dana Staicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când se îndrăgostesc de un om ales, femeile nu ţin seamă nici de părinţi, nici de locul unde s-au născut, nici de rude, nici de avere, nici de viaţă.

în Vetalapancavincatika
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când se îndrăgostesc de un om ales, femeile nu ţin seama nici de părinţi, nici de locul unde s-au născut, nici de rude, nici de avere, nici de viaţă.

citat din Terenţiu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două lucruri îmi displac la nepoata mea: atunci când nu-şi face somnul de după amiaza şi atunci când nu mă lasă nici pe mine să mi-l fac.

citat din Gene Perret
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!