Sonet îmbibat în nimicuri
Tu te-ai născut odată cu-a ta moarte
Ești lebăda ce va cânta-n crepuscul
Tăcere-ți este viața, drum minuscul,
Spre mâine amintirea să și-o poarte.
E cartea existenței tale-opuscul
Cu ale clipelor luciri de arte
E Dumnezeu aici enigmă foarte
Pe zare-n dimineților corpuscul.
La numărarea banilor de Punte
Suindu-ți sângele pe eșafod
Ți se deschide ochiul cel din frunte.
Minciuna e un demon ce-i apod
Când înger adevărul din grăunte
Se mai întinde leneș în izvod...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Grinch
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Fiind pe fugă
Pe fugă-i viața, mâine tace-n racle...
Te-așteaptă Domn cu pâine și cu sare
În prag eternității necesare
S-aprindă-n bezne dimineții facle.
În tine clipa de păcat tresare,
Nimicnicii în sângele tău zac; le
Descuie spre zadar de Măr șperacle,
Tu suie-n rugă Omul, spre iertare.
La Dumnezeu la ușă stă Minciuna
Să intre, buzna, de lumină făr'...
Divinul însă o-amăgește-ntruna.
Tu, despletită de eres la păr,
De-ți cântă lebăda a nuntă,-i struna
Ce-ți zice Sus tăceri de Adevăr...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngerul de Pământ
adevărul face dragoste cu minciuna,
el e Luceafăr și ea e femeie
înger de Pământ, omul
veghează mirarea
aici Dincolo e un dromader semn de întrebare
spre pustia necunoașterii de mâine îngerul de Pământ
bea și mănâncă
la masa sângelui și a cărnii proprii
cocoașa interogatoriului de Dumnezeu
o umple-n enigme
în zori de moarte moare somnul
îngerului de Pământ,
își va trezi toate rugăciunile
din lumânarea cu lumină etern
urcând în spinarea Domnului
crezământ
dintr-o coastă m-acostează femeia,
are brâu de dorință și prunci,
are toate amorurile îmbătate de neexistență când viul
încă mai sucește mințile cărnii
nu cunosc vorbele de la fântână
când și unde
e nupțialitatea visului în secunde, fecioare de timp
în haremul sultanului Suflet
tihnește-n cuvinte a-și deschide sicriul
îngerul de Pământ
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Angel
Comentează! | Votează! | Copiază!
În mâini de mâine
privește sângele nu miez, doar coajă
eternitate mică-n zei de lume...
cu mâini de mâine te zidesc anume
să-mi fii altar ce ruga își degajă.
când pe hârtie stihurilor drum e
îmi ești puțina lirei mele vrajă
paiangul Dumnezeu când țese mreajă
iar tu mă naști, ci iar în piept cu hume
statui veghează-n liniște umplute,
dar zarva-n oameni curge-n gând prelat
și lărmuiesc, se-nchină-n pofte slute.
doar noi plutim pe visul dantelat
s-atingem țărm de clipe absolute,
în Oul cu enigmă har aflat
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărul și minciuna
În lumea noastră decăzută,
Stupidă, falsă, prefăcută,
Minciuna stă pe-un tron de aur,
Pe frunte cu cununi de laur,
Iar Adevărul e-n fântână,
Ucis mișelnic de Minciună.
Veni-va ziua cea măreață
Când el va reveni la viață,
Cu frumusețea lui divină,
Cu chipul izvorând lumină,
Și crunt va biciui Minciuna,
Și-o va goni pe totdeauna.
Veni-va ziua cea măreață
Când lumea fi-va iar isteață,
Iar Adevărul, nu Minciuna,
El va domni întotdeauna.
poezie de George Budoi din Adevărul și Minciuna: aforisme, epigrame, pamflete și satire (28 septembrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Verdictul timpului
fântâna ochilor tăi a înspăimântat toate lacrimile
oamenilor ce se închină la zeița tristeții
la cină mai înfuleci o bucată de moarte
adormind în brațele nopții
dimineața o întrebuințezi la speranță
asupra apelor cărnii însă
pletele tale de gând se apleacă asemenea unor sălcii,
pe ramul cugetării de Dumnezeu
înmugurește-ntunericul necredinței
nu cerceta, îți zic!
coboară din spinarea întrebării acolo
în coajă de minciună adevărul așteaptă existențe-n crepuscul
așa că tacă-ți mintea-n lumină,
sufletelor doar Dumnezeu le vine la interogatoriu
tăcerea e un obiect al gurii de obicei,
cu el îți astupi vorba neînțeleaptă
veneam la tine să-mi înfierbânți sângele rece, de șarpe,
mă serveai cu mere și dulceață
de-mi urla hipervascularizarea-n brâu
iar în piept inima îmi făcea gălăgie
dar din toate câte or mai fi fost
în vremea aceea ciudată
când îmi ziceai că miros a Ștefan
amintirea mi-e temnița pe viață
din verdictul timpului
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu oglindă
La sânul vremii clipa-i blândă-n frică
umblând cu rana-n umbre și deschisă
ca o corolă ce s-o-ndupleci zisă
când adevăruri mușcă, ne urzică.
Dar gândul, de nimic, de cuget clisă
nu ne abate-n glia ce-i amică
a timpului ce chinul cărnii strică
de cântă-n tine lebăda promisă.
Infern de muzici de tăceri se-aude
interioara pasăre de-a isprăvit
cu toate-n duh a lutului tău trude.
În ochi de Dumnezeu de te-ai privit
și oglindindu-te acolo,-s nude
de rugăciuni tristeți ce-au istovit...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Freddy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre dincolo de viață
Aici, în sanctuarul acestei suferințe,
Încarcerat de lacrimi, cu veșnicia-n gând,
Te-ai avântat, tu, înger cu aripe de ceară
Și te-ai topit în iadul în flăcări, din mormânt.
Cu ochii-n lacrimi încă, privindu-ne cu sete,
Așa, ca orice mamă, purtând în suflet dor,
De dincolo de viață, încinsă-n sacre bete,
Te-ai dus să stingi în moarte lumina tuturor.
Te-ai dus, lăsând în urmă și lacrimă și taină,
Mamă și soră, fiică, doamnă și înger, stea...
Ca un quasar în lume, te-ai dus spre nemurire,
Te-ai dus ca o lumină! Te-ai dus din viața mea...
Te-ai dus precum o umbră, spre dincolo de viață
Și clopotul durerii în suflet se prelinge,
Sub pleoapa cenușie, alene, lacrimi pică...
Cu înc-o picătură, durerea mea se stinge!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aici Dumnezeu
(alb)
cu dioptriile mele de nuntă
am început să văd pe stradă oameni albaștri
și galbeni și roșii
senini în sângele cu gelozii la mijloc
în vârful vântului cârpa
îmi bea ochii semnalizând nemurire
Andrei ridică din umerii cu poveri de sfințire
a întemeierii aici Dumnezeu
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Ardeleanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
De tine
te beau singurătăți, fântână tristă,
femeie-n rugă lacrima ce-ți suie
zidind cu trudă-n amintiri statuie
și slavă clipelor ce-n azi există...
în lutul tău ci încă mâine nu e...
tu vorbe scuipi hârtiei în batistă,
oglinda ți-e icoană egotistă
și crucea-mpodobită-n duh de cuie.
eterică, de-abis și nupțială
tu întocmești în ploi privirii lege
în faptul meu de-a fi a te-nțelege
și dulce ești în blânda ta sfială.
la urmă toate sunt luciri de îngeri,
izbânzi ce-n tot se reazemă-n înfrângeri...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Animagus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut (Priceasnă)
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Maica Sfântă a cerului
Bucuria Domnului
Ești mijlocitoarea noastră
Pentru noi roagă-te.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Maica celor oropsiți
Și pe pământ pedepsiți
Tu ne faci viața ușoară
Atunci când ne rugăm.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Maica fiului cel Sfânt
Soare în cer și pe pământ
Zorii toți ar fi apus
Fără de Iisus.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Toți îngerii duc în zbor
Vestea bucuriei lor
Că tu ești mărirea noastră
Maica tuturor.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
cântec, versuri de Valeria Mahok (25 august 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu chema nemurirea căci te vei stinge din clipă
cuptor de astăzi mâine-n stea îl coace
și ieri era pitit în aur ușii
pe unde-n diamant spre veci supușii
intrând, se convertesc la sacră pace...
mai zboară Pasărea din jar cenușii
dar ploi îl sting și-i scrum de-o clipă-ncoace
ca dintr-o țigaretă, ce-n găoace
de gură cuvântează fum cu dușii...
acolo,-n Punte care priveghează
un sânge de-ntuneric astupat
mi-e adormirea în crepuscul trează...
femeie, umbra ta o am la pat,
păcatul către tine se păstrează,
un Înger din icoane decupat...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Atlantis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Instantanee
[vopsite în alb]
Din larva lui astăzi fluturele mâine zboară spre Luntre
clipa lui ieri ți-a întocmit banul de plată la Punte
când te-ai născut aveai deja Moartea în oase
existența e un pariu pierdut cu veșnicia
Uneori te locuiesc înțelepciuni
când noaptea e simbrie nesomnului, vopsită în alb
nenumele preacuvântului în hârtia cu tăcere,
în încă viețuire doarme neființa
pe tine te cunosc din pricina țâțelor tale
ce-și varsă imacularea dedesubtul poemelor de dragoste,
instantanee cu Dumnezeu, înrămate-n pereții odăii,
cruci aduc pe bustul meu cu degetele de a ține stiloul
Stiletul sângelui ne spintecă frunza-n brâu,
păcătuirea luturilor noastre
sufletele ni se adăpostesc în corola a tot de lumină
sub tenebra trupurilor însetând pofte lui Eros
În rest, mormintele nu ni s-au deschis încă
în cuibul acela carnea-n curândă nuntă,
în casa de piatră întuneric
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zori de ziuă astăzi
ca un animal de pradă ne pândește iubirea
smoala nopții ne suie în cănile de cafea
avem puțin plumb topit pe buze în dimineața aceasta
când ni se naște orizontul în văz
tu, ce colosal semn de întrebare...
eu sunt minciuna ce îți răspunde mirării
în dimineața aceasta adevărul e pentru îngeri
nu-n sângele nostru unit în păcate
în demiurgia clipei
existențele ne poartă corespondență cu Eternitatea,
apoi iar căzând în luturi
luptele dintre noi
emană într-o carnalitate mâine mormânt
parfumul florii lui Eros
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Eros
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hristos este veșnic viu, el nu s-a născut, nu a murit și nici nu a înviat vreodată. Dacă nu poți vedea asta, trebuie să dai la o parte falsul din întreaga ta religie. Hristos care s-a născut, a murit și a înviat a treia zi, ascunzându-se de fapt după scripturi e doar o poveste de adormit copiii, nu este inima cea vie a Preaiubitului. Dacă Dumnezeu se naște și moare sau reînvie, adică dacă se schimbă odată cu efemerul, este o parodie a minții umane și nu Dumnezeu ce veșnic este chiar aici, chiar acum. Hristos este Viața Veșnică, nu un trup pribeag care se naște și merge spre moarte prin ea. Tu nu ești corpul-minte, ești doar o biată victimă ce trăiește o "viață" de mormânt, în această închisoare. Câți dintre voi puteți accepta că sunteți doar o biată victimă a minții și vă hrăniți cu suferință?
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Verde cosmic
Ci fără-ambrozii trec și zei la Punte
pe guri de-olimp sărut de moarte-a strânge
plătind, sub lacrima ce sete-nfrânge
un ban de vorbe-n tinereți cărunte.
Neliniști beau din ochiul care plânge
în trist de gând cu văzul de sub frunte
când omul scaldă dogme-n zări mărunte
ori de fiind când patimi plouă-n sânge.
Din lumânare fumegau duminici
și ruga rod de taine bandaja...
Final trăind, născută-n lut deja
a dimineață șoaptele-ți sunt birnici.
Femeie,-n cosmic verde-i, ne reneagă
mereu de brâu sub Măr cu frunza-ntreagă...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Urania
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu existam când te-ai născut
Nu existam când te-ai născut,
Erai deja femeie când m-am născut.
Regreți că m-am născut târziu,
Regret ca te-ai născut devreme.
Nu existam când te-ai născut,
Erai deja femeie când m-am născut.
Mi-am dorit să fi fost născuți în aceeași zi,
Ne-am fi petrecut toată viața împreună.
Nu existai când m-am născut
Eram deja femeie când te-ai născut.
Eram atât de departe de tine,
Era atâta distanță între noi.
Nu existai când m-am născut
Eram deja femeie când te-ai născut.
Aș fi devenit o floare îmbrățișându-și fluturele,
Adormind în iarba înmiresmată noapte de noapte.
poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Este disponibil și textul în engleză.Infinit vorbă hazlie
Când a-ntuneric plânge-n om secundă
ce-n gânduri existența îi veghează
tu urci spre cer din stele pe o rază
rostogolindu-ți lacrima rotundă.
Îți e privirea de altar și trează
îți este rugăciunea-n clipei undă
a curge, piatra morții s-o ascundă,
clepsidra încă să nu știe oază.
Când însă-i a crepuscul cărnii printre
coșciuguri neființe ce-și ascut
îmi pare-n umbre înger nenăscut
în sacrul zar a liniște să intre.
Tăcerile în sânge m-au orbit,
doar duhul meu aleargă-n infinit...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deasupra
Fiindul tău iubire-n sânge cară
și plină de visare e desaga...
Privesc în ochii tăi și-mi văd întreaga
suire la divin pe-a tainei scară.
Morminte albe bând peniței vlaga,
în stih fântâni cu giulgiu-n stea flecară...
Erau acolo ape ce-necară
un înger rătăcit, plutindu-și plaga.
În pieptului văzduh de zbor licoare
îmi ești de leac, sărutul de-mi respiri,
minciuna existenței nu mai doare...
Tu duci, deasupra multor clevetiri,
cu adevăr a umple la izvoare
ulcica ta-n sentințele subțiri...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Autolicus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înger și Demon
"Un înger este soacra mea!" -
Îmi spune un amic bonom.
"Posibil, zic - dar nici a mea
... nu-i om!"
epigramă de Viorel Frîncu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aproximativ poezie
cunoașterea luminii umbre strigă,
spre Domnul rugăciune-n penitențe...
infern de vorbe vis îmbracă-n zdrențe
pe când de nuntă-n veci îți dau verigă.
iubindu-ne sub clipelor esențe,
sub lacrimi moi de timp ce zori irigă
ci-n rouă taine-amorul ne exigă
în miezul simplei noastre existențe.
adorm la tine sub sprânceana deasă
zidind în urmă veghe-n stih puțin
de sub crepuscul dimineți să iasă.
iar slava toată sfinții toți o țin
să nu se surpe de cu zbor, mireasă
pe buza ta cuvânt pe-oglinzi devin.
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Poetul tău
Comentează! | Votează! | Copiază!