Fiind pe fugă
Pe fugă-i viața, mâine tace-n racle...
Te-așteaptă Domn cu pâine și cu sare
În prag eternității necesare
S-aprindă-n bezne dimineții facle.
În tine clipa de păcat tresare,
Nimicnicii în sângele tău zac; le
Descuie spre zadar de Măr șperacle,
Tu suie-n rugă Omul, spre iertare.
La Dumnezeu la ușă stă Minciuna
Să intre, buzna, de lumină făr'...
Divinul însă o-amăgește-ntruna.
Tu, despletită de eres la păr,
De-ți cântă lebăda a nuntă,-i struna
Ce-ți zice Sus tăceri de Adevăr...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Sonet de descompunere
Zadar ființă sângele emană,
e-n oameni existența bând minciună
morminte doar aievea sacru spună
sub cerul ploi ce-au izvodit o rană.
Tăceri de timp, cu miezul de furtună...
În clipa de amor și pământeană
o veșnicie parcă-mi ești sub geană
plătind a Mere-n Luntre împreună.
Păcatul viu, femeie, suie-n racle
ci doar în adormiri dumnezeiești
de mântuire-i adevăr în Clești
prin a eternității habitacle.
La umbre-n rădăcini se descompune
secunda fiartă în deșertăciune...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Maioneză
Comentează! | Votează! | Copiază!
Martor ocular în zori de zi mâine
adoarme-n racle moartea uriașă
s-a luminat și-i ceas născând de rază
iar clipa tace și-n etern veghează
că vine dimineața-n veci nuntașă
pe drum pustiu trec oameni către Oază
rămân acolo suflete ce-nfașă
pe Domn în adevărului cămașă
că pe Pământ minciuna ființează
&
pe frunze-n brâu ne e pătat de rouă,
ci sângele ne e canicular
și lacrimi de dorință-n șoapte plouă.
sicriul se trezește, singular
să frângă inimile amândouă...
mărturisești cerneala-mi ocular
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Uraganul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet îmbibat în nimicuri
Tu te-ai născut odată cu-a ta moarte
Ești lebăda ce va cânta-n crepuscul
Tăcere-ți este viața, drum minuscul,
Spre mâine amintirea să și-o poarte.
E cartea existenței tale-opuscul
Cu ale clipelor luciri de arte
E Dumnezeu aici enigmă foarte
Pe zare-n dimineților corpuscul.
La numărarea banilor de Punte
Suindu-ți sângele pe eșafod
Ți se deschide ochiul cel din frunte.
Minciuna e un demon ce-i apod
Când înger adevărul din grăunte
Se mai întinde leneș în izvod...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Grinch
Comentează! | Votează! | Copiază!
Son et cetera
de-așa natură-i timpul spre a trece
gonindu-l azi spre mâine gându-n teatru
ci ieri e-a nălucirii idolatru,
în zidul amintirii piatra-i rece
strigând spre Dumnezeu în văzul patru
havuzul cel cu lacrimi să ne sece
sunt îngeri stinși în tainele zevzece,
sub măr adie lut ofiolatru
e clipa cununată-n nunți de șarpe
veniri de tine cu amor atest,
muriri ni-s însă-n carne monocarpe
de-ți dau la sărutare buze rest
aud iubirea-ntemnițată-n harpe
și mă cuprind cu șoapta-n fapt acest
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradigme maneliste
pe chip ca de hârtie-n alb pierindă
îmi tălmăcești eresul tău cu struna
și iarăși în amor e toamnă-ntruna
cu frunza-n brâu de flacără fiindă
pe gura ta-i truism și e minciuna
și-ți este-n zori privirea mea oglindă
când dintre stins și sete să te-aprindă
tu nu culegi din taine pe nici una
veghindu-i îngeri umbrei căpătâiul
tangoul de lumină-ți suie-n glezne
și mai era și-un vis de pisc, dar bezne
au așezat mormânt pe sânge-ntâiul
răpindu-te cu ochi păgâni, frumoaso
în mine mierea de iubire las-o
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Momo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lene
[sub zodia rimei]
E viața noapte și zadar de vise
iar gândul cu nimicuri să se joace...
Tăcerea ta lumești enigme coace
și ochiul minții mele te privise.
Mi-e frig în sânge de un stih încoace,
poem spre mâine-n clipele ucise...
Sărutul tău în șoapte se-adâncise
și-i adevăr minciunii în găoace.
Că iar te vând mirării pe-o genune,
a întrebării nuntă de abis
deja pe unde-i preacuvântul zis
luminilor iubirii a te spune.
Și gura ta o lene grea grăindu-mi
spre zări de dulce nemaifost e jindu-mi
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Poesis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa
(eventualitatea atelierului)
Clipa e o femeie de stradă și Timpul e pește,
Eternitate cuprinde neclintirea de seamăn...
unii or zice că țin doar truisme în perna albă de insomnii
și-n hârtie duc baliverne feților ce-n mâine
or lăcrima poate-n vorbele mele privirea
Clipa e o curvă plătită uneori în aurul de lumină,
din ea se nasc fiori de grădină, a floare
din flori emoții cât îi ajunge pleoapei să se așeze pe văz
ridicându-se iute să șoptească ochiul spre zare
tu știi toate acestea, cititorule din sevrajul de sânge de Clipă,
erotic drog al veșniciei în spații umane,
da' zic și eu, să-ți aduc aminte:
în vremea în loc Amor e-n sicrie...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Cronos
Comentează! | Votează! | Copiază!
Labirintul speranței
Mai presus de jertfe și de conținut
Cea mai simplă rugă e viața care
În metaforele așteptării s-a umplut
De lumină de iubire și de iertare!
Trudnică e orișice speranță
Gândul scut sieși, mărturisire ;
Clipa biruitoare peste se înalță
Făgăduind aură Ființei, strălucire!
Mai presus de jertfe și de conținut
Cea mai simplă rugă e viața care
În metaforele așteptării s-a umplut
De lumină de iubire și de iertare!
Strădanii fără rost se topesc sub cruce,
Slavă și fală au apus demult în fiecare ;
Acum doar ploaia rece toamna mai adduce
Foșnetul de frunze, de adînc și de visare!
Mai presus de jertfe și de conținut
Cea mai simplă rugă e viața care
În metaforele așteptării s-a umplut
De lumină de iubire și de iertare!
Toate poemele sunt închise-ntr-un album,
Ferestrele spre înalte se închis și ard...
Martire temeri sunt déjà spume și scum,
Totul se împrăștie în jur... a jertfă, a hazard!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu devenea atingere
între noi era ascuțirea dragostei
în toxicitatea păcatului din perne
eternitatea părea clipa în care suiam
ca într-o caleașcă având destinația visul
deasupra statuie sta cerul
învelindu-ne-n glăsuire a pietrei
adiam tăcerea aceea
cu urechea din spatele timpului
pe muzica aceea ne dansau toate flăcările și
ochii noștri aveau straie lichide
ne piteam undeva între întrebare și răspuns
între inimă și duh poate
eram posibili drumeți pe calea lui mâine
sângele ne venera minciuna
să se poată așeza mai lesne
lângă adevăr
nefiindul
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Empiric (de groază)
de veci în vis iubirea se împlântă
cu rămășaguri de divinitate
umblând cu fericirea-n rai în spate
pe imn a iscăli sub ploaie sfântă...
fiirea are cojile crăpate
și-un miez de noapte clipa înspăimântă;
când pasărea-n cenușă ivers cântă
cu tine urc în iadurile toate...
ci sensuri neavând a da peniței,
căutător de-amor în pielea ta
cuvântul meu de încâlcit în ițe-i...
că sângele mi-e-n drag spre a uita
ruinei sacre șoapta rămășiței
de când lumina-n ape se văita...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Pompierul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intersectări
năluci de clipe trec spre totdeauna
și-n nicăieri era eternitate
în har de guri în preacuvânt scăldate
un adevăr șoptește-n vis minciuna.
aleanuri ai în ochi încătușate,
de-acolo-ți cad tristețile întruna
pe-obrazul de eres ce-mi ninge struna
femeie ce mirări te poartă-n spate.
iar timpul iar devine de himeră,
secunda te umbrește-n întrebări
și umblă zvon sub stea auriferă.
sub soare-i totul curgere pe zări
și-n a privirii tale-n taine eră
lumina ta mă spală în iertări.
&
mai toarnă foc pe flacăra subțire
la Dumnezeu să urce-n rugăciune
pe chipul de ninsoare zâmbet spune
femeie-a dragostei împărățire.
cum ieri în ai lui astăzi zori apune
singurătatea-i haz venind iubire
pe-avânt de șoapte-mi dai în sânge-orbire
și-n văzul de lumină-mi ești genune.
un drum de beznă curge către soare
cum niciodată-i veșniciei os,
mă-nseninez la tine-n trist ce moare.
sărutul de pe buze mi l-ai scos,
l-ai sfârtecat în raiuri de visare
de m-am ascuns la îngerii de jos...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trivialitatea visului
Lumini a tot, infernice, de ceară
Mă înveleau a rugă în silabă...
Ploua, dar fără veci în taina slabă
Și iar Pământul sta precum să piară.
Un cer de sânge, către smoală-n grabă
A nopții feciorie-adună-n seară...
Ne este viața toată necesară
Pe clipa-n care frunza-n duh întreabă.
Mi-e soră luna, soarele mi-e frate,
Or nărui și ei în flăcări stingeri
Că din născut spre a muri sunt toate.
Da'n zodie-a eternului atingeri
Un mâine nins sub vorbă se mai poate,
Din început spre nesfârșit învingeri...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem schizotim
momente țes arcușul în suiș de ape la a existenței fântână
noaptea miroase a întuneric
rugăciunea ne lichefiază a umple cocoașa semnului de-ntrebare
din rana umbrei curge un firișor de pace, un puroi de lumină
îngerul bețivan e-mpușcat în aripa aeriformă
sămânța neființă se decojește către mâine
miezul tăcerilor e cazat la hotelul minților rătăcitoare
tu ești femeie cu fântâni în ochi și-n ciutura tristeții ai zări
orizontul e însă o păcăleală între cer și pământ
ca o frontieră dintre două țări din UE
la meteo zice de un front atmosferic siropos,
aere ce ți le dai respirându-ți sângele
a pofte
în rest erau aceleași păsări, era aceeași cenușă,
Dumnezeu umbla nud ud de amorul de sine
eu sunt un megieș al căderii de frunză,
brâu dezrobit din rușine,
pot să-ți mărunțesc mărul în dantură de Șarpe
acolo puțin să-ți curgă lapte
din țâța aproximativ statuară,
să stingi setea copilului din mine cu o duioșie de fiară
aproximativ seară,
lumânarea crește la sân pruncul rădăcină de rugă
în grădina cu melci timpul conjugând clipa
dedesubtul unui veac
de carceră-n cuget
când noaptea e-n muget
nu mă trezi
doar amintește-mi în vis
că mâine e o nouă zi
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu zadar adesea
renasc mirări în oameni zăvorâte
și mă-nsoțesc adesea cu zadarul
drumeț spre unde-mi cade-n soartă zarul
și vise-având eternității câte.
tăcerea-mi adâncește-n lut habarul
sub ceruri în lumină coborâte
de timp tu ai sprâncene mohorâte
femeie ce-n cuvânt îți verși nectarul.
priviri lăuntrice în tine-arunc
venind, nălucă, din eresul ploii
și dulce-mi înverzești în albul foii
pe-albastru țărm, în nemurire prunc.
e prin tenebre noaptea-n ale sale
vestiri de nuntă-n zile colosale.
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Ardeleanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Instantanee
[vopsite în alb]
Din larva lui astăzi fluturele mâine zboară spre Luntre
clipa lui ieri ți-a întocmit banul de plată la Punte
când te-ai născut aveai deja Moartea în oase
existența e un pariu pierdut cu veșnicia
Uneori te locuiesc înțelepciuni
când noaptea e simbrie nesomnului, vopsită în alb
nenumele preacuvântului în hârtia cu tăcere,
în încă viețuire doarme neființa
pe tine te cunosc din pricina țâțelor tale
ce-și varsă imacularea dedesubtul poemelor de dragoste,
instantanee cu Dumnezeu, înrămate-n pereții odăii,
cruci aduc pe bustul meu cu degetele de a ține stiloul
Stiletul sângelui ne spintecă frunza-n brâu,
păcătuirea luturilor noastre
sufletele ni se adăpostesc în corola a tot de lumină
sub tenebra trupurilor însetând pofte lui Eros
În rest, mormintele nu ni s-au deschis încă
în cuibul acela carnea-n curândă nuntă,
în casa de piatră întuneric
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aici Dumnezeu
(alb)
cu dioptriile mele de nuntă
am început să văd pe stradă oameni albaștri
și galbeni și roșii
senini în sângele cu gelozii la mijloc
în vârful vântului cârpa
îmi bea ochii semnalizând nemurire
Andrei ridică din umerii cu poveri de sfințire
a întemeierii aici Dumnezeu
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Ardeleanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu oglindă
La sânul vremii clipa-i blândă-n frică
umblând cu rana-n umbre și deschisă
ca o corolă ce s-o-ndupleci zisă
când adevăruri mușcă, ne urzică.
Dar gândul, de nimic, de cuget clisă
nu ne abate-n glia ce-i amică
a timpului ce chinul cărnii strică
de cântă-n tine lebăda promisă.
Infern de muzici de tăceri se-aude
interioara pasăre de-a isprăvit
cu toate-n duh a lutului tău trude.
În ochi de Dumnezeu de te-ai privit
și oglindindu-te acolo,-s nude
de rugăciuni tristeți ce-au istovit...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Freddy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flacăra
e taină-n rugăciune cât e-albastrul
din apele luminii de la soare;
cu umbre leneșe mai fac prinsoare
furiș de nor de-acoperă iar astrul.
din lacrimă pe-obraz îți curge sare,
din ochiul tău în amintiri sihastrul
mai plouă-n inimi uneori dezastrul
minciuna dacă între noi răsare.
ades privirea-n tine mi se-nfige
și duhul meu acolo-i ca-n oglinzi
dar frigul nemuririi tale frige.
când adevăruri de tăceri colinzi
în piept ai aer moale, să te strige
o flacără-n cuvinte să aprinzi.
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iartă-ne Doamne!
lemn dur de piatră
poartă corp
în cruce zdrucinat
care tresare și doare
spre lut frământat
capul plecat se-ndoaie
iar fruntea se-nclină
spre pământ și țărână
în roșu de sânge
ochi privesc în jos
iar carnea se zbate
în cuie bătută
păcatul nostru
El duce pe cruce
iar ce nu a fost ieri
vrea să fie mâine
pentru noi în răstignire
ca să poată duce
spre lumină se-n dreaptă
și-n rugă El se-n-chină
Tatălui cu suflet
pentru noi cu iubire
și-n iertăciune
pentru mari păcate
El spre cer se-ndreptă
și-n fiecare noapte
va cere
Tatălui cu milă
să ne ierte
poezie de Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu caut răspuns la această misivă
cenușa-n cer a pasăre-a trimite
să îmi îndupleci umbra a-nviere
să uzi a taină clipa cu tăcere
de prin fântâni cu ape-n vis jelite.
aievea că e mai cu mult ce piere
și mai adânc un somn și-s nunți cumplite
de mâine către veșnicii oprite,
ba chiar și astăzi sincer numai ieri e.
așa că umple-mi șoaptele-a-ndurare
și dă-mi eres măcar de zbor uman
țesut cu răni de adevăruri rare.
un giuvaier de fum, zidind tavan
secundei pipă, jar a sângerare
îmi suie drag de tine din alean...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!