Fiind pe fugă
Pe fugă-i viața, mâine tace-n racle...
Te-așteaptă Domn cu pâine și cu sare
În prag eternității necesare
S-aprindă-n bezne dimineții facle.
În tine clipa de păcat tresare,
Nimicnicii în sângele tău zac; le
Descuie spre zadar de Măr șperacle,
Tu suie-n rugă Omul, spre iertare.
La Dumnezeu la ușă stă Minciuna
Să intre, buzna, de lumină făr'...
Divinul însă o-amăgește-ntruna.
Tu, despletită de eres la păr,
De-ți cântă lebăda a nuntă,-i struna
Ce-ți zice Sus tăceri de Adevăr...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Oceanul

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.