Iulie
[file de jurnal afectiv]
nu-mi amintesc iubirea
intuiesc numai siluetele contorsionate
ale culegătorilor de spice cu inima zornăindu-le
silențios în ritm cu fuga discretă a șopârlelor verzi
oprindu-se mai apoi cât să treacă o pasăre
timpul are o genune pe față
cuibul dropiei rătăcindu-și privirea
într-o lume imortalizată...
eu îți arăt oameni
lucrătorii aceștia cu ziua
pălmașii... robii
nu vezi nici măcar
« batic galben »
franjurile își derulează întâmplarea
peste coline... peste podețe...
peste indiferențele astea ample sfidătoare
în absență o mare
își deschide înțelesurile
șosele încinse curbează visul
ziduri forestiere... călători sau intruși
rumegușul... țepii drumului... coroanele
toropite de singurătate
spicele îmi ating respirația
o copilărie uitată se apropie
obrazul meu lipit de geam roz-translucid
roz-translucid... aproximativ rece
dându-mi cumva senzația de viață
în această alunecare continuă
vara își împinge hotarele
la prima... poate un tramvai
poate... o iluzie
peisajele trec goale
spui că mă iubeai... că încă...
intuiesc numai
siluetele contorsionate
ale culegătorilor de spice.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
În timp util
respirația ta uitată
undeva pe fundul genții mele cu de toate
și cele 5 minute rămase
mersul meu de la un capăt la același
într-o cameră ca un peron
privirile mecanice ale falșilor călători
îmbarcându-se în imaginații deficitare
în fapt colții scoși de această singurătate
5 minute în care
îmi refac fardul
sun un prieten... poate un vecin
urmăresc hoțul de lumină personală
simt soarele înainte să se prăbușească
nimic din toate acestea!
scap o scamă precum o iluzie cosmică
bâjbâi ca după comutator
prind rujul galben
mai să-ți sugrum respirația
te simt viu
și asta mă ține în viață
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liber-arbitru
[file de jurnal afectiv]
ziua de azi nu poate fi
decât despre pescăruși
despre felul în care
într-o grabă... într-o copilărie
mi-am luat libertatea
de a mă ocupa
nu de priorități
am rupt pânza aceea densă
întreținând iluzia continuității... a iubirii
n-am ignorat timpul... controversele....
nici concurențele dintre oameni... trădările
toate maldărele acelea concrete
purtând greutatea neantului
vraful de somații
mi-am spus:
spaima poate să mai aștepte
eventuale germinații estetice
într-un spațiu virgin
în care s-au conservat
nepervertite culorile... în fapt
amintirea fiecăruia de celălalt
am deprins intuitiv înțelesurile
trudind să le umplu cu fericire
în oglindă mi-am dat cuvântul de onoare:
nu sunt asemenea celor mulți!
nu mă tem de însingurare!
am învățat să port albastru-cu-bleu
frumoasă inutilitate într-o lume fantastă!
subtilă... adică Femeie
am răscolit aparențele acestea
fotonii demiurgici populând
profundul cromatic
orice lucru se cuvine
a fi scos din anonimat
rostind nuanțele adecvate
altfel degeaba pasăre!
altfel degeaba om!
ziua de azi nu poate fi decât despre pescăruși
această trezire la realitate când înțeleg
că orice moarte se declanșează
cu anihilarea centrilor durerii
în deplină cunoștință de cauză optez
să mă doară
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
All inclusive
[file de jurnal afectiv]
lucrurile se iau. se așază fiecare la locul lui
când cu un sentiment galben-albăstrui... când al inutilității
cireșii se mângâie din vârful cuvintelor
ca unor copii mari li se dă iluzia continuității
se sare mai apoi într-o asumare tandră a necurajului
peste chestiunile minore
aglomerația minibarului
gările cu stații răstălmăcite
un gest în afara feed-back-ului
boala incurabilă...
senzația departelui... în ultimă instanță...
soarta!
se merge drept
la răstimpuri cu sufletul înclinat
spre acel "prima oară" al unei magnolii
se zăbovește fără de vină
în preajma câtorva nuanțe:
necesar-cu-accidental/ fluture-cu-om/ arabesc împăiat
toate acele detalii ieșite ca dintr-o cutie a pandorei
din cântecul fărâmițat al boemului
se ia realitatea
se pune față în față cu tine
fără vreun simț al superiorității
se așează deasupra ei
cu imaginația rectilinie
curbându-se în ritm cu moliciunea universului
contracarând-o
se fluieră
7-spre-5 silabe
către amuțirea materiei
în fapt poemul acela minuscul
purtând în cârcă ditamai cosmosul
se declamă:
nor-ma-li-ta-te!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uscăciune
[file de jurnal afectiv]
am ajuns probabil la capăt de lume!
de aceea poate literele
de aceea poate somnul... vis de fluture amorțit
cu puțin înainte de a intra în afectivitate
pulsul rarefiază scurgerea prin timp ca printr-o gaură neagră
omul îmbracă pustietatea locului cu pustietatea-de-sine
tabloul zilei: 2 șopârle extenuate și corb
cu semnul mirării imprimat pe față
o fata morgana ne ia în posesie viețile
mâinile se alipesc altora...
cu noi în afara noastră ridicăm pueril....
dintr-un imbold... dintr-o neacceptare
"magazin sătesc cu de toate":
eugenii-cico-caramele-ciocolată-cu-ursuleți-biscuiți-în-folie-galbenă
mirosul acela subteran aproape salvator dându-ne iluzia
că suntem într-o vecinătate
o hiroshimă își revendică exponatele:
anii-întuneric din interior până la suprafață
această eviscerare insidioasă a sufletului
aria decretată virană la care nu mai avem dreptul
pe motiv de neîncadrare în marja de eroare
cu noi în afara noastră ridicăm pueril
copaci imaginari ascunzând în rădăcini pictate
fieful pescărușului peste cactuși
un autobuz așteaptă parcă să se umple cu noi!
electrocutați în zumzetul a milioane de lăcuste
cădem din copilărie în rugii cu-pietre-și-sânge ai liniei ferate:
destinul ne curbează gleznele până la fărâmițare
datori vânduți deșertului înțelegem...
mult mai gravă decât moartea...
neiubirea... de care nimeni nu scapă
ne întoarcem
fiecare
pe alt drum
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndepărtare
[file de jurnal afectiv]
într-o altă viață voi fi pasăre
la toate ferestrele mângâiate cândva
îmi voi așeza cântecul aproape-amintindu-mi
într-o rătăcire/ într-o neliniște... într-o așteptare
când se vor fi oprit ceasurile ca pe spectacol
floarea își va crește înțelepciunea personală
cu filosofia lor argintie și fragedă
gâzele vor acoperi rănile și pământul
răsucirea aceasta a ta înspre mine
punând în primejdie cosmosul
ca de orbire voi piguli ochii trecătorilor
într-o atingere tandră-fantomatică
se va apropia orizontul în fâlfâit vocalic
iertându-mi lipsa de stare... nepotrivirile stranii
la cumpăna destinului
voi pune semn
mâinile-ți vor fi încătușate
vei crede... de mine...
nostalgia va face cuvintele să izbească
intrată în tăcere
voi fi pasăre...
nu vei ști tu
să ajungi
la mine.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versus
[file de jurnal afectiv]
lumea ta
de parbrize și neoane
fugile clandestine în miez-de-întâmplare
derogările de la normalitate
unduiri lipicioase... hipermutații
apucăturile damelor ușoare
goale-de-tot luându-se la întrecere
cu baloanele cu heliu:
parașutare eșuată!
fluieratul acela lipsit de subtilitate
vânatul de duzină... produsul în serie
iluzia dobândirii... fantasma situării în masculinitate
grimasele tale de cerber
înfierbântat și nevrotic
neînstare de 1 Femeie
! poate îți trebuie o dalilă!
codul tău etic cod de bare
descifrabil după legi de minimarket
recunoașterea optică a caracterelor
principiul frumuseții eronate
depresiile tale într-o pasageră luciditate
felul acela în care pe mine mă faci vinovată
de sugrumarea Iubirii... de inutilitate
și
te complaci
dependențele îți restrâng aria oxigenată
ai nevoie de dragoste... intuiești cumva
în realitate te umpli de moarte
o lume se perindă
nu contează acordul subiectului cu predicatul
poate numai rostirea dialectală a afectului
trupurile se îmbulzesc pariind pe nedivinitate
performanțele se măsoară în hectare-sex-putere
când înțelesurile se închid în derizorate
boala ta îmi impune eliberarea
chit că pentru asta voi face moarte
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sindrom reflex
ochii ei se făcuseră mari
traversau continente/ timpul zero-spre-infinit
rezolvau memoria albă a lacului/ spaima lui
în singurătate/ de-a lungul erelor depusă
în angoasele pescărușilor fără de chip
desculță și vie traversa
odiseea păsării de la punctul acela
când nu era nici măcar ideea de zbor
mai apoi cineva desenase aripi
ieșirea în lume a timpului
traversa
fieful dropiei
tristețea ei rămasă împăiată
în arsura înghețată a dunelor
pretext pentru oameni să se neliniștească
spre sine convinși să se reverse fericiți
uimirea ei uriașă
decojea cuvintele
crusta aceea a oului cosmic
până la ultimul semnificat
matrioșka dicta filosofia de viață
a big bang-ului
copilăroasă ea traversa
o mare de corali/ o pădure de begonii
casa fiarelor roșii îmblânzite
această frumusețe amplă
simțurilor comune sustrăgându-se
undeva/ nevăzut de nimeni
doar la răstimpuri într-un fel de ea ghicit
el îi ținea într-un pumn cu iubire inima
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Manevră
cu o mână aproximativ decisă
te-ai lua și te-ai împinge
dincolo de joia ploioasă
ai înainta simulând déjà-vu-ul
ca împrejurimile să fie sigure
că ești de-a casei
ai începe un cântec
ceva despre o lume sau despre o margine
fundalul ar fi cu silabe de pescăruși
nimeni nu s-ar grăbi să schimbe decorul
înaltă și vie
ți-ai despacheta sufletul
ai încerca privirea aceea firească
aptă să ascundă fie și parțial frici
ți-ai trece o inimă peste moarte
ca un cer
ai lăsa păsări să te zboare
într-o joacă ai sări în violet de curcubeu
i-ai face lui semn
în centrul luminii ai aprinde
cel mai sublim dintre focuri
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inamicii
calcă suveran peste sufletul lui făcut trup
furtunoasă parfumată în alai de magnolii
codobature insolente îi țin hangul
el moare!
îi incizează centrul masculinătății
aruncă peste inima ei niște chestii
declamându-și hiperafectivitatea... neputința de-a continua viu
ea trântește geam opac în fața verdelui de la iris
el merge orb mai multe secole:
cerșetor. interpret ambulant. vânzător de vată-pe-băț și iluzii cu nemiluita
intempestiv
o vede pe ea
cum pune culoare
cum Îl ajută pe Dumnezeu în ziua a 7-a
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar poate că asta e fericirea
locul acesta minuscul pe care mi-l fac seară de seară
în golul reîntregit al nopții la o masă de scris
asemenea unui copil cocoțându-mă
pe latura cea mai îngustă a timpului
ca pe zidul favorit
fără să-i simt prăbușirea
să intuiesc primejdia
cu veioză argintată și covrig uscat
cu fața mea vie de sâmbătă-spre-duminică
puțin alungită spre luni
jivină stranie ieșită din istorie
să adulmece împrejurimile... depărtatul
fără complexul izgonirii... al sorții
pe îndelete primesc stările
jumătățile lor
lipsa...
această pagină albă speriată de moarte
așteptându-mi atingerea ca pe izbăvire
somnul tandru al florilor de cireș
smocurile de iarbă cu vârfurile reci-parfumate
sunându-și silențios
verdele
în liniștea mea aud
oameni goi îndesându-și
în pulovere provizorii
spaima... alte nimicuri.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privesc la mine ca la o străină simpatică
împrejmuite gândurile cocorilor
încep cu țipăt tăcut dimineața
închisoarea devine insidios marele duhovnic
de aceea poate purtăm orange în singurătate
semnul distinctiv al prizonieratului... al fricii
drumurile izgonesc pașii
unii s-au născut prea devreme
alții ridicol
râmâne acest timp oval
în jurul căruia deznădăjduiții
se așază la masă
înfrigurată cina de taină se încropește
din firimiturile scăpate instinctual
de o pasăre
Dumnezeu se complică din nou
întinzându-ne dedesubt plase
căderile noastre se petrec în aval de îngeri
în grota trupurilor orgasmic ferfenițate
pe urme de om dâre de vreme
substituind porțiuni de carne
cu moarte
suflete își leagă fedeleș realitatea
evaporate imploră
dramul clasic de milostenie cosmică
orizontul nostru
această sârmă ghimpată delimitându-ne
*
o inimă ticăie
în pământul ticsit cu inutilitate
bulbul își face obraznic loc printre ziduri
străbate ani-întuneric de neviață
surprinde chipurile noastre zumicate
blând uriașul ne duce-nspre cer mâinile
o femeie umple golul cu imaginație
micșunele desăvârșesc fragilitatea
premisa estetică a creației
cuvintele ating cu repeziciune galactică
relieful scheletic al lipsei
mă bizui pe secunda aceasta
când încă am vii înțelesurile
desprinsă de destin fie și pentru o viață
privesc la mine ca la o străină simpatică
una aproximativ brună
una aproximativ acceptabilă
și înțeleaptă
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Misterul...
de pe culmi de fantezie mai cobor din când în când
să văd lumea ce mai scrie și poeții rând cu rând
și-ntr-o mare de cuvinte aranjate-n fel și chip
intuiesc numai morminte și castele de nisip
nici idei și nici cadențe numai iambi numai trohei
numai nobili excelențe purtătoare de idei
numai versuri triviale numai ode curgătoare
numai albii fluviale de la munte pân-la mare
n-aud nici o melodie nici o notă nici un semn
nici o umbră de poezie- numai limba grea de lemn
e stăpână peste toate ce se scriu și se vorbesc
de la mine-rupt în coate pân-la cei cu har ceresc
scot încet din cap căciula și mă scarpin dur în pleș
mai drapez nițel și nula trag un gât de Aqua Fresh
și revin pe culmi stelare să continui procedeu
ba numit versificare ba misterul lui Orfeu...
poezie de Iurie Osoianu (10 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te caut
Te caut tot timpul, ca printr-un labirint,
Mergând pe potecile lui, întrebând de tine,
Înconjurat peste tot de pereți de argint,
Care par întotdeauna că vin peste mine.
Uneori am impresia că te caut într-o lume,
O lume diferită, în care tu nici măcar nu exiști,
Tu ești într-o alta, lipsită de zâmbet și glume,
Plină de gri și negru, plină de oameni triști.
Te caut ca pe o iluzie, ca pe ceva intangibil,
Încercând să te prind strâns, ca să nu te scap iar.
poezie de Paul Aelenei din Lacrima dragostei (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Déjà-vu primăvăratic
(file de jurnal afectiv)
n-am copilărit împreună
și iată-ne pierduți văzului lumii
pe dealul dintre mesteceni
micșunelele ne descleștează pumnii
pumnii și sufletele
nu ți-am spus niciodată
despre rochia albă-cu-frunze aproape-ca-n realitate
cum cântau prigoriile prin stâncile crăpate în adânc-de-sine
o mare își căuta țărmurile/ minima recuzită pentru a induce
în irealitate
nici despre ziua în care pe marginea unei ape
mă statornicisem dincolo de un timp
nimic n-ai știut
șoseaua urca albastră și netedă printre păduri și tentacule
undeva sub coapsa așteptărilor se deschisese Orașul
visul meu de copil incurabil mă devenea mare
! deodată cimitirul... 2-3 magnolii
făcută mică m-am lăsat sub grija câtorva păsări
a strigătului Mamei muzică a grădinii grandioase
! poate era Cerul / poate te apropiai tu
această istorie atemporală care se pornise și nu se mai oprea
să alunece înspre mine
n-ai știut nici măcar mireasma aurie a mărului dintr-o poartă
găsindu-și habitat în rând cu firele de arpagic
cu nevinovatele neliniști ale copilului fidel drumului
printre buburuze și fluturi
curajul acesta
marea frică... puțina inconștiență
mâna mea scuturându-ți uitările
lăsând virgin locul cu sunete colorate
sufletul trupului prea obosit de convenții
în fapt un poem sustrăgându-se
amatorilor de nimicuri
nucul este la fel de adevărat în capătul viei mele
verdele împinge cu tandrețe și viață pământul...
pământul acesta ca un căpcăun blând abdicând
domesticit la țipătul poveștii
! ne vom afla în timp util
când va fi să fie
o vom face ca și cum
niciodată n-am fi făcut-o
am lăsat suficient suflet pe aici
o grămadă de NOI...
ne vom întoarce!
... n-am copilărit împreună
și iată-ne pierduți văzului lumii
pe dealul dintre mesteceni...
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-o să-ți scriu despre iubire 2
despre dialogurile închipuite
în care uitai să răspunzi
pueril concepeam replici
neverosimile în feminitatea lor
nici despre cum "era / a fost odată..."
n-o să pomenesc mai nimic
[preafrumoasa poveste dând un sens... numai al meu...]
și am corupt timpuri / programe / verdicte...
în balansoarul în care de-una-singură m-am trezit
duminicile trudeau să mascheze vidul
lipsa mâinii amputându-și solitudinile peste o alta
nici despre revederea târzie nimic nu vei ști
despre absența noastră din cuvinte
[cum "nostru" ajunge brusc cu totul altceva să însemne...]
despre poticnirea în gesturi / într-o dantelă de rochie
fără de scrupule desăvârșind bâiguielile...
vei avea dreptul la propriile percepții
deformate de grabă sau de aglomerație
de zidurile acestea ample crescute vii
din suflete amorțite
îmi vei da dreptul la propriul scenariu
efectul nestăvilitei imaginații bovarice...
voi ști că nu pe tine te-am găsit
că... eu... nu eram eu...
se vedeau 2 străini
unii care nu împărțiseră vreodată
un Cântec
de-aceea poate se lăbărța timpul
de-o parte și de alta a aerului ticsit
gânduri... privirea desființând cerul
penuria de sentimente a curții
o să ating o nuanță / poate maroul
coperții impersonalizate
pe cel al bomboanei insipide de ciocolată
n-o să știi că habar n-am avut să mă apăr
ai debarasat spațiul de toată artileria
de toate detaliile...
de mine...
n-o să-ți scriu despre...
o să te-nvăț cum se privește un om
prin început purificat de decembrie
fără metafore / fără de voaluri / fără ascunzișuri
numai el însuși / bunăoară la masa aceasta unde
ca pe ninsoare pașnică îmi aștern inima
duminica vine ușor
mult-prea-timpul nu lasă spații goale
nicio frică de luni:
astăzi nu doare
nici iubire
nu este.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pseudolexical
necunoscutul se strecurase
în noi asemenea unei umbre
ne culcam cu el ne trezeam
era numai un fel de a da
un nume eufemistic fricii
care ne încleșta venele
coborâți
în prima copilărie
am căutat
antonimul cuvântului iarbă
n-am găsit decât lipsa ei
cum antonimul iubirii
nu era nicidecum ura
ci marea absență
a celei dintâi
acest univers fatal structurat
cu plusuri
mai ales cu minusuri.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Absențe
file de jurnal afectiv
moliile poartă șorțuri transparente
gânduri ușoare nenăscute încă
un fel de năluci ale noastre
uitând să ne revedem
pe jumătate fete în casă
cealaltă jumătate sidef
estete gratuite fără complexul culpei:
pur și simplu supraviețuiesc!
Rumegușul se strânge pe la colțuri, în plin centru, într-un fascicul de întuneric, într-o lumină. Uimirea aceasta reprimată! Obrajii din cretă! Glas alb!
de la un capăt la altul inima devine
coridor perforat/ sita perfectă
prin care instincte de penelopă
urzesc pânze în războaie de pierdut
sunt frunza fără de nervuri
alcătuită la dezordinea zilei
masa amorfă cu personalitate incertă
de care universul nu și-a amintit
întârzii... tu... întârzii eu...
timpul se împrăștie
în acest trompe l'oeil
cu vedere la strada interioară
ca un liliac atârnă sufletul
un monde à l'envers ne revendică
prin creștet ies rădăcini
de picioare atârnă un nor
când liniștea atinge împrejurimile
îți întrezăresc chipul într-al meu
dau să te prind:
ești niciunde:
nu sunt.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Doamne... privește-o...
ea e încă o copilă...
Cu tălpile goale
Cu rochia-i lungă și-nflorată...
de cer și pădure...
de dor și de șoapte...
... aleargă peste lume...
peste văi și ape...
Iar lutu-i însetat caută cu nesaț cerul,
în oameni...
Se privește în oglinda țărânei...
căutând cu palmele stelele
ca într-un lac...
Cunună ca să-și facă...
Însă doar Tu îi poți încununa inima...
din lacrimile-i de iubire...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inevitabilul curs
cineva mă împinge spre bătrânețe
e împotriva a tot ceea ce simt
o netrăire continuă
de la secunda aceea când am decis să-mi pietrific inima
văd bărbați de foc
înfășurați în zâmbete prefăcute
și nu-mi spun nimic
aerul lor ridicol mă face să cred
că nu am ce pierde
cineva mă împinge spre bătrânețe
cum ai împinge o barcă pe mare
și valurile înspumate
îmi spală urmele tinere din privire
cine sunt eu să cred că va fi altfel
că moartea mă va ocoli
și viața își va schimba cursul
că mă voi întoarce până în copilărie
apoi o voi lua de la capăt
ceva mă împiedică să fac toate astea
poate o stâncă sau un râu
care curge numai la lăsarea întunericului
dinspre tinerețea consumată în grabă
cineva mă strigă pe nume
și eu nu mai răspund
aleg să îmi îngrămădesc restul zilelor
în pieptul deschis pentru o nouă viață
cineva îmi arată drumul
și mă las în voia sorții
ca orice muritor
ce-și așază lacrimile în cutiile de lemn
poezie de Any Drăgoianu din Orașul unui singur poet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Mes lèvres ont le goût dʼun fruit sauvage
știu
nu-i prea confortabil în preajma mea
habar n-am avut eu vreodată ce-i aia
femeie înduplecată
de-aici
teama lucrurilor de mine supunerea
decizia lor de a exista silențios și onest
până la poeticitate
și pânzele albe încercând să conserve
statutul depărtării înalte
această mare a adâncului
în care ai fi putut să găsești
o parte însemnată din mine
vezi tu
iubirea nu începe cu carne
n-are cum să sfârșească
această sălbăticie
adusă tocmai din prima zi
când prada s-a încredințat vânătorului
fără să clipească
(Dumnezeu nu anticipase
cât era El de Dumnezeu
sau poate tocmai de aceea a optat
să acorde prezumția de naivitate...)
să nu ripostezi deci
dacă mă voi sustrage domesticirii
regulilor fructului gustat cu de toate
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!