Privesc la mine ca la o străină simpatică
împrejmuite gândurile cocorilor
încep cu țipăt tăcut dimineața
închisoarea devine insidios marele duhovnic
de aceea poate purtăm orange în singurătate
semnul distinctiv al prizonieratului... al fricii
drumurile izgonesc pașii
unii s-au născut prea devreme
alții ridicol
râmâne acest timp oval
în jurul căruia deznădăjduiții
se așază la masă
înfrigurată cina de taină se încropește
din firimiturile scăpate instinctual
de o pasăre
Dumnezeu se complică din nou
întinzându-ne dedesubt plase
căderile noastre se petrec în aval de îngeri
în grota trupurilor orgasmic ferfenițate
pe urme de om dâre de vreme
substituind porțiuni de carne
cu moarte
suflete își leagă fedeleș realitatea
evaporate imploră
dramul clasic de milostenie cosmică
orizontul nostru
această sârmă ghimpată delimitându-ne
*
o inimă ticăie
în pământul ticsit cu inutilitate
bulbul își face obraznic loc printre ziduri
străbate ani-întuneric de neviață
surprinde chipurile noastre zumicate
blând uriașul ne duce-nspre cer mâinile
o femeie umple golul cu imaginație
micșunele desăvârșesc fragilitatea
premisa estetică a creației
cuvintele ating cu repeziciune galactică
relieful scheletic al lipsei
mă bizui pe secunda aceasta
când încă am vii înțelesurile
desprinsă de destin fie și pentru o viață
privesc la mine ca la o străină simpatică
una aproximativ brună
una aproximativ acceptabilă
și înțeleaptă
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.