Te strig ...
Te strig imensitate a sufletului meu,
În primeniri de ziuă să mă renaști din rouă.
Fă inimi rânduite să cânte amândouă,
Ca-ntr-un acord frenetic al lirei lui Orfeu!
Te strig intensitate a dorului nebun,
Deschide-ți larg fereastra spre limpezite ceruri
Și din seninul bolții înșiră-mi giuvaieruri,
Cu care-aș vrea destinul iubirii să îmbun!
Te strig nemărginire a timpului hapsân,
Întoarce iar clepsidra și slobod lasă ceasul
Și-n contopiri divine, când ni se-nalță glasul,
Așterne-mi infinitul sărutului pe sân.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Ecoul
În față e un perete Eu strig...
Perete! Perete!
Ecoul se întoarce...
Om! Om!
Eu strig...
Strig! Strig!
Ecoul se întoarce...
Tac! Tac!
Eu râd.
Ecoul plânge.
Apoi alerg pe coama lui și culeg antene
Ecoul se aude în turla bisericii
cum sădește vibrații în clopote
Eu strig...
Eu! Eu!
Ecoul se întoarce...
Tu!
Eu strig..
Tu! Tu!
Ecoul râde și plânge
și se întoarce
și pleacă!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
din când în când răscolesc străzile de tramvaie prea obosite
apoi sap de nebun în căutarea trăsurilor fermecate
și strig și strig și strig prin mine
după lumi nenăscute
de mă doare ecoul din inimă
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când ai realizat că ești femeie
mai întâi ți-ai pus o frunză de vie
încă era vară în trupul tău
iar eu așteptam cu nerăbdare toamna
ceasul strugurilor copți
...................................................................
din când în când răscolesc străzile de tramvaie prea obosite
apoi sap de nebun în căutarea trăsurilor fermecate
și strig și strig și strig prin mine
după lumi nenăscute
de mă doare ecoul din inimă
..........................................................
apoi s-au găsit destui care să facă o modă
din schimbatul frunzelor
chiar cu mult înainte de inventarea soldărilor
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strig cuvântul în pustiu
Strig cuvântul în pustiu
Pe sub cerul siniliu,
Și te-ntreb: E prea târziu?
Prea târziu e să mai sper
Să dezleg al tău mister,
Sau pierd vorba în eter?
Vorba în eter s-a dus
Cât ai răsuci un fus.
E tăcerea mai presus?
Mai presus să fie-apoi
Inima ta ca de sloi,
Când iubirea mea-i în toi?
Strig cuvântul în pustiu,
Guraliv ca un scatiu,
Și te-ntreb: E prea târziu?
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe osia timpului adoarme clepsidra
Noaptea legănată în vise de stele
Așează zâmbete în icoana iubirii,
Pe osia timpului adoarme clepsidra
Cu inima-n nisipul despărțirii.
Pictez în cer fereastra de departe
Prin ea să trec, conturul să-ți ating,
În mintea mea doar vânturile bat
Luminând ecoul jertfei ce o strig.
Aleargă lumea-n jur, o viperă vicleană,
Pe iarba nopții visată rând pe rând,
Ar vrea să rupă osul aripilor teșite
De-atâta cuib făcut la mine-n gând.
Ne prindem în sărut ca o clepsidră,
Nisipul nostru e iubirea pură,
Osia timpului e clipa fericirii
Unde tandrețea o lacrimă ne fură!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
O strig s-audă tot văzduhul
O strig s-audă tot văzduhul:
Acest volum de epigrame
N-o să-l dau gratis nici la dame,
Ci doar săracilor cu duhul.
epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai, ca trece vremea...
Am în mine-așa, un dor de ducă...
Să mă vântur prin București, sau Iași.
M-aș rătăci prin tren ca o nălucă,
Să mă-ntâlnesc cu prietenii aceiași.
Aș vrea, însă nu am o alternanță
Acum, aici, am treabă, dar vă zic
Salut și asta are rezonanță
Când fără voie mă surprind că strig.
Mă duce și mă-ntoarce-o unduire
De libelulă și... simt că-mi cresc
Orgoliile - gravă cumpănire
Între ce dau și ce am să primesc.
Strigă la mine tare, " nu știu cine",
Și, glasul lui m-atrage... S-a-nserat!
Dar glasul tău iubite-i viu în mine
Și iar ajung la ușa ta și... bat...
Degeaba strig, degeaba stau și bat
Mai bine ascultam de glasul celălalt...
- Bună! Ce faci aici, la ușa mea?
- Îmi era dor de tine! Am deranjat cumva?
- Ce vorbă-i asta? Chiar vroiam să sun
Mergem la plimbare. Am un tonus bun!
Mergem cu mașia, haide, nu mai sta.
Uite cât e ceasul! Hai, că trece vremea...
poezie de Georgeta Nedelcu din Cenușa unui suflet! (iunie 2009)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă strig
mă strig în gânduri
un surplus de absolut
și-n fuga nedezmeticirii fiind
cosmetizez atingerea nimicului sfios și răsfrântul
pe sub luna ce-și calmează propria imitare
în galbenul cerc îmblânzit.
negăsind potecă printre stele
prin florilor nectar fără glas mă strig
și spre geometrica înflorire îndrum sincopa
ce frunte-mi sprijină.
prin ispita nocturnului substanță
mă prăbușesc perfecțiune emoțională
începând a căuta
acordurile cronologic retușate
de eclipsa pasului tău prea călcat
pe rubin de asfințire.
indiferent cum aș amuți în lume seninul,
pretenție mioritică rămân și port povara
alergării în zbateri de ie
acceptându-mă traficantul infinitului topit în palmă...
cu ecourile copilăriei m-am obișnuit
de coapsă să mi le lipesc
prin rugarea mamei mele toate trecute
când din pragul casei
un caz de încălzită referință ea devenea cu blândă-i înfățișare.
mă strig în mulajele așteptării încovoiate
las priviri refulate-n albe stele
și le curăț cu trecerea-mi prin lucernă
când mireasma e zgândărire pornită
de coasa în coregrafică tăiere.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu mă tem, nu tremur și nu strig
Când mă cuprinde-n brațe-al morții frig,
Când țeluri nemplinite vor fi seci,
Zvâcnind sub pleoapa somnului de veci.
catren de Mihaela Banu (28 decembrie 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singur în fața mării
Parcă marea se varsă în cer, e atât de întunecată,
Parcă însăși vocea mea pe această faleză pustie
Ar fi șuierul mării. Cuvinte aruncate în valuri
Și în văzduh, ca dintr-o pâlnie vorbitoare,
Ca dintr-un laringe de piatră,
Nu le aude nimeni și nici nu le înțelege,
Sorbite de apă, de vânt, ca de o pungă,
Ca de propriul lor sens. Strig
Singur în fața mării, și în fața mea
Eu îmi strig mie.
Privesc țărmul pe sute de kilometri distanță:
Din loc în loc oameni singuri
Care nu mă aud. Marea
Lovește digurile, faleza, vapoarele. Și strig, și strig,
O muzică uriașă se rostogolește spre mine.
poezie de Mircea Florin Șandru din Fața ascunsă (2010)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lozinci... lozinci...
"Să trăiască! Să-nflorească
Țara noastră românească!"
Iar eu strig și strig cât zece:
Dar pe rod, pe rod când trece?!
epigramă de Grigore Nedelcu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vino, Isuse
Strig către Tine, Preasfinte
Strig din țărâna umila
Ruga se-nalță fierbinte
Doamne, Isuse, ai milă.
Stau lângă puiul ce moare
Strig hohotind cu suspine
Vino, Isuse, mă doare
Vino, ai milă de mine.
Tu vino cu oastea călare
Pe nouri de foc și lumină
Din capăt în altul de zare
Pământul și cerul se-nchină.
Plâng în neștire, Isuse
Plânge și dorul din mine
Ție-Ți sunt toate supuse
Du-mă, Isuse la Tine.
Plâng, iarăși plâng, plâng întruna,
Plâng pentru toți, pentru mine
Plâng că mă bate furtuna
Du-mă, Isuse la Tine.
Să fie și-n cer sărbătoare
Să cânte pământul și firea
Nimic ce-i din Tine nu moare
O, Doamne, dă-mi azi mântuirea...
Vino, Isuse, la mine
Ziua se duce, e seară
Plâng despărțită de Tine
Vino, iubește-mă iar.
Doamne-s aicea străină,
Doamne, Te caut pe Tine
Vino pe nori de lumina
Ia-mă Isuse la Tine...
poezie de Adriana Cristea (22 mai 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ochi, poate încolți raiul
Dumnezeu scutură frunze în mine,
apoi le adună în palme
ca pe niște copii rătăciți...
Ca pe o rană
simt toamna aceasta,
mă doare ca și cum
ar ciuguli păsări din mine
și noaptea m-ar strivi
între pleoapele ei grele,
iar eu, te strig pe tine, iubite,
să mai treci cu mângâierile-ți
prin iarba crescută pe tălpile mele,
unde stelele își lasă jarul din când în când.
Te strig, știind că în doi,
în ochi, poate încolți raiul,
minunându-ne cât frumos pot trece ploile prin noi,
netulburând clepsidra vieții...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anunț publicitar electoral
Fac cu drag la toți servicii,
Mă descurc conștiincios,
Satisfac orice capricii:
Strig și "sus", dar strig și "jos"!
epigramă de Gheorghe Enăchescu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prăpastie de unde strig
Degeaba merg, nici un drum
nu vrea să mai știe de mine.
Prăpastie de unde strig
este mila
prin care vremelnicia
sapă cu lacrimile mamei
tuneluri infirme.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dor...
Pântecul mamei nu mi-a fost căuș
dar dorul de tine îmi este
un cocon... fierbinte
degeaba strig!
mă simt încolțită de orice asfințit
și de florile ce cresc gigant pe morminte!
unde-mi ești când te strig?
caută-mă într-un poem
eu nu mai sunt Eu-
ochiul tău nu mi se-nchide!
nu vezi că-n orice dor
și-n orice gând al meu
strivesc cuvinte?
poezie de Daniela Pârvu Dorin din personale, Amprente
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
El: Dacă te ating, ce faci?
Ea: Îl strig pe bunicu'.
El: Dacă te sărut, ce faci?
Ea: Îl strig pe bunicu'.
El: Dacă te dezbrac, ce faci?
Ea: Îl strig pe bunicu'.
El: Dar de ce tocmai pe bunicu', dragă?
Ea: Pentru că-i surd.
replici
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Fac apel la diferența
Dintre lume și creștini
Și strig -"sare!", strig -"lumini!"
Și-apoi motivez absența:
-"Chinuiesc printre străini!"(2Pet.2,8)
Dar, mă rog ca "Dimneața"
Să nu-i prindă-ntre păgâni.
poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Narcis Lazarescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aud vuind al toamnei vânt
Aud vuind al toamnei vânt.
Copaci din frunze-ngână-un cânt.
Nu-i vesel cântul, e-un jelit,
Iar eu ascult pătruns de dor,
Visând la anul viitor
Când iarna se va fi sfârșit.
Parcă mi-e gândul chinuit
Când văd frunzișul răvășit
Și-n noaptea cu năpraznic frig,
În care ore greu mai bat,
Mi-e glasul stins și sugrumat;
Nu pot tristețea să îmi strig.
În piept se zbate un suspin
Știind că timpul, asasin,
Crengi nude-mi va lăsa în loc,
Gonindu-mi frunzele-n pustiu,
Iar păsări pleacă-ntr-un târziu,
Cât timp mai curge apa-n scoc.
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-ntoarce, tu, făptură!
Un fluture se pierde încet spre 'naltul cer,
Pășind timid pe urme de nevăzute fire,
Ce toate-ntrepătrunse țes slavei împletire,
Ca un năvod pe luciul bătrânului eter.
Nu am în piept puterea să-i strig ce rău mă tem,
Că viața lui plăpândă se numără în clipe,
Iar zborul lui spre ceruri în zbateri de aripe,
O să îi împlinească al vieții lui blestem.
Te-ntoarce, tu, făptură, de unde ți-ai luat zborul!
Sau poate la-nălțime vrei visele să-ți stâmperi,
Să faci întoarsă calea până nu-i tras zăvorul
Și-n timp, ireversibil, să n-ai cum să răscumperi
Al vieții fir, ce stingher, se-agață în fuiorul
De vise nemplinite, ce-oriunde poți să-ți cumperi.
sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!