Hai, ca trece vremea...
Am în mine-așa, un dor de ducă...
Să mă vântur prin București, sau Iași.
M-aș rătăci prin tren ca o nălucă,
Să mă-ntâlnesc cu prietenii aceiași.
Aș vrea, însă nu am o alternanță
Acum, aici, am treabă, dar vă zic
Salut și asta are rezonanță
Când fără voie mă surprind că strig.
Mă duce și mă-ntoarce-o unduire
De libelulă și... simt că-mi cresc
Orgoliile - gravă cumpănire
Între ce dau și ce am să primesc.
Strigă la mine tare, " nu știu cine",
Și, glasul lui m-atrage... S-a-nserat!
Dar glasul tău iubite-i viu în mine
Și iar ajung la ușa ta și... bat...
Degeaba strig, degeaba stau și bat
Mai bine ascultam de glasul celălalt...
- Bună! Ce faci aici, la ușa mea?
- Îmi era dor de tine! Am deranjat cumva?
- Ce vorbă-i asta? Chiar vroiam să sun
Mergem la plimbare. Am un tonus bun!
Mergem cu mașia, haide, nu mai sta.
Uite cât e ceasul! Hai, că trece vremea...
poezie de Georgeta Nedelcu din Cenușa unui suflet! (iunie 2009)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Georgeta Nedelcu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.